ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3071/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3071/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2019 din 12
februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a
VI-a comercială, în dosarul nr. 48820/3/2005, a fost respinsă ca
neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC B.I.L.
împotriva pârâtei SC G.V. SA, prin SC M. SA. prin care reclamanta solicita
instanței să dispună anularea hotărârii Consiliului de
Administrație al SC G.V. SA din 18 iulie 2005 precum și a actului
adițional întocmit în temeiul acestei hotărâri, din 18 iulie 2005.
S-a reținut în
esență, că motivele de nulitate invocate nu sunt întemeiate,
pârâta nefiind o societate admisă la tranzacționare pe o
piață reglementată și ca urmare nu sunt incidente
dispozițiile Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 13/2004
ce se pretinde că au fost încălcate.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta, ce a fost înregistrat pe rolul
Curții de Apel București ,secția a V-a comercială.
Prin decizia comercială
nr. 399 din 13 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, a admis apelul, ca fondat, a schimbat în tot sentința
apelată și a admis cererea reclamantei anulând hotărârea
Consiliului de Administrație al SC G.V. SA din 18 iulie 2005 și actul
adițional întocmit în temeiul acestei hotărâri, din 18 iulie 2005.
Pentru a se pronunța
astfel, a reținut că societatea comercială SC G.V. SA. era la
data adoptării hotărârii Consiliului de Administrație a
cărei anulare se solicită, o societate ale cărei acțiuni
erau tranzacționate pe piața de capital fiindu-i deci, aplicabile
dispozițiile Legii nr. 297/2004.
Deoarece retragerea sa de la
tranzacționare (până la data de 18 iulie 2005 societatea fusese
admisă la tranzacționare) trebuia făcută în condițiile
art. 234 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 297/2004, operată în
evidențele C.N.V.M. și făcută publică pe piața de
capital, ceea ce nu rezultă, în cauză, neputându-se lua în
considerare decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea
de Apel București, fiind ulterioară hotărârii Consiliului de
Administrație ce face obiectul judecății, s-a reținut
că hotărârea este anulabilă pentru încălcarea
dispozițiilor imperative cuprinse în art. 113 lit. g) alin. (2) din
Regulamentul C.N.V.M., privind necesitatea în cazul emiterii de noi
acțiuni a întocmirii unui comunicat de presă ce va fi comunicat C.N.V.M.
și operatorului pieței reglementate, precum și a
dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 297/2004 (care obligă
societățile reglementate pe piața de capital, să respecte
cerințele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. și
ale piețelor reglementate).
În ce privește motivul
de apel referitor la subevaluarea aportului în natură, Curtea de Apel a
apreciat că și acesta este fondat.
Astfel, valoarea avută
în vedere de Consiliul de Administrație (stabilită de SC C.E. SRL,
extrajudiciar) este vădit derizorie, raportat la valoarea reală a
terenurilor, încât, și sub acest aspect, hotărârea este
nelegală. S-a apreciat că, în acest sens, trebuie avute în vedere
dispozițiile art. 143 din H.G. nr. 577/2002, aplicabile în domeniul
majorării capitalului social cu contravaloarea terenurilor pentru care s-a
obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate și care
impuneau ca valoarea cu care se majorează capitalul social să fie cea
preluată din anexele la certificatele de atestare, reactualizată cu
coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare.
Sub acest aspect, la data
adoptării hotărârii de către Consiliul de Administrație
erau în vigoare dispozițiile H.G. nr. 1553/2003, care a abrogat H.G. nr. 403/2002,
care a abrogat, la rândul său, H.G. nr. 983/1998. Dispozițiile
menționate în hotărârea Consiliului de Administrație referitoare
la H.G. nr. 834/1991 nu cuprindeau însă norme de evaluare, iar
dispozițiile H.G. nr. 500/1994 erau abrogate la data de 18 iulie 2005,
astfel că valoarea avută în vedere de Consiliul de Administrație
este contrară reglementărilor în vigoare la data adoptării sale,
adică nelegală.
De asemenea, s-au
reținut ca aplicabile, în cauză, și dispozițiile art. 12 alin.
(5) din Legea nr. 137/2002, de vreme ce statul prin A.V.A.S. este acționar
la această societate, iar art. 2 din Legea nr. 137/2002 stabilește
că această lege specială este aplicabilă acestor
societăți.
În fine, s-a reținut
și încălcarea art. 240 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, nerezultând
de ce s-a optat pentru valoarea nominală a acțiunilor, din moment ce
celelalte două valori stabilite de lege, ca și criterii de
determinare a valorii și a numărului acțiunilor emise ca efect
al subscrierii aporturilor în natură, nu au fost determinate, pentru ca,
prin comparație, să se determine valoarea cea mai mare.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat recurs pârâta, care a invocat dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ. susținând că hotărârea este dată cu
încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece:
Instanța de apel a
stabilit greșit că, în cauză, erau aplicabile prevederile Legii nr.
297/2004 privind necesitatea unei decizii C.N.V.M. care să constate faptul
că societatea nu mai îndeplinește condițiile de funcționare
pe o piață reglementată și astfel acțiunile acesteia
trebuie retrase de la tranzacționare, deoarece dispozițiile art. 234 alin.
(1) lit. d) reținute ca aplicabile, se referă la situația în
care circumstanțe speciale ar face ca piața pentru acțiunile
emitentului să sufere anumite modificări care ar putea determina C.N.V.M.
să considere că nu mai poate menține o piață
ordonată, ori împrejurarea că societatea nu mai îndeplinea la un
moment dat condițiile legale pentru tranzacționarea acțiunilor
pe o piață reglementată, nu se încadrează în astfel de
circumstanțe.
Potrivit art. 157 alin.
(3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, procedura care trebuia urmată
pentru retragerea unei societăți care nu îndeplinește
condițiile de tranzacționare de pe piața reglementată, este
cea a organizării unei A.G.E.A., iar prin decizia comercială nr. 39
din 27 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București s-a
statuat irevocabil că în acest caz nu era necesară o decizie a C.N.V.M.
pentru retragerea de la tranzacționare și că această
societate s-a retras de la tranzacționare de la momentul hotărârii
A.G.E.A. din 9 septembrie 2004, confirmată prin judecată.
Hotărârea
recurată este dată și cu aplicarea greșită a legii,
delegarea de atribuții făcută în baza art. 114 din Legea nr. 31/1990,
fiind legală în condițiile inaplicabilității prevederilor
Legii nr. 297/2004.
Totodată, societatea
nefiind una tranzacționată nu trebuiau emise comunicate de presă
către C.N.V.M. și operatorul de piață, majorarea de capital
fiind rezultatul unei proceduri stabilită printr-o lege specială,
respectiv Legea nr. 137/2002, care derogă de la prevederile generale.
În privința
modalităților de evaluare a terenurilor aduse ca aport în natură
la capitalul social, eventuala subevaluare dacă s-ar fi produs ar fi atras
emiterea unui număr mai mic de acțiuni în favoarea A.V.A.S., ceea ce
ar fi diminuat mai puțin participarea la capital a tuturor celorlalți
acționari, încât din acest punct de vedere nu s-a făcut dovada
vătămării.
În cauză, s-a
considerat greșit că sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. (5)
din Legea nr. 137/2002, deși nu a operat o diminuare a participației
statului, iar dreptul de preferință ca urmare a majorării capitalului
social prin aport în natură cu terenurile asupra cărora s-au
obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate după
privatizare, se putea exercita doar cu aplicarea art. 12 alin. (6) din lege.
În fine, nefiind
aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004, nici valoarea acțiunilor
nominale nu trebuia calculată în conformitate cu această lege, ci
conform Legii nr. 31/1990, ceea ce s-a respectat.
Intimata – reclamantă a
formulat întâmpinare, reiterând apărările făcute în fața
instanței de apel.
În cauză, a intervenit
în interesul intimatei – reclamante intervenientul M.C.T. care a solicitat
respingerea recursului.
Analizând recursul se
găsește fondat și, pe cale de consecință și
cererea de intervenție.
Ceea ce trebuie reținut
cu prioritate este faptul că prin decizia comercială nr. 39 din 27
ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București și
confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a
statuat cu putere de lucru judecat că nu era necesară o decizie a C.N.V.M.
de retragere a acțiunilor de la tranzacționare, în cazul în care
emitentul, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004 nu mai
îndeplinește condițiile imperative pentru tranzacționarea
acțiunilor sale pe o piață reglementată, sens în care s-a
confirmat hotărârea A.G.E.A. din 9 septembrie 2004 anulată de prima
instanță.
Fiind de principiu că
hotărârea casată nu are niciun efect, în mod nelegal, instanța
de apel și-a întemeiat soluția pe hotărârea unei instanțe
inferioare, infirmată în apel și recurs, dându-se eficiență
caracterului executoriu al acesteia deși aceasta nu beneficiază de
autoritate de lucru judecat.
Reținându-se, în aceste
condiții că societății nu îi sunt aplicabile prevederile
Legii nr. 297/2004 față de hotărârea A.G.E.A. din 9 septembrie
2004 și delegarea de competențe trebuia analizată în
condițiile art. 114 din Legea nr. 31/1990, iar cât privește
obligația de transparență, majorarea de capital fiind rezultatul
unei proceduri reglementată prin Legea nr. 137/2002, aceasta nu
există.
În același sens și
calculul valorii nominale a acțiunilor s-a făcut legal, conform art. 240
alin. (4) din Legea nr. 31/1990, iar evaluarea terenurilor s-a făcut tot
cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 137/2002.
Sub acest aspect, intimata –
reclamantă nici nu justifică un interes, deoarece participația
acesteia la capitalul social ar fi fost mai puțin afectată
față de emiterea unui număr mai mic de acțiuni în favoarea
statului echivalent cu valoarea terenurilor.
Cât privește art. 12 alin.
(5) din Legea nr. 137/2002, în cauză nu a operat o diminuare a
participației statului pentru a se fi putut reține astfel
incidența în cauză a acestor dispoziții și încălcarea
acestei legi.
Așa fiind,
hotărârea instanței de apel este nelegală, toate criticile
subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
fiind fondate, încât în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,
recursul va fi admis și hotărârea modificată în sensul
respingerii apelului formulat de reclamantă, ca nefondat.
Ca urmare, în temeiul art. 51
și următoarele se va respinge și cererea de intervenție,
formulată în favoarea intimatei – reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâta SC G.V. SA București - prin SC M. SA. București împotriva
deciziei comerciale nr. 399 din 13 octombrie 2008, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Modifică decizia
recurată, în sensul că respinge apelul formulat de reclamantă
împotriva sentinței comerciale nr. 2019 din 12 februarie 2008, pronunțată
de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Respinge cererea de
intervenție în interesul intimatei – reclamante, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.