ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2954/2010

Deliberând asupra recursurilor de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 1273 din 21 octombrie 2009, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ, a respins acțiunea promovată de reclamanta SC O. SRL față de pârâtul R.I. ca fiind formulată față de a persoană fără calitate procesual pasivă și față de pârâtul O.C. ca inadmisibilă. Prin aceiași sentință s-a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtul O.C., căreia i s-a acordat termen la 18 noiembrie 2009. Instanța de fond a reținut că litigiul are ca izvor contractul de vânzare - cumpărare masă lemnoasă nr. 009 din 14 iunie 2007, încheiat între reclamantă în calitate de cumpărător și R.I.

în calitate de reprezentant al vânzătorului O.C. conform procurii nr. 1572 din 23 iunie 2006, raporturile juridice dintre părți fiind reglementate atât de regulile contractului de vânzare - cumpărare cât și de cele ale contractului de mandat. Cum pârâtul R.I. are calitate de mandatar iar efectele contractului de vânzare – cumpărare se produc față de mandant, respectiv față de pârâtul O.C., excepția lipsei calității procesual pasiv a pârâtului R.I. s-a apreciat, ca întemeiată, acțiunea fiind respinsă față de acesta pe acest temei. Cu privire la pârâtul O.C. s-a reținut că procedura de conciliere prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., s-a realizat față de mandatar, R.I., și faptul că acesta s-a prezentat la data concilierii directe nu acoperă viciul de procedură față de pârâtul O.C.

în lipsa unui mandat special din partea acestuia, comunicarea de conciliere fiindu-i înaintată pe adresa mandatarului, așa încât acțiunea în ce-l privește s-a apreciat ca inadmisibilă. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 5/ A-C din 27 ianuarie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta SC O. SRL , a desființat sentința, în parte, în privința pârâtului R.I. și a trimis cauza spre rejudecare în contradictoriu cu acesta, menținând sentința în privința intimatului O.C. și a măsurii disjungerii cererii reconvenționale. Instanța de apel a reținut că efectele contractului de vânzare - cumpărare se produc față de mandantul O.C. și acesta nu devine debitorul titularului dreptului dobândit prin actul încheiat întrucât procura menționată nu conține o împuternicire fără echivoc pentru a încheia acte juridice ca cel din speță așa încât cel care s-a obligat direct față de reclamantul vânzător a fost pârâtul R.I.

Întrucât pârâtul O.C. nu a notificat expres sau tacit actele pârâtului R.I., cererea reconvențională neavând o atare valoare, calitatea de vânzător și deci de obligat direct revin pârâtului R.I., acesta având calitate procesual pasivă. S-a apreciat, totodată, că procedura de conciliere prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., nu a fost realizată față de pârâtul O.C., dată fiind ineficacitatea procurii în speță, soluția instanței față de acesta fiind corectă. În contra deciziei menționate au declarat recurs pârâtul R.I. și reclamanta SC O. SRL . 1. Reclamanta SC O. SRL critică decizia atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în a cărei dezvoltare invocă greșita aplicare a prevederilor art. 1546 alin. (2) C. civ., arătând că problema ratificării mandatului poate fi dezbătută în fața instanței de fond, situație în care se impunea desființarea sentinței în tot și cu privire la pârâtul O.C.

pentru a se reaprecia îndeplinirea procedurii prealabile față de acesta. 2. Pârâtul R.I. critică decizia atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și art. 294 C. proc. civ. și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Arată recurentul că instanța de apel stabilind că are calitate de vânzător și deci de obligat direct a schimbat contrar prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cauza și fundamentul raportului juridic dedus judecății, reclamanta prin acțiune solicitând obligarea sa în calitate de mandatar iar nu de vânzător. Totodată, reclamanta a criticat sentința în apel pentru unirea excepției cu fondul nesolicitând constatarea calității procesual pasive.

Recurenta SC O. SRL a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingea recursului declarat de pârâtul R.I. întrucât aspectele relatate de acesta nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ. Aceasta deoarece art. 294 alin. (1) C. proc. civ., se referă la calitatea procesuală a părților iar nu la calitatea în raportul juridic dedus judecății, instanța de apel neschimbând nici cauza juridică iar soluția adoptată nu a vizat fondul litigiului pentru a se putea invoca art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Recursurile sunt fondate sub aspectele care urmează: 1. Cu privire la recursul declarat de reclamantă. Prin acțiunea promovată reclamanta a chemat în judecată pe intimatul pârât O.C.

în calitate de vânzător în contractul de vânzare - cumpărare menționat și pe recurentul pârât R.I. în calitate de mandatar pentru a se constata rezilierea de plin drept a contractului de vânzare - cumpărare masă lemnoasă din 14 iunie 2007 și pentru a fi obligați în solidar la daune - interese pentru neexecutarea parțială a obligațiilor. Contractul de vânzare - cumpărare în speță a fost încheiat de pârâtul R.I. ca mandatar al pârâtului vânzător O.C., în baza procurii judiciare nr. 1572/2006. Chiar reală constatarea instanței de apel în sensul că procura menționată nu conține un mandat special pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare menționat instanța trebuia să se raporteze și să facă aplicarea art. 1546 alin. (2) C. civ., conform căruia ” Mandantul este îndatorat a îndeplini obligațiile contractate de către mandatar în limitele puterilor date.

Nu este îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale, afară numai când a ratificat expres sau tacit” . Cum o astfel de ratificare tacită conține chiar întâmpinarea – reconvențională prin care, la rândul său, pârâtul O.C. solicită să se constate intervenit pactul comisoriu de ultim grad conținut de art. 6 alin. (2) din contractul în speță, în mod greșit instanța de apel a reținut că acesta nu are calitatea de vânzător. Raționamentul instanței cu privire la ineficacitatea procedurii de conciliere întrucât aceasta s-a realizat față de mandatar în lipsa unui mandat, rămâne și el fără suport în măsura în care mandantul nu a contestat existența mandatului, prevalându-se chiar de prevederile contractului încheiat în baza acestuia, așa încât și procedura prealabilă accesorie contractului se socotește legal îndeplinită la adresa mandatarului.

Prin urmare, recursul declarat de reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la art. 1546 C. civ. și art. 720 1 C. proc. civ., se apreciază ca fondat. 2. Cu privire la recursul declarat de pârâtul R.I. Criticile formulate de recurentul pârât sunt întemeiate în limita considerentelor care urmează: Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, or se constată că instanța de apel cu încălcarea acestor prevederi a reținut că pârâtul este cel care are calitatea de vânzător, de obligat direct deși reclamanta prin acțiune l-a chemat în judecată în calitate de mandatar.

Constatarea instanței de apel este greșită și pentru faptul că mandatarul chiar și atunci când acționează fără mandat sau peste mandat nu este ținut față de partea cu care a contractat în această calitate decât de o obligație de garanție conform art. 1534 C. civ. și aceasta în condițiile în care nu a adus la cunoștință celui cu care contractează conținutul mandatului, nedobândind, deci, calitatea de vânzător, decât dacă s-a obligat pe sine însuși, ceea ce nu este cazul în speță. Mandatarul contractează în numele și pe seama mandantului, așa încât, între mandatar și terțul contractant nu se creează raporturi juridice. Este și motivul pentru care decizia instanței de apel cu privire la recurentul pârât este nelegală, corectă fiind soluția instanței de fond sub acest aspect.

Prin urmare, și recursul declarat de recurentul pârât este fondat în această limită, critica subsumată motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., fiind fără suport în lipsa unei soluții pe fond. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va admite ambele recursuri, va modifica în parte decizia atacată în sensul că păstrează soluția admiterii apelului reclamantei și a desființării în parte a sentinței apelate dar va trimite cauza la tribunal pentru rejudecare față de pârâtul O.C., menținând restul dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea acțiunii față de pârâtul R.I. pentru lipsa calității procesual pasive și cu privire la disjungere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de recurenta - reclamantă SC O. SRL DRĂGĂȘANI și de recurentul - pârât R.I. împotriva deciziei nr. 5/ AC din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, modifică în parte decizia atacată în sensul că desființează în parte sentința nr. 1273 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea și trimite cauza pentru rejudecare față de pârâtul O.C. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.