ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2954/2010

Deliberând asupra recursurilor de

față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 1273 din 21

octombrie 2009, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios

administrativ, a respins acțiunea promovată de reclamanta SC O. SRL față de

pârâtul R.I. ca fiind formulată față de a persoană fără calitate procesual

pasivă și față de pârâtul O.C. ca inadmisibilă.

Prin aceiași sentință s-a disjuns

cererea reconvențională formulată de pârâtul O.C., căreia i s-a acordat termen

la 18 noiembrie 2009.

Instanța de fond a reținut că

litigiul are ca izvor contractul de vânzare - cumpărare masă lemnoasă nr. 009

din 14 iunie 2007, încheiat între reclamantă în calitate de cumpărător și R.I.

în calitate de reprezentant al vânzătorului O.C. conform procurii nr. 1572 din 23

iunie 2006, raporturile juridice dintre părți fiind reglementate atât de

regulile contractului de vânzare - cumpărare cât și de cele ale contractului de

mandat.

Cum pârâtul R.I. are calitate de

mandatar iar efectele contractului de vânzare – cumpărare se produc față de

mandant, respectiv față de pârâtul O.C., excepția lipsei calității procesual

pasiv a pârâtului R.I. s-a apreciat, ca întemeiată, acțiunea fiind respinsă

față de acesta pe acest temei.

Cu privire la pârâtul O.C. s-a

reținut că procedura de conciliere prevăzută de art. 720

1

C. proc.

civ., s-a realizat față de mandatar, R.I., și faptul că acesta s-a prezentat la

data concilierii directe nu acoperă viciul de procedură față de pârâtul O.C. în

lipsa unui mandat special din partea acestuia, comunicarea de conciliere

fiindu-i înaintată pe adresa mandatarului, așa încât acțiunea în ce-l privește

s-a apreciat ca inadmisibilă.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 5/ A-C din 27

ianuarie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta SC O. SRL

, a desființat sentința, în parte,

în privința pârâtului R.I. și a trimis cauza spre rejudecare în contradictoriu

cu acesta, menținând sentința în privința intimatului O.C. și a măsurii

disjungerii cererii reconvenționale.

Instanța de apel a reținut că

efectele contractului de vânzare - cumpărare se produc față de mandantul O.C.

și acesta nu devine debitorul titularului dreptului dobândit prin actul

încheiat întrucât procura menționată nu conține o împuternicire fără echivoc

pentru a încheia acte juridice ca cel din speță așa încât cel care s-a obligat

direct față de reclamantul vânzător a fost pârâtul R.I.

Întrucât pârâtul O.C. nu a notificat

expres sau tacit actele pârâtului R.I., cererea reconvențională neavând o atare

valoare, calitatea de vânzător și deci de obligat direct revin pârâtului R.I.,

acesta având calitate procesual pasivă.

S-a apreciat, totodată, că procedura

de conciliere prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., nu a fost

realizată față de pârâtul O.C., dată fiind ineficacitatea procurii în speță,

soluția instanței față de acesta fiind corectă.

În contra deciziei menționate au

declarat recurs pârâtul R.I. și reclamanta SC O. SRL

.

decizia atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în a

cărei dezvoltare invocă greșita aplicare a prevederilor art. 1546 alin. (2) C.

civ., arătând că problema ratificării mandatului poate fi dezbătută în fața

instanței de fond, situație în care se impunea desființarea sentinței în tot și

cu privire la pârâtul O.C. pentru a se reaprecia îndeplinirea procedurii

prealabile față de acesta.

atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin

raportare la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și art. 294 C. proc. civ. și

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Arată recurentul că instanța de apel

stabilind că are calitate de vânzător și deci de obligat direct a schimbat

contrar prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cauza și fundamentul

raportului juridic dedus judecății, reclamanta prin acțiune solicitând

obligarea sa în calitate de mandatar iar nu de vânzător.

Totodată, reclamanta a criticat

sentința în apel pentru unirea excepției cu fondul nesolicitând constatarea

calității procesual pasive.

Recurenta SC O. SRL a depus

întâmpinare la dosar

prin care a solicitat respingea recursului declarat de pârâtul R.I. întrucât

aspectele relatate de acesta nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304

pct. 5 și 6 C. proc. civ. Aceasta deoarece art. 294 alin. (1) C. proc. civ., se

referă la calitatea procesuală a părților iar nu la calitatea în raportul

juridic dedus judecății, instanța de apel neschimbând nici cauza juridică iar

soluția adoptată nu a vizat fondul litigiului pentru a se putea invoca art. 304

pct. 6 C. proc. civ.

Recursurile sunt fondate sub

aspectele care urmează:

de reclamantă.

Prin acțiunea promovată reclamanta a

chemat în judecată pe intimatul pârât O.C. în calitate de vânzător în

contractul de vânzare - cumpărare menționat și pe recurentul pârât R.I. în

calitate de mandatar pentru a se constata rezilierea de plin drept a

contractului de vânzare - cumpărare masă lemnoasă din 14 iunie 2007 și pentru a

fi obligați în solidar la daune - interese pentru neexecutarea parțială a obligațiilor.

Contractul de vânzare - cumpărare în

speță a fost încheiat de pârâtul R.I. ca mandatar al pârâtului vânzător O.C.,

în baza procurii judiciare nr. 1572/2006.

Chiar reală constatarea instanței de

apel în sensul că procura menționată nu conține un mandat special pentru

încheierea contractului de vânzare - cumpărare menționat instanța trebuia să se

raporteze și să facă aplicarea art. 1546 alin. (2) C. civ., conform căruia ”

Mandantul este îndatorat a îndeplini obligațiile

contractate de către mandatar în limitele puterilor date. Nu este îndatorat

pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale,

afară numai când a ratificat expres sau tacit”

.

Cum o astfel de ratificare tacită

conține chiar întâmpinarea – reconvențională prin care, la rândul său, pârâtul

O.C. solicită să se constate intervenit pactul comisoriu de ultim grad conținut

de art. 6 alin. (2) din contractul în speță, în mod greșit instanța de apel a

reținut că acesta nu are calitatea de vânzător.

Raționamentul instanței cu privire

la ineficacitatea procedurii de conciliere întrucât aceasta s-a realizat față

de mandatar în lipsa unui mandat, rămâne și el fără suport în măsura în care

mandantul nu a contestat existența mandatului, prevalându-se chiar de

prevederile contractului încheiat în baza acestuia, așa încât și procedura

prealabilă accesorie contractului se socotește legal îndeplinită la adresa

mandatarului.

Prin urmare, recursul declarat de

reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

prin raportare la art. 1546 C. civ. și art. 720

1

C. proc. civ., se

apreciază ca fondat.

de pârâtul R.I.

Criticile formulate de recurentul

pârât sunt întemeiate în limita considerentelor care urmează:

Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii

de chemare în judecată, or se constată că instanța de apel cu încălcarea

acestor prevederi a reținut că pârâtul este cel care are calitatea de vânzător,

de obligat direct deși reclamanta prin acțiune l-a chemat în judecată în

calitate de mandatar.

Constatarea instanței de apel este

greșită și pentru faptul că mandatarul chiar și atunci când acționează fără

mandat sau peste mandat nu este ținut față de partea cu care a contractat în

această calitate decât de o obligație de garanție conform art. 1534 C. civ. și

aceasta în condițiile în care nu a adus la cunoștință celui cu care

contractează conținutul mandatului, nedobândind, deci, calitatea de vânzător,

decât dacă s-a obligat pe sine însuși, ceea ce nu este cazul în speță.

Mandatarul contractează în numele și

pe seama mandantului, așa încât, între mandatar și terțul contractant nu se

creează raporturi juridice.

Este și motivul pentru care decizia

instanței de apel cu privire la recurentul pârât este nelegală, corectă fiind

soluția instanței de fond sub acest aspect.

Prin urmare, și recursul declarat de

recurentul pârât este fondat în această limită, critica subsumată motivului

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., fiind fără suport în lipsa unei

soluții pe fond.

Așa fiind, față de cele ce preced,

Înalta Curte va admite ambele recursuri, va modifica în parte decizia atacată

în sensul că păstrează soluția admiterii apelului reclamantei și a desființării

în parte a sentinței apelate dar va trimite cauza la tribunal pentru rejudecare

față de pârâtul O.C., menținând restul dispozițiilor sentinței cu privire la

respingerea acțiunii față de pârâtul R.I. pentru lipsa calității procesual

pasive și cu privire la disjungere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de recurenta - reclamantă SC O.

SRL DRĂGĂȘANI și de recurentul - pârât R.I. împotriva deciziei nr. 5/ AC din 27

ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, modifică în parte decizia atacată în sensul că

desființează în parte sentința nr. 1273 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului

Vâlcea și trimite cauza pentru rejudecare față de pârâtul O.C. Menține restul

dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

28

septembrie 2010.