ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 549/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1554/2009 pronunțată la data de 8 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și A.N.C.Ș., respingând astfel acțiunea formulată de reclamanta SC I. SA București, sector 4, în raport de acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de A.N.A.F., iar pe fondul cauzei acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat să se constate că este scutită de plata unor obligații bugetare în sumă de 1.240.855 lei, pârâtele A.N.A.F. și Administrația Finanțelor Publice Sector 4 urmând a fi obligate să-i recunoască acest drept și să facă operațiunile administrative necesare pentru recunoașterea dreptului și să opereze scutirea în evidențele lor, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. II din Legea nr. 230/2004 care se referă la aceste înlesniri de plată și H.G. nr. 2089/2004, care însă nu face decât să stabilească cine poate beneficia de înlesnire și plafonul pentru care se acordă scutirile de plată.

Reține instanța de fond că art. II din Legea nr. 230/2004 a fost însă abrogat prin O.U.G. nr. 26/2005 – art. I, pct. 12, intrată în vigoare în aprilie 2005 și cum până la această dată nu au fost îndeplinire formalitățile necesare pentru obținerea înlesnirilor de plată – [certificatul de obligații fiscale nu a fost eliberat și nici Consiliul Concurenței nu a avizat aceste înlesniri de plată) – se consideră că nu ne aflăm în ipoteza unor înlesniri la plată acordate pentru a se putea aplica art. 2 alin. (1)] din O.U.G. nr. 26/2005, conform căruia numai pentru înlesnirile la plată acordate până la data intrării în vigoare a Ordonanței se vor derula operațiunile potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data acordării.

În acest context, reține instanța de fond, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 244/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 26/2005, Lege care a menținut abrogarea art. II din Legea nr. 230/2004, adică textul de lege pe care-și întemeiază reclamanta dreptul la înlesnirile de plată. Cum înlesnirea la plată nu a fost aprobată până la data abrogării dispozițiilor art. II din Legea nr. 230/2004, reține instanța de fond, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 2 alin. (1) și (5) din O.U.G. nr. 26/2005 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 244/2005, astfel încât în mod corect A.N.A.F. a invocat că toate actele în baza cărora se putea aproba înlesnirea la plată au fost emise ulterior și a respins cererea de acordare a acestora.

Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta SC I. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență prin motivele de recurs formulate că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind invocat astfel, motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cum hotărârea recurată nu poate fi atacată cu apel, recurenta-reclamantă a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă, susține în motivarea recursului că în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu mai poate beneficia de acordarea scutirii la plata obligațiilor bugetare, întrucât art. II din Legea nr. 230/2004 a fost abrogat prin O.U.G.

nr. 26/205, deoarece Legea nr. 244/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 26/2005 a introdus la art. II din Ordonanță un nou articol prin care unitățile de cercetare - dezvoltate beneficiau de aceste înlesniri numai după autorizarea ajutorului de stat de către Consiliul Concurenței.

Or, Consiliul Concurenței a emis Decizia nr. 232 din 28 decembrie 2005 privind schema de ajutor de stat aplicabilă unităților de cercetare–dezvoltare, după care s-a încheiat și Convenția de Supraveghere nr. 9/2006 între Ministerul Educației și Cercetării și SC I. SA, Ministerul Educației și Cercetării a notificat prin adresa nr. 20782 din 22 iunie 2006 Administrația Finanțelor Publice sector 4 de îndeplinirea de către SC I. SA a obiectivelor asumate, iar organele fiscale competente au emis la data de 15 martie 2007 Certificatul de obligații fiscale nr. 520855, fapt pentru care, susține recurenta, autoritatea fiscală nu mai avea motive pentru a refuza recunoașterea unui drept al reclamantei recurente de a beneficia de aceste scutiri la plata obligațiilor bugetare.

În plus, arată recurenta-reclamantă, scutirea a fost aprobată prin H.G. nr. 2089/2004, H.G. care nu și-a produs efecte sub imperiul legii vechi – Legea nr. 230/2004, etapele necesare până la operarea efectivă a scutirii având nevoie de o perioadă mai îndelungată de timp, astfel că este aplicabilă Legea nouă – nr. 244/2005 care a reintrodus un articol prin care să recunoască dreptul la obținerea înlesnirilor de plată restante, deci și a celor ce nu au putut fi obținute sub imperiul legii vechi. Intimata-pârâtă A.N.A.F. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Analizând recursul formulat în raport de actele și lucrările dosarului precum și cu legislația incidentă cauzei, Înalta Curte îl va admite potrivit următoarelor considerente: În fapt, recurenta-reclamantă a solicitat instanței de fond scutirea de la plata obligațiilor restante în sumă de 1.240.855 lei, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. II din Legea nr. 230/2004 privind aprobarea O.G. nr. 38/2004 pentru modificarea O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică. Instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată cu motivarea că art. II din Legea nr. 230/2004 a fost abrogat prin art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 26/2005, până la data abrogării textului de lege nefiind îndeplinite condițiile prevăzute prin H.G.

nr. 2089 din 24 noiembrie 2004 în art. 2, referitoare la necesitatea eliberării certificatului de obligații fiscale de către autoritatea fiscală și autorizarea schemei de ajutor de stat de către Consiliul Concurenței. Este adevărat că O.U.G. nr. 26/2005 a abrogat textul de lege pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, art. II din Legea nr. 230/2004, ce reglementa acordarea înlesnirilor la plata pentru recurenta-reclamantă, însă prin Legea nr. 244/2005, publicată în M.Of. nr. 637 din 20 iulie 2005, pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2005, la art. II din O.U.G. nr. 26/2005 s-a introdus un nou alineat, alin. (5) care prevede că „Unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute de dispozițiile O.G.

nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare, beneficiază de înlesnirile la plata obligațiilor bugetare restante reglementate de acest act normativ numai după autorizarea ajutorului de stat de către Consiliul Concurenței”. Textul legal enunțat acordă așadar unităților de cercetare-dezvoltare, după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 244/2005, dreptul de a beneficia de scutiri la plata obligațiilor fiscale restante sub forma ajutorului de stat, condiționat de autorizarea Consiliului Concurenței. Consiliul Concurenței a emis Decizia nr. 232 din 28 decembrie 2005 privind schema de ajutor de stat aplicabilă unităților de cercetare-dezvoltare în baza Legii nr. 230/2004, Legii nr. 244/2005, O.U.G.

nr. 26/2005 și Normelor metodologice privind acordare înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante. Consecutiv emiterii Deciziei de către Consiliul Concurenței, între Ministerul Educației și Cercetării (în prezent Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) și recurenta-reclamantă s-a încheiat Convenția de Supraveghere nr. 9/2006 al cărei obiect îl constituie evaluarea, monitorizarea și raportarea către Ministerul Educației și Cercetării – A.N.C.Ș.

a respectării programului de investiții, Ministerul Educației și Cercetării solicitând și acordarea ajutorului de stat și emiterea certificatului de obligații fiscale la data de 11 ianuarie 2007 prin adresa nr. 20013 ce a fost adresată Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București, certificat ce a fost eliberat la data de 15 martie 2007. Semnificativ este faptul că Decizia nr. 232 din 28 decembrie 2005 privind schema de ajutor de stat a fost emisă de Consiliul Concurenței și în baza Legii nr. 244/2005, care a adus completări O.U.G. nr. 26/2005, cu un nou text de lege, care restabilea dreptul unităților de cercetare-dezvoltare, deci și al recurentei-reclamante (aceasta fiind inclusă la poziția nr. 28 în Lista unităților de cercetare-dezvoltare aprobată prin H.G.

nr. 2089/2004) ca beneficiară a înlesnirilor la plata obligațiilor fiscale restante. Cum recurenta-reclamantă a parcurs toate etapele procedurale și îndeplinește toate condițiile pentru a beneficia de înlesnirea la plata obligațiilor bugetare restante, în mod nejustificat i s-a refuzat recunoașterea acestui drept de către Autoritatea fiscală. Așadar, sunt neîntemeiate apărările formulate de intimata-pârâtă, susținerile acesteia referindu-se doar la abrogarea art. II din Legea nr. 230/2004, fără a face nici un fel de trimitere la Legea nr. 244/2005 și fără a aminti măcar despre Decizia Consiliului Concurenței.

Ca o consecință a celor expuse, recursul declarat se privește ca fondat, astfel că urmează a fi admis, iar sentința modificată în parte, în sensul că se va admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., care va fi obligată să recunoască dreptul reclamantei de a beneficia de scutire la plata obligațiilor bugetare restante în cuantum de 1.240.855 lei și la efectuarea operațiunilor administrative necesare acordării acestei scutiri.

Se va menține restul dispozițiunilor sentinței referitoare la respingerea celorlalte capete de cerere privind plata unei penalități pentru fiecare zi de întârziere și fixarea unui termen de 10 zile pentru executarea hotărârii, sub sancțiunea amenzii conform art. 18 alin. (1), (5) și (6) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în speță nefiind îndeplinite cerințele textului de lege invocat, care se referă la situația când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC I. SA București împotriva sentinței civile nr. 1554 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată și admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. Obligă pârâta să recunoască reclamantei dreptul de a beneficia de scutire la plata obligațiilor bugetare restante în cuantum de 1240855 lei și la efectuarea operațiunilor administrative necesare acordării acestor scutiri. Menține restul dispozițiunilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.