ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3525/2010

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 1902/233/2010

creditoarea SC S. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC P. SRL, a solicitat

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să

emită o ordonanță care să conțină somația de

plată împotriva debitoarei pentru suma de 11.083,51 ron, cu cheltuielile

de judecată aferente.

Judecătoria Galați, prin sentința nr. 3070

din 23 martie 2010 a admis excepția de necompetență

teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5

București.

În pronunțarea acestei hotărâri

instanța a apreciat că nu a fost legal învestită în raport de

art. 5 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 119/2007 coroborat cu art. 5

și art. 7 C. proc. civ.

Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 5

București, prin sentința nr. 5014 din 6 iulie 2010, a admis excepția

de necompetență teritorială invocată din oficiu și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Galați, făcând aplicarea art. 19 C. proc. civ.

și a convenției părților, cu privire la competența

teritorială.

Constatând ivit conflictul negativ de

competență, Judecătoria Sectorului 5 București a făcut

aplicarea art. 22 alin. (3) C. proc. civ. și a trimis cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Procedând la stabilirea instanței competente

Înalta Curte reține următoarele:

Temeiul de drept al cererii creditoarei este O.U.G. nr.

119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării

obligațiilor de plată rezultate din contractele comerciale care la art.

5 alin. (1) prevede că cererea privind creanța de plată a

prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea

fondului cauzei în primă instanță.

Prin art. 8 pct. 2 din contractul încheiat

părțile au convenit ca în cazul în care situațiile litigioase

izvorâte din executarea contractului nu se vor soluționa pe cale amiabilă,

acestea să fie judecate de instanța competentă din raza sediului

furnizorului. Aptitudinea părților de a tranzacționa cu privire

la competența teritorială este conferită de art. 19 C. proc.

civ., datele speței înscriindu-se în ipoteza reglementată de evocatul

text de lege.

Așa fiind, Înalta Curte având în vedere că

potrivit contractului, instanța competentă pentru judecarea fondului

în primă instanță este cea din raza sediului furnizorului,

respectiv sediul creditoarei, în temeiul art. 22 alin. (3), stabilește ca

instanță competentă teritorial Judecătoria Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența în favoarea

Judecătoriei Galați.

Fără nicio cale de atac.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2010.