ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3046/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 31 martie 2008 și precizată ulterior SC I.C.P.T.C.M.

SA București a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 București, Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând: - obligarea primei pârâte să opereze scutirea sa de la plata datoriei de 1.051.003 lei, pentru care Autoritatea Națională de Cercetare Științifică a obținut toate aprobările necesare, inclusiv acordul specialiștilor Uniunii Europene și al Consiliului Concurenței; - obligarea pârâtului secund să îndrume și, dacă este cazul, să oblige pe prima pârâtă să-și îndeplinească prerogativele legale de operare a scutirii reclamantei de la plata datoriei respective; - obligarea ultimei pârâte ca în cadrul atribuțiilor de organizare și control ce i-au fost conferite să îndrume și, dacă este cazul, să oblige pe prima pârâtă să-și îndeplinească prerogativele legale și să opereze în evidențe scutirea reclamantei de datorie; - obligarea tuturor pârâților la plata unor daune cominatorii de câte 1000 lei/zi ce se vor calcula, în cazul neîndeplinirii obligațiilor de la data la care trebuia executată hotărârea și până la data executării efective.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că obligațiile fiscale pentru care a cerut scutirea de plată provin din anii 2002-2003. În temeiul reglementărilor instituite prin Legea nr. 230/2004 și apoi, prin Legea nr. 244/2005 Ministerul Educației și Cercetării - Autoritatea Națională de Cercetare Științifică a întreprins demersurile necesare pentru acordarea de înlesniri la plata obligațiilor restante, iar Consiliul Concurenței după ce a parcurs mecanismul de consultare cu experții Uniunii Europene, a emis decizia nr. 232/2005 privind schema de ajutor de stat aplicabilă unităților de cercetare-dezvoltare.

De asemenea, în vederea reglementării situației, Autoritatea Națională de Cercetare Științifică a emis decizia nr. 9012 din 18 ianuarie 2006. Deși a adresat Ministerului Economiei și Finanțelor plângerea prealabilă nr. 87 din 30 ianuarie 2008, nu a primit răspuns și nici nu s-a realizat scutirea societății comerciale de datorie, situație de natură să-i producă prejudicii importante. În sfârșit, reclamanta a arătat că prin neîndeplinirea obligațiilor care le reveneau, pârâții au anulat practic, beneficiul acordat prin normele juridice invocate și prin blocarea conturilor sale bancare, fac posibilă declanșarea în viitor a procedurii de insolvență. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3139 din 18 noiembrie 2008 a admis excepția ridicată de pârâți și în consecință a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că prin H.G. nr. 2089/2004 a fost aprobată lista unităților de cercetare-dezvoltare care urmau să beneficieze de înlesnirile la plata obligațiilor fiscale restante, prevăzute de art. II din Legea nr. 230/2004 privind aprobarea O.G. nr. 38/2004 pentru modificarea O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, precum și plafoanele până la care se acordă scutiri la plată. Împrejurarea că reclamanta a obținut avizele necesare acordării înlesnirii nu conduce implicit la acordarea acestui drept, fiind necesară înscrierea acesteia în anexa la H.G. nr. 2089/2004, printre unitățile de cercetare științifică și dezvoltare ce puteau beneficia de scutire.

S-a mai reținut că, pornind de la dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obiectul prezentului litigiu nu se circumscrie situațiilor prevăzute de acest act normativ și în fine că, instanța de judecată nu se poate substitui autorităților publice competente să aprecieze dacă reclamanta îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de scutire de la plata datoriilor restante. Împotriva sentinței, reclamanta SC I.C.P.T.C.M. SA București a declarat recurs. Recurenta a reiterat apărările formulate în acțiune și a susținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra acesteia cu ignorarea normelor legale incidente, precum și a înscrisurilor depuse în dosar care demonstrează, fără echivoc, dreptul său la acordarea înlesnirii la plată cerută.

Totodată, a invocat soluția favorabilă obținută de către SC C. SA Brăila, într-un caz similar (sentința civilă nr. 97/FCA din 12 martie 2008, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Brăila). Recursul este nefondat. Din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor din dosar, rezultă că prin acțiunea precizată, reclamanta SC I.C.P.T.C.M. SA București a solicitat instanței de judecată să constate refuzul nejustificat al pârâților Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 București, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală de a-i soluționa cererea pentru recunoașterea dreptului de a beneficia de scutire la plata unor obligații fiscale restante în sumă totală de 1.051.003 RON, conform dispozițiilor Legii nr.230/2004.

Cu un asemenea obiect, acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, nu este inadmisibilă, astfel cum eronat a reținut instanța de fond în considerentele și dispozițiile sentinței. Acțiunea este însă, neîntemeiată, deoarece în adevăr, prin dispozițiile art. II din Legea nr. 230/2004 privind aprobarea O.G. nr. 38/2004 pentru modificare O.G. nr. 57/2004 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică s-a stabilit că la solicitarea Ministerului Educației, Cercetării, instituțiile bugetare creditoare vor acorda unităților de cercetare-dezvoltare organizate ca institute naționale de cercetare-dezvoltare, înlesnirile la plata obligațiilor fiscale enunțate la lit. a) - c) ale articolului.

Prin dispoziția cuprinsă la pct. 3 al aceluiași text legal s-a prevăzut că unitățile de cercetare-dezvoltare beneficiare și plafonul pentru care se acordă scutirile la plată se stabilesc prin hotărâre a guvernului. În aplicarea legii, la data de 24 noiembrie 2004, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 2089 privind aprobarea Listei unităților de cercetare-dezvoltare care beneficiază de înlesnirile la plata obligațiilor fiscale restante prevăzute de art. II al Legii nr. 230/2004. În anexa hotărârii, reclamanta nu a fost menționată și așa cum corect s-a reținut în sentință, împrejurarea că ea a obținut anterior, avizele necesare acordării înlesnirii, nu este suficientă și nu conduce în mod automat la recunoașterea dreptului pretins.

O asemenea soluție este condiționată de înscrierea unității în lista unităților cărora prin hotărâre guvernamentală li s-a acordat înlesnirea și printre care, reclamanta nu se regăsește. Întrucât prevederile referitoare la acordarea de înlesniri, cuprinse în art. II din Legea nr. 230/2004 au fost abrogate prin dispozițiile art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 26/2005 și având în vedere că O.G. nr. 57/2002 nu prevede în mod expres acordarea unor înlesniri la plată, fără temei se susține în recurs că acțiunea trebuia admisă. Față de argumentele expuse în cele ce preced, care substituie parțial motivarea sentinței și de lipsa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I.C.T.C.M. SA împotriva sentinței civile nr. 3139 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 iunie 2009.