ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 661/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 20 decembrie 2007,

I.N.C.D.C.F.I.C.C.F. București a chemat în judecată

A.N.A.F.

, solicitând obligarea acestei

autorități publice să-i soluționeze cererile înregistrate sub nr. 69783 din 25

mai 2007, nr. 75713 din 6 iunie 2007 și nr. 75714 din aceeași dată, conform

dispozițiilor art. 5 pct. 7 din H.G. nr. 795/2007, modificată prin H.G. nr. 1171/2007,

art. 1 - 2, art. 8 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a cerut

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtei cu cererile mai sus menționate,

solicitând reanalizarea ajutorului de stat regional de care a beneficiat și

să-i comunice un răspuns în legătură cu legitimitatea calculării și reținerii

de către organul fiscal a unor majorări și penalități la obligațiile fiscale

care au constituit obiectul înlesnirilor fiscale, cu consecința anulării

obligațiilor de plată accesorii, calculate pentru perioada 4 iunie 2004 – 5

iunie 2006.

A precizat totodată, că

pârâta nu a dat curs cererilor formulate, de soluționare a acestora în termenul

legal de 30 de zile de la primire și că tăcerea sa îi cauzează prejudicii

materiale importante prin faptul că A.F.P. a Sectorului 3 București calculează

penalități de întârziere la înlesnirile de plată care au făcut obiectul

ajutorului de stat regional.

Prin sentința civilă nr. 1244

din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel București, Secția de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea așa cum a fost formulată.

În temeiul dispozițiilor art.

274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantului

suma de 3444,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că o

atare soluție se impune, deoarece pârâta nu a soluționat cererile reclamantei

privind reanalizarea ajutorului de stat în termenul legal de 30 de zile de la

primirea lor și nici chiar până la termenul de judecată din 9 aprilie 2008,

când părțile au pus concluzii asupra fondului litigiului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta

A.N.A.F.

Recurenta a susținut că

acțiunea introdusă de reclamantul I.N.C.D.C.F.I.C.C.F. trebuia respinsă ca

fiind prescrisă, având în vedere că adresa emisă din 25 mai 2007 reprezintă în

fapt o revenire la adresa aceluiași institut din 3 noiembrie 2007.

Acțiunea era însă și

inadmisibilă, deoarece obiectul său nu viza obligarea pârâtei la comunicarea

unui răspuns, ci luarea unor măsuri de rezolvare a unor adrese prin care

reclamantul solicita un sprijin în vederea soluționării favorabile a cererii

privind reanalizarea ajutorului de stat.

Referitor la cheltuielile de

judecată, recurenta a susținut că instanța de fond a stabilit obligația de plată,

deși aceasta nu era justificată și oricum, nu s-a motivat în considerentele

hotărârii, în ce anume constau aceste cheltuieli.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor din dosar, reclamantul I.N.C.D.C.F.I.C.C.F.

a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune al cărei obiect îl

constituie refuzul nejustificat al pârâtei

A.N.A.F.

de soluționare a cererilor

înregistrate sub nr. 69783 din 25 mai 2007, nr. 75713 din 6 iunie 2007 și nr. 57714

din aceeași dată, pentru reanalizarea ajutorului de stat regional acordat.

Cererile respective nu au

primit însă, nici un răspuns din partea pârâtei până la data judecării cauzei

și în această situație nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 2 lit. h)

din Legea nr. 554/2004, ci prevederile art. 2 lit. i) din aceeași lege care se

referă la refuzul nejustificat de a soluționa o cerere a unei persoane.

Este semnificativă

împrejurarea că ulterior pronunțării sentinței recurate, pârâta

A.N.A.F.

prin A.F.P. a Sectorului 3

București a emis adresa de răspuns, înregistrată la reclamant sub nr. 4844 din

3 noiembrie 2008, comunicând acestuia rezolvarea dată cererilor înregistrate

(filele nr. 12-13 ale dosarului de recurs).

Actul nou depus în dosarul

de recurs nu face decât să confirme justețea apărărilor formulate de reclamant

pe durata desfășurării procesului și a soluției recurate.

Cât privește obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, hotărârea se vădește legală și

temeinică, fiind justificată cu ordinul de plată anexat în dosarul primei

instanțe (fila nr. 25) ce atestă achitarea de către reclamant a onorariului

avocațial în sumă de 3.444,18 lei.

Având în vedere

considerentele expuse în cele ce preced și inexistența în cauză a unor motive

de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi

invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

A.N.A.F.

împotriva sentinței civile nr. 1244

din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2009.