ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1856/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel Galați, prin sentința penală nr. 2/F din 11 ianuarie

2010, în baza disp. art. 406 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă,

cererea de revizuire a sentinței penale nr. 94/F din 19 iunie 2008 a

aceleiași instanțe, cerere formulată de petenta SC P.F. SRL

Galați, prin administrator U.P.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că la 5 iunie 2007, petenta, prin

administrator, a formulat plângere penală în care a susținut că M.D.,

C.R.S., P.Ș., cadre de poliție, precum și D.V., procuror, ar fi

săvârșit infracțiunile de fals, complicitate la

infracțiunea de fals, abuz în serviciu, favorizarea infractorului și

spălare de bani.

La 21 noiembrie 2007, Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul

Teritorial Galați, prin rezoluția nr. 137/P/2007, în temeiul disp. art.

228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea

urmăririi penale față de cadrele de poliție sub aspectul

infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6

și art. 7 din Legea nr. 78/2000, precum și disjungerea în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați în ce o privește

pe D.V. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

Procurorul șef al unității

de parchet, prin rezoluția nr. 33/P/II-2/2008 din 6 februarie 2008 a

respins plângerea petentei prin administrator, formulată împotriva

rezoluției prin care se dispusese neînceperea urmăririi penale.

Dosarul nr. 237/44/2008 al Curții de

Apel Galați a avut ca obiect plângerea adresată conform disp. art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., instanță competentă, prin

sentința penală nr. 94 din 19 iunie 2008, respingând-o ca

nefondată.

Ulterior, petenta, prin administrator, a

solicitat revizuirea sentinței, cazurile invocate fiind cele prev. de art.

394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen.

Verificând cererea de revizuire,

instanța competentă a constatat că este inadmisibilă, calea

extraordinară de atac neputând fi îndreptată împotriva unei

hotărâri prin care s-a rezolvat fondul cauzei, în sensul condamnării,

achitării sau încetării procesului penal.

Împotriva sentinței, petenta, prin

administrator, a formulat recurs, motivat pe necitarea sa pentru termenul de

judecată din 11 ianuarie 2010, pe faptul că la 7 decembrie 2009 nu

cunoștea termenul de judecată și procurorul de

ședință era incompatibil.

Pentru probarea temeiniciei motivelor

considerate a fi cazuri de casare a sentinței, petenta, prin

administrator, a depus în dosar, în copii, decizia nr. 334 din 29 ianuarie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, decizia nr. 1656 din 5 mai 2009 a aceleiași instanței,

decizia nr. 152 din 24 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, Completul de 9 judecători, precum și concluzii

scrise, în cadrul acestora solicitând admiterea căii de atac, casarea

sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Recursul nu este fondat.

Verificând legalitatea sentinței, se

constată că instanța a aplicat corect dispozițiile

procedural penal proprii instituției revizuirii.

Astfel, conform disp. art. 393 alin. (1) C.

proc. pen., sunt supuse revizuirii hotărârile judecătorești

definitive.

Practica judiciară a statuat că

pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile

judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei,

prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

Ca atare, în raport cu prevederile

indicate, este inadmisibilă cererea de revizuire a hotărârii prin

care s-a respins o plângere penală formulată în temeiul disp. art. 278

1

C. proc. pen., în acest sens pronunțându-se instanța supremă

prin decizia Secțiilor Unite, nr. 17 din 19 martie 2007, dezlegarea

dată problemei de drept în recursul în interesul legii fiind obligatorie

pentru instanțe, astfel cum prevede art. 414 alin. (3) din același

cod.

Pentru considerentele expuse,

sentința fiind legală, recursul declarat de petentă, prin

administrator, va fi respins ca nefondat.

Potrivit disp. art. 192, cu referire la

art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta petentă, prin administrator,

va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL

Galați, prin administrator U.P. împotriva sentinței penale nr. 2/F

din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 11 mai 2010.