- Dosarul nr.
- 48820/3/2005
- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 25 noiembrie 2009
Decizia nr. 3071/2009 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă · Dosar nr. 48820/3/2005 — recurs împotriva sentinței nr. 2019/2008 a Tribunalului București
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2019 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 48820/3/2005, a fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC B.I.L. împotriva pârâtei SC G.V. SA, prin SC M. SA. prin care reclamanta solicita instanței să dispună anularea hotărârii Consiliului de Administrație al SC G.V. SA din 18 iulie 2005 precum și a actului adițional întocmit în temeiul acestei hotărâri, din 18 iulie 2005. S-a reținut în esență, că motivele de nulitate invocate nu sunt întemeiate, pârâta nefiind o societate admisă la tranzacționare pe o piață reglementată și ca urmare nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului C.N.V.M.
nr. 13/2004 ce se pretinde că au fost încălcate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București ,secția a V-a comercială. Prin decizia comercială nr. 399 din 13 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul, ca fondat, a schimbat în tot sentința apelată și a admis cererea reclamantei anulând hotărârea Consiliului de Administrație al SC G.V. SA din 18 iulie 2005 și actul adițional întocmit în temeiul acestei hotărâri, din 18 iulie 2005. Pentru a se pronunța astfel, a reținut că societatea comercială SC G.V. SA. era la data adoptării hotărârii Consiliului de Administrație a cărei anulare se solicită, o societate ale cărei acțiuni erau tranzacționate pe piața de capital fiindu-i deci, aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004.
Deoarece retragerea sa de la tranzacționare (până la data de 18 iulie 2005 societatea fusese admisă la tranzacționare) trebuia făcută în condițiile art. 234 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 297/2004, operată în evidențele C.N.V.M. și făcută publică pe piața de capital, ceea ce nu rezultă, în cauză, neputându-se lua în considerare decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, fiind ulterioară hotărârii Consiliului de Administrație ce face obiectul judecății, s-a reținut că hotărârea este anulabilă pentru încălcarea dispozițiilor imperative cuprinse în art. 113 lit. g) alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M., privind necesitatea în cazul emiterii de noi acțiuni a întocmirii unui comunicat de presă ce va fi comunicat C.N.V.M.
și operatorului pieței reglementate, precum și a dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 297/2004 (care obligă societățile reglementate pe piața de capital, să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. și ale piețelor reglementate). În ce privește motivul de apel referitor la subevaluarea aportului în natură, Curtea de Apel a apreciat că și acesta este fondat. Astfel, valoarea avută în vedere de Consiliul de Administrație (stabilită de SC C.E. SRL, extrajudiciar) este vădit derizorie, raportat la valoarea reală a terenurilor, încât, și sub acest aspect, hotărârea este nelegală. S-a apreciat că, în acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 143 din H.G.
nr. 577/2002, aplicabile în domeniul majorării capitalului social cu contravaloarea terenurilor pentru care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate și care impuneau ca valoarea cu care se majorează capitalul social să fie cea preluată din anexele la certificatele de atestare, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare. Sub acest aspect, la data adoptării hotărârii de către Consiliul de Administrație erau în vigoare dispozițiile H.G. nr. 1553/2003, care a abrogat H.G. nr. 403/2002, care a abrogat, la rândul său, H.G. nr. 983/1998. Dispozițiile menționate în hotărârea Consiliului de Administrație referitoare la H.G. nr. 834/1991 nu cuprindeau însă norme de evaluare, iar dispozițiile H.G.
nr. 500/1994 erau abrogate la data de 18 iulie 2005, astfel că valoarea avută în vedere de Consiliul de Administrație este contrară reglementărilor în vigoare la data adoptării sale, adică nelegală. De asemenea, s-au reținut ca aplicabile, în cauză, și dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, de vreme ce statul prin A.V.A.S. este acționar la această societate, iar art. 2 din Legea nr. 137/2002 stabilește că această lege specială este aplicabilă acestor societăți. În fine, s-a reținut și încălcarea art. 240 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, nerezultând de ce s-a optat pentru valoarea nominală a acțiunilor, din moment ce celelalte două valori stabilite de lege, ca și criterii de determinare a valorii și a numărului acțiunilor emise ca efect al subscrierii aporturilor în natură, nu au fost determinate, pentru ca, prin comparație, să se determine valoarea cea mai mare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece:
Instanța de apel a stabilit greșit că, în cauză, erau aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004 privind necesitatea unei decizii C.N.V.M. care să constate faptul că societatea nu mai îndeplinește condițiile de funcționare pe o piață reglementată și astfel acțiunile acesteia trebuie retrase de la tranzacționare, deoarece dispozițiile art. 234 alin. (1) lit. d) reținute ca aplicabile, se referă la situația în care circumstanțe speciale ar face ca piața pentru acțiunile emitentului să sufere anumite modificări care ar putea determina C.N.V.M. să considere că nu mai poate menține o piață ordonată, ori împrejurarea că societatea nu mai îndeplinea la un moment dat condițiile legale pentru tranzacționarea acțiunilor pe o piață reglementată, nu se încadrează în astfel de circumstanțe.
Potrivit art. 157 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, procedura care trebuia urmată pentru retragerea unei societăți care nu îndeplinește condițiile de tranzacționare de pe piața reglementată, este cea a organizării unei A.G.E.A., iar prin decizia comercială nr. 39 din 27 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București s-a statuat irevocabil că în acest caz nu era necesară o decizie a C.N.V.M. pentru retragerea de la tranzacționare și că această societate s-a retras de la tranzacționare de la momentul hotărârii A.G.E.A. din 9 septembrie 2004, confirmată prin judecată.
Hotărârea recurată este dată și cu aplicarea greșită a legii, delegarea de atribuții făcută în baza art. 114 din Legea nr. 31/1990, fiind legală în condițiile inaplicabilității prevederilor Legii nr. 297/2004.
Totodată, societatea nefiind una tranzacționată nu trebuiau emise comunicate de presă către C.N.V.M. și operatorul de piață, majorarea de capital fiind rezultatul unei proceduri stabilită printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 137/2002, care derogă de la prevederile generale.
În privința modalităților de evaluare a terenurilor aduse ca aport în natură la capitalul social, eventuala subevaluare dacă s-ar fi produs ar fi atras emiterea unui număr mai mic de acțiuni în favoarea A.V.A.S., ceea ce ar fi diminuat mai puțin participarea la capital a tuturor celorlalți acționari, încât din acest punct de vedere nu s-a făcut dovada vătămării.
În cauză, s-a considerat greșit că sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, deși nu a operat o diminuare a participației statului, iar dreptul de preferință ca urmare a majorării capitalului social prin aport în natură cu terenurile asupra cărora s-au obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate după privatizare, se putea exercita doar cu aplicarea art. 12 alin. (6) din lege.
În fine, nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004, nici valoarea acțiunilor nominale nu trebuia calculată în conformitate cu această lege, ci conform Legii nr. 31/1990, ceea ce s-a respectat. Intimata – reclamantă a formulat întâmpinare, reiterând apărările făcute în fața instanței de apel. În cauză, a intervenit în interesul intimatei – reclamante intervenientul M.C.T. care a solicitat respingerea recursului. Analizând recursul se găsește fondat și, pe cale de consecință și cererea de intervenție. Ceea ce trebuie reținut cu prioritate este faptul că prin decizia comercială nr. 39 din 27 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București și confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat cu putere de lucru judecat că nu era necesară o decizie a C.N.V.M. de retragere a acțiunilor de la tranzacționare, în cazul în care emitentul, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004 nu mai îndeplinește condițiile imperative pentru tranzacționarea acțiunilor sale pe o piață reglementată, sens în care s-a confirmat hotărârea A.G.E.A. din 9 septembrie 2004 anulată de prima instanță. Fiind de principiu că hotărârea casată nu are niciun efect, în mod nelegal, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe hotărârea unei instanțe inferioare, infirmată în apel și recurs, dându-se eficiență caracterului executoriu al acesteia deși aceasta nu beneficiază de autoritate de lucru judecat. Reținându-se, în aceste condiții că societății nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004 față de hotărârea A.G.E.A. din 9 septembrie 2004 și delegarea de competențe trebuia analizată în condițiile art. 114 din Legea nr. 31/1990, iar cât privește obligația de transparență, majorarea de capital fiind rezultatul unei proceduri reglementată prin Legea nr. 137/2002, aceasta nu există. În același sens și calculul valorii nominale a acțiunilor s-a făcut legal, conform art. 240 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, iar evaluarea terenurilor s-a făcut tot cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 137/2002. Sub acest aspect, intimata – reclamantă nici nu justifică un interes, deoarece participația acesteia la capitalul social ar fi fost mai puțin afectată față de emiterea unui număr mai mic de acțiuni în favoarea statului echivalent cu valoarea terenurilor. Cât privește art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, în cauză nu a operat o diminuare a participației statului pentru a se fi putut reține astfel incidența în cauză a acestor dispoziții și încălcarea acestei legi. Așa fiind, hotărârea instanței de apel este nelegală, toate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind fondate, încât în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul va fi admis și hotărârea modificată în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă, ca nefondat. Ca urmare, în temeiul art. 51 și următoarele se va respinge și cererea de intervenție, formulată în favoarea intimatei – reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de pârâta SC G.V. SA București - prin SC M. SA. București împotriva deciziei comerciale nr. 399 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 2019 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Respinge cererea de intervenție în interesul intimatei – reclamante, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.