ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3046/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 31

martie 2008 și precizată ulterior SC I.C.P.T.C.M. SA București a chemat în

judecată Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 București, Ministerul

Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală,

solicitând:

- obligarea primei pârâte să opereze

scutirea sa de la plata datoriei de 1.051.003 lei, pentru care Autoritatea

Națională de Cercetare Științifică a obținut toate aprobările necesare,

inclusiv acordul specialiștilor Uniunii Europene și al Consiliului Concurenței;

- obligarea pârâtului secund să îndrume

și, dacă este cazul, să oblige pe prima pârâtă să-și îndeplinească

prerogativele legale de operare a scutirii reclamantei de la plata datoriei

respective;

- obligarea ultimei pârâte ca în cadrul

atribuțiilor de organizare și control ce i-au fost conferite să îndrume și,

dacă este cazul, să oblige pe prima pârâtă să-și îndeplinească prerogativele

legale și să opereze în evidențe scutirea reclamantei de datorie;

- obligarea tuturor pârâților la plata

unor daune cominatorii de câte 1000 lei/zi ce se vor calcula, în cazul

neîndeplinirii obligațiilor de la data la care trebuia executată hotărârea și

până la data executării efective.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că obligațiile fiscale pentru care a cerut scutirea de plată provin din

anii 2002-2003.

În temeiul reglementărilor instituite prin

Legea nr. 230/2004 și apoi, prin Legea nr. 244/2005 Ministerul Educației și

Cercetării - Autoritatea Națională de Cercetare Științifică a întreprins

demersurile necesare pentru acordarea de înlesniri la plata obligațiilor

restante, iar Consiliul Concurenței după ce a parcurs mecanismul de consultare

cu experții Uniunii Europene, a emis decizia nr. 232/2005 privind schema de ajutor

de stat aplicabilă unităților de cercetare-dezvoltare.

De asemenea, în vederea reglementării

situației, Autoritatea Națională de Cercetare Științifică a emis decizia nr. 9012

din 18 ianuarie 2006.

Deși a adresat Ministerului Economiei și

Finanțelor plângerea prealabilă nr. 87 din 30 ianuarie 2008, nu a primit

răspuns și nici nu s-a realizat scutirea societății comerciale de datorie,

situație de natură să-i producă prejudicii importante.

În sfârșit, reclamanta a arătat că prin

neîndeplinirea obligațiilor care le reveneau, pârâții au anulat practic,

beneficiul acordat prin normele juridice invocate și prin blocarea conturilor

sale bancare, fac posibilă declanșarea în viitor a procedurii de insolvență.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3139 din 18

noiembrie 2008 a admis excepția ridicată de pârâți și în consecință a respins

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că prin H.G. nr. 2089/2004

a fost aprobată lista unităților de cercetare-dezvoltare care urmau să

beneficieze de înlesnirile la plata obligațiilor fiscale restante, prevăzute de

art. II din Legea nr. 230/2004 privind aprobarea O.G. nr. 38/2004 pentru

modificarea O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea

tehnologică, precum și plafoanele până la care se acordă scutiri la plată.

Împrejurarea că reclamanta a obținut

avizele necesare acordării înlesnirii nu conduce implicit la acordarea acestui

drept, fiind necesară înscrierea acesteia în anexa la H.G. nr. 2089/2004, printre

unitățile de cercetare științifică și dezvoltare ce puteau beneficia de

scutire.

S-a mai reținut că, pornind de la

dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

obiectul prezentului litigiu nu se circumscrie situațiilor prevăzute de acest

act normativ și în fine că, instanța de judecată nu se poate substitui

autorităților publice competente să aprecieze dacă reclamanta îndeplinește

condițiile legale pentru a beneficia de scutire de la plata datoriilor

restante.

Împotriva sentinței, reclamanta SC

I.C.P.T.C.M. SA București a declarat recurs.

Recurenta a reiterat apărările formulate

în acțiune și a susținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra acesteia cu

ignorarea normelor legale incidente, precum și a înscrisurilor depuse în dosar

care demonstrează, fără echivoc, dreptul său la acordarea înlesnirii la plată

cerută.

Totodată, a invocat soluția favorabilă

obținută de către SC C. SA Brăila, într-un caz similar (sentința civilă nr. 97/FCA

din 12 martie 2008, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului

declarat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului

Brăila).

Recursul este nefondat.

Din expunerea rezumativă a actelor și

lucrărilor din dosar, rezultă că prin acțiunea precizată, reclamanta SC

I.C.P.T.C.M. SA București a solicitat instanței de judecată să constate refuzul

nejustificat al pârâților Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4

București, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare

Fiscală de a-i soluționa cererea pentru recunoașterea dreptului de a beneficia

de scutire la plata unor obligații fiscale restante în sumă totală de 1.051.003

RON, conform dispozițiilor Legii nr.230/2004.

Cu un asemenea obiect, acțiunea

întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

republicată, nu este inadmisibilă, astfel cum eronat a reținut instanța de fond

în considerentele și dispozițiile sentinței.

Acțiunea este însă, neîntemeiată,

deoarece în adevăr, prin dispozițiile art. II din Legea nr. 230/2004 privind

aprobarea O.G. nr. 38/2004 pentru modificare O.G. nr. 57/2004 privind

cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică s-a stabilit că la

solicitarea Ministerului Educației, Cercetării, instituțiile bugetare creditoare

vor acorda unităților de cercetare-dezvoltare organizate ca institute naționale

de cercetare-dezvoltare, înlesnirile la plata obligațiilor fiscale enunțate la

lit. a) - c) ale articolului.

Prin dispoziția cuprinsă la pct. 3 al

aceluiași text legal s-a prevăzut că unitățile de cercetare-dezvoltare

beneficiare și plafonul pentru care se acordă scutirile la plată se stabilesc

prin hotărâre a guvernului.

În aplicarea legii, la data de 24

noiembrie 2004, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 2089 privind

aprobarea Listei unităților de cercetare-dezvoltare care beneficiază de

înlesnirile la plata obligațiilor fiscale restante prevăzute de art. II al

Legii nr. 230/2004.

În anexa hotărârii, reclamanta nu a fost

menționată și așa cum corect s-a reținut în sentință, împrejurarea că ea a

obținut anterior, avizele necesare acordării înlesnirii, nu este suficientă și

nu conduce în mod automat la recunoașterea dreptului pretins.

O asemenea soluție este condiționată de

înscrierea unității în lista unităților cărora prin hotărâre guvernamentală li s-a

acordat înlesnirea și printre care, reclamanta nu se regăsește.

Întrucât prevederile referitoare la

acordarea de înlesniri, cuprinse în art. II din Legea nr. 230/2004 au fost

abrogate prin dispozițiile art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 26/2005 și având în

vedere că O.G. nr. 57/2002 nu prevede în mod expres acordarea unor înlesniri la

plată, fără temei se susține în recurs că acțiunea trebuia admisă.

Față de argumentele expuse în cele ce

preced, care substituie parțial motivarea sentinței și de lipsa în cauză a unor

motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC I.C.T.C.M. SA împotriva sentinței

civile nr. 3139 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2

iunie 2009.