ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 661/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 20 decembrie 2007, I.N.C.D.C.F.I.C.C.F. București a chemat în judecată A.N.A.F. , solicitând obligarea acestei autorități publice să-i soluționeze cererile înregistrate sub nr. 69783 din 25 mai 2007, nr. 75713 din 6 iunie 2007 și nr. 75714 din aceeași dată, conform dispozițiilor art. 5 pct. 7 din H.G. nr. 795/2007, modificată prin H.G. nr. 1171/2007, art. 1 - 2, art. 8 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, a cerut obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtei cu cererile mai sus menționate, solicitând reanalizarea ajutorului de stat regional de care a beneficiat și să-i comunice un răspuns în legătură cu legitimitatea calculării și reținerii de către organul fiscal a unor majorări și penalități la obligațiile fiscale care au constituit obiectul înlesnirilor fiscale, cu consecința anulării obligațiilor de plată accesorii, calculate pentru perioada 4 iunie 2004 – 5 iunie 2006. A precizat totodată, că pârâta nu a dat curs cererilor formulate, de soluționare a acestora în termenul legal de 30 de zile de la primire și că tăcerea sa îi cauzează prejudicii materiale importante prin faptul că A.F.P.

a Sectorului 3 București calculează penalități de întârziere la înlesnirile de plată care au făcut obiectul ajutorului de stat regional. Prin sentința civilă nr. 1244 din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea așa cum a fost formulată. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3444,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că o atare soluție se impune, deoarece pârâta nu a soluționat cererile reclamantei privind reanalizarea ajutorului de stat în termenul legal de 30 de zile de la primirea lor și nici chiar până la termenul de judecată din 9 aprilie 2008, când părțile au pus concluzii asupra fondului litigiului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta A.N.A.F. Recurenta a susținut că acțiunea introdusă de reclamantul I.N.C.D.C.F.I.C.C.F. trebuia respinsă ca fiind prescrisă, având în vedere că adresa emisă din 25 mai 2007 reprezintă în fapt o revenire la adresa aceluiași institut din 3 noiembrie 2007. Acțiunea era însă și inadmisibilă, deoarece obiectul său nu viza obligarea pârâtei la comunicarea unui răspuns, ci luarea unor măsuri de rezolvare a unor adrese prin care reclamantul solicita un sprijin în vederea soluționării favorabile a cererii privind reanalizarea ajutorului de stat. Referitor la cheltuielile de judecată, recurenta a susținut că instanța de fond a stabilit obligația de plată, deși aceasta nu era justificată și oricum, nu s-a motivat în considerentele hotărârii, în ce anume constau aceste cheltuieli.

Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor din dosar, reclamantul I.N.C.D.C.F.I.C.C.F. a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune al cărei obiect îl constituie refuzul nejustificat al pârâtei A.N.A.F. de soluționare a cererilor înregistrate sub nr. 69783 din 25 mai 2007, nr. 75713 din 6 iunie 2007 și nr. 57714 din aceeași dată, pentru reanalizarea ajutorului de stat regional acordat. Cererile respective nu au primit însă, nici un răspuns din partea pârâtei până la data judecării cauzei și în această situație nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, ci prevederile art. 2 lit. i) din aceeași lege care se referă la refuzul nejustificat de a soluționa o cerere a unei persoane.

Este semnificativă împrejurarea că ulterior pronunțării sentinței recurate, pârâta A.N.A.F. prin A.F.P. a Sectorului 3 București a emis adresa de răspuns, înregistrată la reclamant sub nr. 4844 din 3 noiembrie 2008, comunicând acestuia rezolvarea dată cererilor înregistrate (filele nr. 12-13 ale dosarului de recurs). Actul nou depus în dosarul de recurs nu face decât să confirme justețea apărărilor formulate de reclamant pe durata desfășurării procesului și a soluției recurate. Cât privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, hotărârea se vădește legală și temeinică, fiind justificată cu ordinul de plată anexat în dosarul primei instanțe (fila nr. 25) ce atestă achitarea de către reclamant a onorariului avocațial în sumă de 3.444,18 lei.

Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced și inexistența în cauză a unor motive de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 1244 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009.