ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2958/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată, la data de 31 octombrie 2008, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.D.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., obligarea acestuia să emită un ordin prin care să-i acorde sporul de 75 % aplicat la salariul de bază conform art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 170/2005, începând cu data de 22 octombrie 2007 și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale constând în acest spor începând cu data de 22 octombrie 2007, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat instanței că, începând cu data de 22 octombrie 2007 a fost transferat, la cerere, la O.P.C.P.

din cadrul ministerului pârât, pe o funcție echivalentă de manager public asistent, treaptă profesională II, la scurt timp fiind avansat în gradul profesional de manager public special, fiindu-i întocmită fișa postului nr. 5340/2007, în cuprinsul căruia se menționează „atribuțiile gestionării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către U.E. reprezintă 100 % din totalul atribuțiilor de serviciu”. Reclamantul a mai arătat că abia după ce a formulat plângerea prealabilă, prin care solicită acordarea acestui spor, a luat cunoștință de o a doua fișă a postului nr. 5340 din 28 iulie 2008 prin care primea atribuții de serviciu suplimentare, dar în care se menționa în final „atribuțiile gestionării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către U.E.

reprezintă 80 % din totalul atribuțiilor de serviciu”. Prin întâmpinare, pârâtul M.F.P. a invocat, în principal, excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, arătând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv a vătămării într-un drept sau interes legitim și că pe perioada pentru care reclamantul solicita a fi emis actul administrativ de recunoaștere a pretențiilor sale, nu există nicio dovadă cu privire la faptul că activitatea desfășurată de acesta se încadrează în cea definită la art. 1 lit. a) din H.G. nr. 170/2005. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, învederând instanței că acesta a fost încadrat la S.F.P.A.

– Biroul Facilitatea Schengen cu atribuții privind gestionarea fondurilor Facilitatea Schengen, iar Legea nr. 490/2004 nu ar fi aplicabilă. Ulterior, fișa postului a fost actualizată și după semnarea acesteia de către titular i-a fost acordat sporul de 75 % de la 16 octombrie 2008. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 1396 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.D.T., în sensul că a obligat pârâtul să emită un ordin prin care să acorde reclamantului sporul de 75 % aplicat la salariul de bază conform art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 170/2005, începând cu data de 22 octombrie 2007 și să-i achite reclamantului drepturile salariale constând în acest spor de 75 % începând cu data de 22 octombrie 2007. A respins, ca nefondate, pretențiile reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepția inadmisibilității cererii: Aspectele invocate în fundamentarea excepției de inadmisibilitate nu țin de admisibilitatea acțiunii, ci constituie apărări pe fondul cauzei, cu privire la îndrituirea sau nu a reclamantului de a beneficia de la data numirii pe post, de majorarea salarială solicitată, iar excepția a fost respinsă. Cu privire la fondul cauzei.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 490/2004, art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 170/2005, prima instanță a reținut că, începând cu data de 22 octombrie 2007, reclamantul a fost „mutat în cadrul altei direcții, mai exact din cadrul D.I.A.P.S.I. a M.F.P. la O.P.C.P., ca manager public, când i-a fost întocmită fișa postului nr. 5340/2007, în finalul căreia apare menționat că „atribuțiile gestionării asistenței financiare nerambursabile acordare României de către U.R. reprezintă 100 % din totalul atribuțiilor de serviciu”. În considerarea acestui fapt, reclamantul a solicitat pârâtului acordarea majorării salariale prevăzută de lege, respectiv de 75 %. La solicitarea O.P.C.P., în data de 14 ianuarie 2008, A.C.I.S.

a informat că solicitarea de avizare favorabilă a majorării de salariu nu era însoțită de un nou Regulament de Organizare și Funcționare, întrucât acesta se afla în procedură de aprobare la nivelul M.F.P., fiind totodată încunoștințați că instrumentul financiar Facilitatea Schengen nu intră sub incidența Legii nr. 490/2004. S-a arătat în considerentele sentinței atacate, că ulterior, la data de 3 martie 2008, reclamantul a primit noi atribuții, în cadrul S.C.C.A., astfel că fișa postului său a fost actualizată și adusă la cunoștința reclamantului, acesta semnând de luare la cunoștință abia la data de 28 iulie 2008. Instanța de fond a observat că principala apărare a pârâtului, în raport de pretențiile reclamantului, a vizat faptul că avizarea favorabilă a avut loc abia la 17 septembrie 2008, iar majorarea salarială s-a aplicat începând cu luna octombrie 2008. Referitor la acest aspect, s-a reținut că textul art. 3 alin. (2) din H.G.

nr. 170/2005 face referire la avizul prealabil al M.F.P., însă textul ar trebui interpretat în sensul că plata efectivă a majorării este condiționată de existența avizului, dar nu că ea este datorată doar pentru perioada ulterioară avizării deoarece verificarea care se face în procedura avizării nu presupune un drept de apreciere discreționar al M.F.P. ci doar o verificare dacă, în raport de atribuțiile din fișa postului, persoana în discuție se încadrează în ipoteza normei legale. Pentru că atribuțiile cuprinse în fișa postului se îndeplinesc de către persoana care ocupă postul respectiv din momentul numirii pe acel post și nu doar din momentul avizării majorării salariale, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului.

S-a reținut, de asemenea, că în cazul în care procedura de avizare ar dura foarte mult este exclusă culpa funcționarului. Referitor la susținerile pârâtului că reclamantul a avut atribuții și cu privire la facilitatea Schengen care nu intră sub incidența Legii nr. 490/2004, instanța de fond a respins aceste susțineri pentru că nu prezintă relevanță în cauză, atâta timp cât a îndeplinit și atribuții care cad sub incidența Legii nr. 490/2004. Concluzionând, Curtea de apel a observat că atribuțiile sunt în mare măsură aceleași, în cea de-a doua fiind introduse câteva atribuții în plus, astfel că diferența ponderii atribuțiilor gestionării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către U.E.

de la 100 % inițial, la 80 % ulterior, reprezintă, în opinia instanței, tocmai procentul destinat instrumentului financiar Facilitatea Schengen, motiv pentru care a admis acțiunea reclamantului. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța le-a respins ca fiind nedovedite. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul M.F.P. solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare, în principal, sau, în urma reținerii cauzei spre rejudecare, să fie modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. În motivele de recurs se arată că: - instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.; - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.; - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; - fiind o hotărâre nesusceptibilă de calea de atac a apelului, instanța va putea să analizeze cauza sub toate aspectele, motiv de recurs prevăzut de art. 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că: - potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, dar instanța de fond nu a indicat motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat apărările M.F.P.

și au fost ignorate probele depuse de recurent din care rezultă că reclamantul nu avea dreptul să beneficieze de sporul solicitat până la 16 octombrie 2008 când a fost emis Ordinul M.E.F. nr. 3067. De aceea, s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea dosarului la instanța de fond. - instanța de fond a redat dispozițiile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri dar nu a ținut seama de faptul că în art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1705/2006 se prevede că „Numărul și structura posturilor ocupate de personalul care gestionează asistența financiară nerambursabilă comunitară vor fi cele stabilite în urma eliberării avizelor prealabile de către M.F.P.” și nici de dispozițiile art. 5 din același act normativ; - nu s-au prezentat motivele pentru care au fost înlăturate apărările M.F.P.

care arătau procedura de urmat, respectiv cea stabilită de art. 6 din H.G. nr. 170/2005 și nu s-a avut în vedere faptul că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă cu privire la faptul că activitatea desfășurată în perioada pentru care solicită acordarea sporului se încadrează în cea definită de art. 1 lit. a) din H.G. nr. 170/2005, aceasta fiind una dintre condițiile necesare pentru acordarea sporului. Mai mult, recurenta, în fața instanței de fond, a solicitat ca reclamantul să prezinte asemenea dovezi, iar la dosar există raportul de activitate al reclamantului care dovedește că în perioada 22 octombrie 2007 – 3 martie 2008 aceasta a prestat în cadrul S.F.P.A. diverse activități din spera de activitate Facilitarea Schengen și O.D.A., activități pentru care Legea nr. 490/2004 nu este aplicabilă.

A fost subliniat faptul că, odată cu schimbarea atribuțiilor și obținerea avizului, începând cu data de 16 octombrie 2008 reclamantului i-a fost majorat salariul cu un procent de 75 %. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, să fie modificată sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamantul a fost transferat la cerere la M.F.P. – O.P.C.P. și i s-a întocmit o fișă a postului în are apărea mențiunea „Artribuțiile gestionării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către U.E.

reprezintă 100 % din total atribuțiilor de serviciu”, dar în fișa prezentată au fost detaliate atribuțiile între care unele se referă la Facilitatea Schengen. Pe baza acestei fișe s-a solicitat avizul cerut de H.G. nr. 170/2005 dar s-a refuzat acest aviz pentru două considerente: - nu există un Regulament de Organizare și Funcționare în care S.F.P.A. să figureze ca unul pentru care se poate beneficia de sporul de 75 %; - Facilitatea Schengen nu intră sub incidența Legii nr. 490/2004. Sportul de 75 % al personalului care gestionează fonduri europene se acordă potrivit Legii nr. 490/2004, iar procedura de acordare este prevăzută în art. 3 – art. 6 din H.G. nr. 170/2005. Pentru acordarea acestui spor era necesar avizul M.F.P., în calitatea sa de instituție coordonatoare națională a asistenței și coordonatoare națională a Programului I.S.P.A.

[(art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 170/2005)]. Obținerea avizului se putea face numai dacă erau prezente documentele următoare: a) regulamentul de organizare și funcționare al instituției publice; b) structura organizatorică a instituției publice; c) ordinul/ decizia de constituire a organelor de gestionare a fondurilor comunitare; d) ordinul/ decizia de numire a personalului pentru care se solicită avizarea pe posturi cu atribuții în gestionarea fondurilor comunitare; e) fișele de post ale personalului pentru care se solicită avizarea, aprobate de către conducătorul instituției respective și care să cuprindă toate atribuțiile și timpul alocat în procente pentru îndeplinirea acestora (art. 6 din H.G.

nr. 170/2005). Trebuie precizat că M.F.P. avizează atât structurile cât și personalul care are ca obiect gestionarea fondurilor comunitare [(art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 170/2005)]. Toate aceste prevederi dovedesc faptul că plata majorării salariului cu 75 % se poate face numai dacă există avizul M.F.P. Inițial, acest aviz nu a fost acordat pentru că atribuțiile reclamantului nu erau cuprinse în Legea nr. 490/2004 (Facilitatea Schengen) și S.F.P.A. nu figura ca avizat de M.F.P. în Regulamentul de Organizare și Funcționare al Instituției. Prin urmare, acestea au fost motivele pentru care sporul de 75 % nu a fost acordat reclamantului. Nu vor fi reținute susținerile instanței de fond referitoare la efectele avizării și la îndeplinirea atribuțiilor pentru acordarea sporului.

Avizul M.F.P. a fost dat numai în momentul în care au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Instanța de fond a făcut aprecieri cu privire la ponderea atribuțiilor reclamantului legate de Facilitatea Schengen și a concluzionat că acest aspect nu prezintă importanță. Însă, aprecierile instanței nu se bazează pe probe. La dosarul cauzei a fost depus un raport de activitate al reclamantului care arată că acesta a îndeplinit atribuții legate de Facilitatea Schengen și O.D.A. pentru care nu erau aplicabile prevederile Legii nr. 490/2004. Mai mult, recurentul a solicitat instanței de fond să ceară reclamantului să prezinte situația cu privire la proceduri de licitare PHARE la care a participat, însoțită de înscrisuri doveditoare, dar n u s-a solicitat acest lucru.

Avizul M.F.P. a fost acordat odată cu modificarea fișei postului reclamantului și cu aprobarea noului Regulament în care și S.F.P.A. a fost avizată ca structură ce gestionează fonduri comunitare și al cărui personal poate beneficia de prevederile Legii nr. 490/2004, iar reclamantului i-a fost acordat sporul de 75 % începând cu 16 octombrie 2008. Prin urmare, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, de aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Referitor la celelalte motive de recurs invocate, nu vor fi reținute deoarece: - art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu va fi reținut pentru că hotărârea instanței de fond nu a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității. De altfel, nici nu au fost indicate ce forme de procedură au fost încălcate, dar verificând, nu au existat asemenea încălcări. - art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este incident pentru că hotărârea instanței de fond a fost motivată în fapt și în drept și nici nu conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.F.P. împotriva sentinței civile nr. 1396 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului G.D.T., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.