ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2991/2010

Deliberând asupra conflictului

negativ de față.

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Constanța, reclamanta A.Ț.A. SA BUCUREȘTI, în contradictoriu cu

pârâta SC A.R. – A.V.I.G. SA BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de

42.684,32 lei reprezentând debit, actualizarea debitului cu cheltuieli de

judecată aferente.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că urmare a unui accident rutier a achitat despăgubiri în sumă de

42.684,32 lei uneia dintre persoanele implicate în accident și că pârâta nu a

înțeles să-i restituie suma deși dosarul de daună a fost întocmit și înaintat

acesteia.

În drept cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995.

Judecătoria Constanța, prin sentința

nr. 15874 din 16 octombrie 2009, a admis excepția de necompetență teritorială

invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei București sector 5.

În pronunțarea acestei soluții,

instanța a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 11 C. proc.

civ., din perspectiva excepției pe care o instituie de la prevederile art. 5 C.

proc. civ.

Astfel învestită, Judecătoria

București Sector 5 a invocat, din oficiu, excepția de necompetență a sa în

soluționarea pricinii iar prin sentința nr. 2648 din 14 aprilie 2010 a admis

excepția, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pentru a pronunța regulatorul

de competență.

În pronunțarea acestei soluții

instanța a reținut caracterul alternativ al competenței teritoriale instituit

pe art. 11 C. proc. civ. și opțiunea făcută de reclamantă în aplicarea art. 12 C.

proc. civ.

Înalta Curte, legal învestită cu

pronunțarea regulatorului de competență în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., constată următoarele:

Potrivit art. 11 C. proc. civ., în

materie de asigurare cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la

instanța în circumscripția căreia se află: a) domiciliul asiguratorului; b)

bunurile asigurate; c) locul unde s-a produs accidentul.

Potrivit art. 12 C. proc. civ.,

reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Înalta Curte reține, prin raportare

la textele legale evocate, că reclamanta și-a exprimat opțiunea privind

instanța, învestind Judecătoria Constanța. Învestirea este legal făcută dat

fiind caracterul alternativ al normelor de competență teritorială reglementate

de art. 11 C. proc. civ.

Odată învestită legal, de parte,

instanța nu poate, din oficiu, să invoce excepția de necompetență teritorială,

întrucât ar încălca astfel principiul disponibilității, nesocotind dreptul

părții de a alege, în limitele legii instanța competentă în soluționarea

cererii sale. În considerarea Celor de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 222

alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare în favoarea

Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

în favoarea Judecătoriei Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.