ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2496/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3387 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanții G.P. și G.L., în contradictoriu cu pârâta SC S. SRL, ca nefondată, reținând pe baza probelor administrate, înscrisuri și expertiza tehnică că pârâta SC S. SRL are amplasată pe terenul reclamanților o construcție în suprafață de 116,57 m.p., edificată cu respectarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, autorizația nr. 15/6 martie 2002 emisă de Consiliul Județean Brăila nefiind anulată.

În raport de prevederile art. 1075 și 1077 C. civ., instanța de fond a apreciat că pârâta este constructor de bună credință pe terenul proprietatea reclamanților, construcția fiind edificată anterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare nr. 8824/2004 prin care reclamanții au devenit proprietari. În contra sentinței menționate au declarat apel reclamanții. Criticile apelanților cu privire la neanalizarea cronologiei eliberării înscrisurilor și lipsa autorizației în discuție ceea ce ar presupune nerespectarea cerințelor Legii nr. 50/1991, au fost înlăturate de instanța de apel prin decizia nr. 32/ A din 29 aprilie 2009, prin care s-a respins apelul declarat ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond este concordantă cu probele administrate, construcția în litigiu fiind edificată cu mult timp înainte de vânzarea terenului, iar autorizația de construcție datată la 2 iunie 1993 cu termen de valabilitate de 12 luni face dovada bunei credințe. Cum dreptul de superficiu durează în principiu cât timp există construcția, încetarea sa la o dată anterioară poate interveni în baza unei convenții încheiate între părți. În contra deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții G.P. și G.L. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs comunicate recurentei se arată că instanțele, față de obiectul cererii de chemare în judecată, cu respectarea principiului disponibilității aveau de analizat dacă în raport de succesiunea cronologică a autorizației de construcție și a contractului de închiriere pentru terenul aferent, la momentul la care recurenții au devenit proprietarii terenului, pârâta a fost de bună credință. Mai arată recurenții că soluția respingerii apelului este consecința greșitei aplicări a prevederilor art. 1 din Legea nr. 50/1991 și a art. 494 C. civ., deoarece durata construcției era condiționată de existența contractului de închiriere iar în condițiile Legii nr. 50/1991 nu se emit autorizații provizorii.

Recursul nu este fondat. 1. Sub motivul prevăzut de art. 304.8 C. proc. civ., recurenții invocă practic nerespectarea principiului disponibilității de către instanțe, dezvoltarea în fapt neîncadrându-se în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care are în vedere greșita interpretare a actului juridic dedus judecății așa încât să fi schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Cât privește respectarea principiului disponibilității, critică care se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este de observat că instanța de fond a respins acțiunea iar în considerentele sentinței se analizează toate susținerile recurenților cum, de altfel, și în decizia pronunțată în apel care răspunde distinct la toate criticile formulate de reclamanții – apelanți.

2. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304.9 C. proc. civ., dezvoltă în fapt aprecierea probelor constând în înscrisuri: contractul de închiriere și autorizația de construcție din perspectiva succesiunii lor cronologice și a determinării relei credințe a pârâtei fără a se constitui într-o critică efectivă și aplicată a interpretării sau aplicării prevederilor art. 2 din Legea nr. 50/1991 și 494 C. civ., care să facă posibil un control de legalitate a deciziei atacate sub acest aspect. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanți ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții G.P. și G.L. împotriva deciziei nr. 32/ A din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.