ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5088/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 aprilie 2007, reclamanții M.E.C. și M.C.O. au chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului Pitești și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Pitești, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze dispoziția nr. 2445 din 19 martie 2007 emisă de primar, să-i oblige pe pârâți la restituirea în natură a suprafeței de 45 mp situată în Pitești, și la acordarea de despăgubiri bănești pentru construcțiile în suprafață de 108,36 mp, în prezent demolate.

Prin sentința civilă nr. 233 din 12 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Pitești, a admis în parte acțiunea, a modificat dispoziția nr. 2445/2007 în sensul că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului în suprafață de 15 mp situat în Pitești, județul Argeș, a menținut în rest dispoziția privitoare la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de 30 mp teren nerestituit în natură și pentru construcțiile în suprafață de 108,36 mp și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu are personalitate juridică, fiind formată din funcționari ai instituțiilor administrației locale ce analizează modul de soluționare a notificărilor, urmând a face numai propuneri în acest sens, iar deciziile fiind emise de entitatea învestită cu soluționarea lor. De altfel, prin precizarea depusă de reclamanți aceștia au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Pitești. Prin dispoziția contestată acest pârât a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 45 mp din municipiul Pitești, deoarece este afectat de o conductă edilitară subterană; pentru această suprafață de teren, dar și pentru construcțiile demolate s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu actele depuse la dosar, s-a reținut că o suprafață de 15 mp este totuși liberă și poate fi retrocedată, restul de 30 mp fiind afectați de căile de acces. În ceea ce privește despăgubirile acordate cu ocazia exproprierii pentru construcțiile demolate, acestea au fost în sumă de 80.536 lei vechi în anul 1989, or, din raportul de expertiză în specialitatea construcții rezultă că valoarea reactualizată a acestora este de 254.683,8 lei, în timp ce valoarea de circulație a imobilului este de 747.544 lei.

Prin decizia civilă nr.145/A din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâți împotriva sentinței, a schimbat în tot sentința, a respins contestația, a obligat pe reclamanți la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată către pârât și a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Cu privire la suprafața de 45 mp teren aflată în litigiu s-au efectuat două expertize, una în faza judecății în primă instanță și alta în faza apelului, iar prin rapoartele de expertiză s-a stabilit că această suprafață este ocupată.

Astfel, o suprafață de 30 mp este ocupată de căile de acces spre blocurile construite în zonă, iar o suprafață de 15 mp este afectată de o conductă subterană care deservește instituțiile riverane și P-ța S. și în privința căreia, deși se susține că poate fi deviată, nu se propune și modalitatea în care poate fi realizat acest lucru. Opinia unuia din experți, conform căreia și cei 30 mp pe care tribunalul nu i-a restituit în natură sunt restituibili, deși sunt afectați de trotuarul aleii S., excede limitelor de competență ale expertului și este contrazisă de art. 9 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Cum este incontestabil că suprafața de 45 mp este afectată unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității - căi de comunicație (străzi, ale, trotuare) și dotări tehnico-edilitare subterane - dispoziția nr. 2445/2007 este legală și se impune a fi menținută.

În ceea ce privește dreptul reclamanților la despăgubiri, acesta este supus modificărilor Legii nr. 10/2001 aduse prin Legea nr. 247/2005 și procedurilor instituite de noul act normativ, care este de imediată aplicare. Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. După ce prezintă istoricul judecății în primă instanță, recurenții dezvoltă motivele de recurs invocate, după cum urmează: 1. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

atunci când a afirmat că prima suprafață de 30 mp este ocupată de căile de acces spre blocurile construite în zonă, iar suprafața de 15 mp este afectată de o conductă subterană ce deservește instituțiile riverane și P-ța S. În continuare, referindu-se la conținutul expertizelor efectuate în cauză, recurenții susțin că, în realitate, trotuarul străzii S. nu există, este un teren viran, nedelimitat și neasfaltat, iar blocurile construite în zonă nu se află în imediata vecinătate a lotului lor și oricum nu ar fi afectate în vreun fel de retrocedarea unei suprafețe de 16 mp. Nici eventuala retrocedare a suprafeței de 14 mp, aflată pe Aleea S., nu ar împiedica traficul pietonal, deoarece aleea este destinată exclusiv pietonilor și are o lățime considerabilă.

Motivul real pentru care nu se retrocedează această suprafață este că primăria autorizează din când în când plasarea unor chioșcuri ambulante sau barăci mobile în schimbul unor „cotizații”. Nici în ceea ce privește suprafața de 15 mp nu există vreun impediment, în realitate fiind ocupată de un chioșc deținut cu autorizație de la primărie, iar SC A.C. SA este de acord cu redirecționarea sau relocarea conductei edilitare. În opinia recurenților, instanța nu a ținut seama de probatoriul administrat și a pronunțat decizia exclusiv pe susținerile pârâților. 2. Instanța de apel a încălcat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când a refuzat să le acorde despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și demolate.

Fără a ține seama de jurisprudența invocată, sentința civilă nr. 65 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr. 2427/109/2006, curtea de apel a menținut prevederile dispoziției atacate, trimițându-i pe reclamanți la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, instituție care nici până în prezent nu reprezintă o soluție viabilă pentru repararea prejudiciului cauzat.

În acest sens, relevante sunt hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Radu împotriva României, Bărcănescu împotriva României și Porțeanu împotriva României, în care s-a reținut că Fondul Proprietatea nu funcționează în prezent într-un mod susceptibil de a conduce la acordarea efectivă a unei indemnizații și că pierderea dreptului de proprietate (…) coroborată cu absența oricărei indemnizații a impus reclamantului o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Recurenții solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimații, deși legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: 1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se referă la situația când decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Deși invocă acest motiv de recurs, în dezvoltarea sa recurenții critică de fapt modul în care au fost interpretate probele administrate în cauză pentru a se determina dacă terenul în litigiu, în suprafață de 45 mp este sau nu ocupat de construcții sau alte dotări tehnico-edilitare și, pe cale de consecință, dacă poate sau nu să fie restituit în natură.

După abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., reanalizarea probelor, cu consecința reținerii unei alte situații de fapt de către instanța de recurs, nu mai este posibilă. Prin urmare, Înalta Curte nu va reanaliza rapoartele de expertiză întocmite în cauză și celelalte înscrisuri depuse la dosar pentru a stabili dacă terenul în litigiu este, într-adevăr, ocupat de trotuar, alee pietonală ori este traversat de o conductă ce deservește o utilitate publică. Instanța de recurs nu poate decât să constate că, la situația de fapt astfel cum a fost stabilită, s-au aplicat corect dispozițiile art. 9 și art. 10 alin. (2) din Legea nr.0/2001, atunci când s-a respins cererea de restituire în natură a terenului.

2. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta este nefondat. La situația de fapt stabilită, conform căreia terenul în suprafață de 45 mp preluat abuziv de stat este în prezent ocupat, iar construcțiile în suprafață de 108,36 mp sunt demolate, curtea de apel a aplicat corect dispozițiile legale în vigoare, hotărând, ca și prima instanță, că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Chiar dacă reclamanții au susținut că procedura prevăzută de legea în vigoare nu este una aptă să le confere o reparație efectivă, concluzie desprinsă și din jurisprudența C.E.D.O., dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată și cadrul procesual al litigiului, instanța de apel nu putea pronunța o altă soluție decât cea adoptată.

Astfel, reclamanții au sesizat instanța cu o contestație împotriva deciziei emise de Primarul municipiului Pitești îndreptată împotriva acestuia or, judecând pricina în limitele obiectului și cadrului procesual stabilit de reclamanți, instanța nu ar fi avut temei pentru obligarea pârâtului la plata de despăgubiri bănești. Aceasta, deoarece, culpa în neinstituirea unui mecanism eficient de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, putea fi eventual analizată și, după caz, sancționată în contradictoriu numai cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cel care și-a asumat prin Legea nr. 10/2001 obligația de despăgubire și față de care s-au pronunțat și deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului invocate de recurenții reclamanți.

Pentru aceste considerente în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M.E.C. și M.C.O. împotriva deciziei nr. 145/A din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2010.