Decizia nr. 2991/2010 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Deliberând asupra conflictului negativ de față. Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanta A.Ț.A. SA BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta SC A.R. – A.V.I.G. SA BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 42.684,32 lei reprezentând debit, actualizarea debitului cu cheltuieli de judecată aferente. În motivarea cererii reclamanta a arătat că urmare a unui accident rutier a achitat despăgubiri în sumă de 42.684,32 lei uneia dintre persoanele implicate în accident și că pârâta nu a înțeles să-i restituie suma deși dosarul de daună a fost întocmit și înaintat acesteia.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995. Judecătoria Constanța, prin sentința nr. 15874 din 16 octombrie 2009, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei București sector 5. În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 11 C. proc. civ., din perspectiva excepției pe care o instituie de la prevederile art. 5 C. proc. civ. Astfel învestită, Judecătoria București Sector 5 a invocat, din oficiu, excepția de necompetență a sa în soluționarea pricinii iar prin sentința nr. 2648 din 14 aprilie 2010 a admis excepția, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pentru a pronunța regulatorul de competență.

În pronunțarea acestei soluții instanța a reținut caracterul alternativ al competenței teritoriale instituit pe art. 11 C. proc. civ. și opțiunea făcută de reclamantă în aplicarea art. 12 C. proc. civ. Înalta Curte, legal învestită cu pronunțarea regulatorului de competență în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., constată următoarele: Potrivit art. 11 C. proc. civ., în materie de asigurare cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află: a) domiciliul asiguratorului; b) bunurile asigurate; c) locul unde s-a produs accidentul. Potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Înalta Curte reține, prin raportare la textele legale evocate, că reclamanta și-a exprimat opțiunea privind instanța, învestind Judecătoria Constanța.

Învestirea este legal făcută dat fiind caracterul alternativ al normelor de competență teritorială reglementate de art. 11 C. proc. civ. Odată învestită legal, de parte, instanța nu poate, din oficiu, să invoce excepția de necompetență teritorială, întrucât ar încălca astfel principiul disponibilității, nesocotind dreptul părții de a alege, în limitele legii instanța competentă în soluționarea cererii sale. În considerarea Celor de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 222 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.