ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 950/2010

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: 1. Instanța de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Argeș la 4 aprilie 2006, reclamantul T.E. a formulat o plângere împotriva dispoziției nr. 634/2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, pentru anularea dispoziției și obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafețelor de teren neafectată de construcții din imobilul notificat situat în în Pitești. Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr. 315 din 16 noiembrie 2007 a admis în parte acțiunea, a modificat în parte dispoziția atacată în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 204 mp situată în Pitești, (26 m lungime și 4 m lățime conform schiței întocmită de expertul M.L.), iar pentru diferența de teren, despăgubiri la nivelul sumei de 105 mp.

În motivarea sentinței Tribunalul a reținut că 1000 mp teren deținut în proprietate de reclamant a trecut în proprietatea statului – și în prezent terenul este ocupat de construcții autorizate, cu excepția unei suprafețe de 104 mp care este liberă, pe această suprafață existând câteva barăci din PVC ușor demontabile. În temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 s-a dispus restituirea în natură a terenului rămas liber. Tribunalul a dispus acordarea de despăgubiri în cuantum de 105 Euro/mp pentru terenul ocupat considerând că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 contravine Constituției, practicii și legislației CEDO întrucât nu se poate limita dreptul instituției de a aplica direct normele Convenției europene și de a judeca cauza până la capăt în sensul de a stabili și cuantumul despăgubirilor cuvenite.

2. Instanța de apel Împotriva sentinței Tribunalului pârâtul a declarat apel criticând soluția pentru nelegalitate față de împrejurarea că și terenul de 104 mp este domeniu public având aceeași destinație și utilitate ca și restul terenului, aceea de piață publică. Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 80 A din 21 martie 2008 a respins apelul ca nefondat față de împrejurarea, dovedită cu raportul de expertiză, că bunul este liber de construcțiile care afectează piața Găvana și că principiul consacrat de art. 1 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 este restituirea bunurilor în natură. S-a reținut că printre suprafețele de teren care nu pot fi restituite nu se situează și terenul în discuție.

3. Recursul Împotriva deciziei Curții de Apel Pitești a declarat recurs pârâtul. În drept au fost invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În fapt s-a arătat că soluția dată notificării reclamantului prin dispoziția nr. 634/2006 este corectă față de situația imobilului. Astfel prin Decretul nr. 53/1978 (poz. 26) a fost expropriat imobilul ce a aparținut reclamantului, teren 270 mp fără construcții iar prin Decretul nr. 72/1986 (poziție 19) teren de 730 mp și 110,77 mp construcție tot proprietatea reclamantului. S-a criticat soluția de restituire în natură a suprafeței de 104 mp întrucât tot terenul expropriat este afectat de lucrări de investiții aprobate, și anume blocul M 56 cu zona de siguranță a acestuia (alei pietonale, carosabile și Piața agroalimentară Găvana).

S-a mai criticat împrejurarea că decizia Curții de Apel nu conține propria motivare ci preia motivarea instanței de fond. 4. Analiza instanței de recurs Recursul este întemeiat și se va admite pentru considerentele ce urmează: Argumentele instanței de apel în menținerea sentinței de fond pentru care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 104 mp se bazează pe expertiză, și anume concluzia expertului care după descrierea locului (teren de 104 mp aflat între Piața Agroalimentară și Blocul M 5) conchide că acest teren fiind liber se poate restitui în natură. Alegerea modalității de reparație din gama oferită de Legea nr. 10/2001 aparține instanței de judecată care, urmare analizei probelor administrate, dă o decizie bazată pe argumentarea logică a celor deduse din faptele dovedite în cauză și în conformitate cu dispozițiile legale incidente.

Or, instanța prin decizia din apel nu arată argumentele pentru care a apreciat că se poate restitui în natură terenul în discuție în suprafață de 104 mp soluție propusă într-adevăr de expert, care însă nici acesta nu-și argumentează propunerea. Sub acest aspect sunt întrunite condițiile motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. soluția instanței fiind nemotivată. Și criticile referitoare la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în sensul obligării la restituirea în natură a suprafeței de 104 mp sunt întemeiate. Instanța constatând că se impune restituirea în natură a suprafeței de 204 mp a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 1, art. 9 și art. 26 din Legea nr. 10/2001 și prin aceasta a pronunțat o soluție netemeinică.

Expertiza efectuată în cauză a identificat terenul expropriat de la reclamant, 1000 mp, ca fiind afectat de construcția blocului M5a, construcția Micro Pieței acoperite, alei, zonă funcțională a pieței și construcția Pieței Găvana. În toată această arie înscrisă în schița de la fila 156 din dosarul de fond între punctele A – B – C – D, expertul a identificat o suprafață de 104 mp. Suprafața este marcată cu verde și este situată între blocul M5a și Piața acoperită pe o fâșie dreptunghiulare cu latura lungă (26 m) de-a lungul pieței și cu latura mică (4 m) între cele două construcții piață și bloc. Pe această suprafață de teren, lipită de piața acoperită, se află barăci PVC, cu activități comerciale.

Ca urmare nici destinația, nici dimensiunea și nici amplasarea fâșiei de 26 m/4 m nu conduc la concluzia că terenul de 104 mp poate fi retrocedat în natură. Terenul în realitate nu este liber conform constatărilor expertului din raportul de expertiză (filele 154 și 156 din dosarul de fond), pe teren se află barăci din PVC, cu activități comerciale. Împrejurarea că aceste construcții sunt demontabile nu înseamnă că sunt și neautorizate cum le prezintă expertul fără să indice pe ce se bazează în această concluzie. Însă chiar și în situația în care s-ar prezenta dovezi în sensul că aceste construcții nu ar fi fost autorizate, această împrejurare nu face din terenul în discuție un teren liber, care să poată fi restituit în natură în înțelesul Legii nr. 10/2001.

Este fără îndoială că o fâșie de teren cu o lățime de 4 m situată între un bloc cu aleea acestuia și piață nu poate fi încadrată decât în ansamblul perimetrului construit ca suprafață destinată să servească funcționării corespunzătoare construcțiilor aflate în acel loc, bloc de locuințe și piața agroalimentară. Ca urmare, în cauză instanțele au făcut o greșită interpretară și aplicare a legii la cazul dedus judecății, considerând-o în mod neîntemeiat că se impune modificarea dispoziției nr. 634/2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești prin care s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în condițiile prevederilor speciale pentru 1000 mp teren și construcțiile demolate în suprafață de 110,77 mp, decizia făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3), art. 11 alin. (4), art. 21 alin. (4) art. 26 alin. (1) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Pe cale de consecință constatându-se întemeiate motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. se va admite recursul și se va modifica în tot decizia nr. 80 A/2008 a Curții de Apel Pitești. Se va admite apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 315/2007 a Tribunalului Argeș. Se va schimba în tot sentința în sensul că se va respinge contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 80/A din 21 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia în tot în sensul că admite apelul pârâtului declarat împotriva sentinței nr. 315 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeș, secția civilă. Schimbă în tot sentința în sensul că respinge contestația. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.