ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3525/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 1902/233/2010 creditoarea SC S. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC P. SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să emită o ordonanță care să conțină somația de plată împotriva debitoarei pentru suma de 11.083,51 ron, cu cheltuielile de judecată aferente. Judecătoria Galați, prin sentința nr. 3070 din 23 martie 2010 a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București. În pronunțarea acestei hotărâri instanța a apreciat că nu a fost legal învestită în raport de art. 5 alin. (1) și (4) din O.U.G.

nr. 119/2007 coroborat cu art. 5 și art. 7 C. proc. civ. Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința nr. 5014 din 6 iulie 2010, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, făcând aplicarea art. 19 C. proc. civ. și a convenției părților, cu privire la competența teritorială. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 5 București a făcut aplicarea art. 22 alin. (3) C. proc. civ. și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Procedând la stabilirea instanței competente Înalta Curte reține următoarele: Temeiul de drept al cererii creditoarei este O.U.G.

nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contractele comerciale care la art. 5 alin. (1) prevede că cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. Prin art. 8 pct. 2 din contractul încheiat părțile au convenit ca în cazul în care situațiile litigioase izvorâte din executarea contractului nu se vor soluționa pe cale amiabilă, acestea să fie judecate de instanța competentă din raza sediului furnizorului. Aptitudinea părților de a tranzacționa cu privire la competența teritorială este conferită de art. 19 C. proc. civ., datele speței înscriindu-se în ipoteza reglementată de evocatul text de lege.

Așa fiind, Înalta Curte având în vedere că potrivit contractului, instanța competentă pentru judecarea fondului în primă instanță este cea din raza sediului furnizorului, respectiv sediul creditoarei, în temeiul art. 22 alin. (3), stabilește ca instanță competentă teritorial Judecătoria Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Judecătoriei Galați. Fără nicio cale de atac. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.