ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5088/2010

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

aprilie 2007, reclamanții M.E.C. și M.C.O. au chemat în judecată pe pârâții

Primarul municipiului Pitești și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din

cadrul Primăriei Pitești, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să anuleze dispoziția nr. 2445 din 19 martie 2007 emisă de primar,

să-i oblige pe pârâți la restituirea în natură a suprafeței de 45 mp situată în

Pitești, și la acordarea de despăgubiri bănești pentru construcțiile în

suprafață de 108,36 mp, în prezent demolate.

Prin sentința civilă nr. 233 din 12

noiembrie 2008, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001

din cadrul Primăriei Pitești, a admis în parte acțiunea, a modificat dispoziția

nr. 2445/2007 în sensul că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în

natură a terenului în suprafață de 15 mp situat în Pitești, județul Argeș, a

menținut în rest dispoziția privitoare la acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent pentru diferența de 30 mp teren nerestituit în natură și pentru

construcțiile în suprafață de 108,36 mp și l-a obligat pe pârât la plata sumei

de 400 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001

nu are personalitate juridică, fiind formată din funcționari ai instituțiilor

administrației locale ce analizează modul de soluționare a notificărilor,

urmând a face numai propuneri în acest sens, iar deciziile fiind emise de

entitatea învestită cu soluționarea lor.

De altfel, prin precizarea depusă de

reclamanți aceștia au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu

pârâtul primarul municipiului Pitești.

Prin dispoziția contestată acest

pârât a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 45 mp

din municipiul Pitești, deoarece este afectat de o conductă edilitară

subterană; pentru această suprafață de teren, dar și pentru construcțiile

demolate s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile

legii speciale.

Din raportul de expertiză întocmit

în cauză, coroborat cu actele depuse la dosar, s-a reținut că o suprafață de 15

mp este totuși liberă și poate fi retrocedată, restul de 30 mp fiind afectați

de căile de acces.

În ceea ce privește despăgubirile

acordate cu ocazia exproprierii pentru construcțiile demolate, acestea au fost

în sumă de 80.536 lei vechi în anul 1989, or, din raportul de expertiză în

specialitatea construcții rezultă că valoarea reactualizată a acestora este de

254.683,8 lei, în timp ce valoarea de circulație a imobilului este de 747.544

lei.

Prin decizia civilă nr.145/A din 2

noiembrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie,

a admis apelul declarat de pârâți împotriva sentinței, a schimbat în tot

sentința, a respins contestația, a obligat pe reclamanți la plata sumei de 100

lei cheltuieli de judecată către pârât și a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamanți împotriva sentinței.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut următoarele:

Cu privire la suprafața de 45 mp teren

aflată în litigiu s-au efectuat două expertize, una în faza judecății în primă

instanță și alta în faza apelului, iar prin rapoartele de expertiză s-a

stabilit că această suprafață este ocupată.

Astfel, o suprafață de 30 mp este

ocupată de căile de acces spre blocurile construite în zonă, iar o suprafață de

15 mp este afectată de o conductă subterană care deservește instituțiile

riverane și P-ța S. și în privința căreia, deși se susține că poate fi deviată,

nu se propune și modalitatea în care poate fi realizat acest lucru.

Opinia unuia din experți, conform

căreia și cei 30 mp pe care tribunalul nu i-a restituit în natură sunt

restituibili, deși sunt afectați de trotuarul aleii S., excede limitelor de

competență ale expertului și este contrazisă de art. 9 și art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Cum este incontestabil că suprafața

de 45 mp este afectată unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității -

căi de comunicație (străzi, ale, trotuare) și dotări tehnico-edilitare

subterane - dispoziția nr. 2445/2007 este legală și se impune a fi menținută.

În ceea ce privește dreptul

reclamanților la despăgubiri, acesta este supus modificărilor Legii nr. 10/2001

aduse prin Legea nr. 247/2005 și procedurilor instituite de noul act normativ,

care este de imediată aplicare.

Împotriva deciziei au declarat

recurs reclamanții, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

După ce prezintă istoricul judecății

în primă instanță, recurenții dezvoltă motivele de recurs invocate, după cum

urmează:

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. atunci când a afirmat că prima

suprafață de 30 mp este ocupată de căile de acces spre blocurile construite în

zonă, iar suprafața de 15 mp este afectată de o conductă subterană ce

deservește instituțiile riverane și P-ța S.

În continuare, referindu-se la

conținutul expertizelor efectuate în cauză, recurenții susțin că, în realitate,

trotuarul străzii S. nu există, este un teren viran, nedelimitat și neasfaltat,

iar blocurile construite în zonă nu se află în imediata vecinătate a lotului

lor și oricum nu ar fi afectate în vreun fel de retrocedarea unei suprafețe de

16 mp.

Nici eventuala retrocedare a suprafeței

de 14 mp, aflată pe Aleea S., nu ar împiedica traficul pietonal, deoarece aleea

este destinată exclusiv pietonilor și are o lățime considerabilă.

Motivul real pentru care nu se retrocedează

această suprafață este că primăria autorizează din când în când plasarea unor

chioșcuri ambulante sau barăci mobile în schimbul unor „cotizații”.

Nici în ceea ce privește suprafața

de 15 mp nu există vreun impediment, în realitate fiind ocupată de un chioșc

deținut cu autorizație de la primărie, iar SC A.C. SA este de acord cu

redirecționarea sau relocarea conductei edilitare.

În opinia recurenților, instanța nu

a ținut seama de probatoriul administrat și a pronunțat decizia exclusiv pe

susținerile pârâților.

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când a refuzat să le acorde

despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și demolate.

Fără a ține seama de jurisprudența

invocată, sentința civilă nr. 65 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul

nr. 2427/109/2006, curtea de apel a menținut prevederile dispoziției atacate,

trimițându-i pe reclamanți la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, instituție care nici până în prezent nu reprezintă o soluție viabilă

pentru repararea prejudiciului cauzat.

În acest sens, relevante sunt

hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Radu

împotriva României, Bărcănescu împotriva României și Porțeanu împotriva

României, în care s-a reținut că Fondul Proprietatea nu funcționează în prezent

într-un mod susceptibil de a conduce la acordarea efectivă a unei indemnizații

și că pierderea dreptului de proprietate (…) coroborată cu absența oricărei

indemnizații a impus reclamantului o sarcină disproporționată și excesivă,

incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.

Recurenții solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei și admiterea acțiunii astfel cum a fost

formulată.

Intimații, deși legal citați, nu au

depus la dosar întâmpinare.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se referă la situația când decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii.

Deși invocă acest motiv de recurs,

în dezvoltarea sa recurenții critică de fapt modul în care au fost interpretate

probele administrate în cauză pentru a se determina dacă terenul în litigiu, în

suprafață de 45 mp este sau nu ocupat de construcții sau alte dotări

tehnico-edilitare și, pe cale de consecință, dacă poate sau nu să fie restituit

în natură.

După abrogarea pct. 11 al art. 304 C.

proc. civ., reanalizarea probelor, cu consecința reținerii unei alte situații

de fapt de către instanța de recurs, nu mai este posibilă.

Prin urmare, Înalta Curte nu va

reanaliza rapoartele de expertiză întocmite în cauză și celelalte înscrisuri

depuse la dosar pentru a stabili dacă terenul în litigiu este, într-adevăr,

ocupat de trotuar, alee pietonală ori este traversat de o conductă ce

deservește o utilitate publică.

Instanța de recurs nu poate decât să

constate că, la situația de fapt astfel cum a fost stabilită, s-au aplicat

corect dispozițiile art. 9 și art. 10 alin. (2) din Legea nr.0/2001, atunci

când s-a respins cererea de restituire în natură a terenului.

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta este nefondat.

La situația de fapt stabilită,

conform căreia terenul în suprafață de 45 mp preluat abuziv de stat este în

prezent ocupat, iar construcțiile în suprafață de 108,36 mp sunt demolate,

curtea de apel a aplicat corect dispozițiile legale în vigoare, hotărând, ca și

prima instanță, că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin

echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Chiar dacă reclamanții au susținut

că procedura prevăzută de legea în vigoare nu este una aptă să le confere o

reparație efectivă, concluzie desprinsă și din jurisprudența C.E.D.O., dat

fiind obiectul cererii de chemare în judecată și cadrul procesual al

litigiului, instanța de apel nu putea pronunța o altă soluție decât cea

adoptată.

Astfel, reclamanții au sesizat

instanța cu o contestație împotriva deciziei emise de Primarul municipiului

Pitești îndreptată împotriva acestuia or, judecând pricina în limitele

obiectului și cadrului procesual stabilit de reclamanți, instanța nu ar fi avut

temei pentru obligarea pârâtului la plata de despăgubiri bănești.

Aceasta, deoarece, culpa în

neinstituirea unui mecanism eficient de acordare a despăgubirilor pentru

imobilele preluate abuziv, putea fi eventual analizată și, după caz,

sancționată în contradictoriu numai cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, cel care și-a asumat prin Legea nr. 10/2001 obligația de despăgubire

și față de care s-au pronunțat și deciziile Curții Europene a Drepturilor

Omului invocate de recurenții reclamanți.

Pentru aceste considerente în baza

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții M.E.C. și M.C.O. împotriva deciziei nr. 145/A din 2

noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8

octombrie 2010.