ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4522/2009

Asupra

recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 291 din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția

a V

III-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamanta SC I.C.C.A.A. SA, în contradictoriu cu

pârâții Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București și D.G.F.P.

București și, pe cale de consecință

a dispus suspendare

executării deciziei nr. 1529 din 15 octombrie 2008

emisă de Administrația Finanțele Publice a Sectorului 3 București, referitoare

la obligațiile de plată accesorii până la pronunțarea instanței de fond .

Pentru a se pronunța astfel instanța de

apel, a reținut, în esență, așa cum reies din considerentele hotărârii

următoarele:

Prin Decizia nr. 1529 din 15 octombrie

2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București

reclamanta a fost obligată, în temeiul art. 110 din O.G. nr. 92/2003 la plata

sumei de 670.236 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități de

întârziere

aferente obligațiilor restante,

cu titlu de creanță fiscală, pentru perioada 4

iunie 2006 - 10 iulie

2006, act administrativ care a fost contestat de

reclamantă pentru motive de nelegalitate, tăcând astfel dovada

îndeplinirii

condiției de formă.

Instanța a constatat, în ceea ce privește condiția de fond, că sunt

îndeplinite

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine

justificat și paguba iminentă.

A mai

arătat instanța că reclamanta a invocat, atât în contestația administrativă,

cât și în fața instanței de judecată, faptul că decizia nu

cuprinde

motivele de fapt și de drept în temeiul cărora au fost calculate majorările și

penalitățile de întârziere în cuantum de 670.236 lei.

Î

n

acest sens, având în vedere cuantumul creanței fiscale precum și

obiectul

de activitate al societății reclamante, instanța a reținut că

executarea sumei poate provoca acesteia

dificultății financiare majore, cu

posibilitatea intrării în

incapacitate de plată și eventual în procedura insolvenței.

Împotriva acestei

sentințe , considerând-o netemeinică și nelegală , au declarat recurs pârâtele D.G.F.P.

București și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București D.G.F.P. București,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

S-a criticat sentința de

către recurentă pentru faptul că instanța fondului a dispus suspendarea actului

administrativ în litigiu, fără să analizeze condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă,

condiții care în speță nu au fost întrunite și probate conform legii.

Recursurile sunt

nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Examinând actele

dosarului Înalta Curte de Casație și Justiție reține:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 291/2009 a admis

acțiunea formulată de SC I.C.C.A. SA în contradictoriu cu pârâții Administrația

Finanțelor Publice a sectorului 3 și D.G.F.P. București; a dispus suspendarea

executării Deciziei nr. 1529 din 15 octombrie 2008 emisă de Administrația

Finanțelor Publice a sectorului 3 București, referitoare la obligațiile de

plată accesorii până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

fondului a reținut că în speță sunt întrunite condițiile expres prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, executarea sumei în discuție, putând provoca reclamantei

pagube importante, cu posibilitatea intrării societății în incapacitate de plăți.

Dispozițiile art. 14 al Legii nr. 554/2004

pe care se fondează prezenta cerere, prevăd că în cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poată să ceară

instanței competente suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond.

În speță, intimata-reclamantă a făcut

dovada cazului bine justificat față de prejudiciul cauzat acesteia prin punerea

în executare a actului administrativ fiscal, titlu de creanță și avându-se în

vedere cuantumul, executarea sumei fără dubiu poate provoca intimatei mari

dificultăți financiare, până la posibilitatea acesteia de a intra în incapacitate

de plăți. Prin urmare nu numai cazul bine justificat este dovedit, dar și paguba

iminentă, astfel încât corect prima instanță a dispus suspendarea Deciziei nr. 1523/208

emisă de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, până la

pronunțarea instanței de fond.

Dealtfel, la solicitarea instanței de

recurs, reprezentanta legală a intimatei a precizat că fondul pricinii s-a soluționat

prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, însă această sentință a fost

atacată cu recurs.

Față de aceste considerente, probele

administrate și prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că hotărârea judecătorească atacată este legală

și temeinică, motiv pentru care se vor respinge ca nefondate recursurile

declarate de D.G.F.P. București și Administrația Finanțelor Publice Sector 3,

conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de

pârâtele D.G.F.P. București și Administrația Finanțelor Publice Sector 3

împotriva sentinței civile nr. 291 din 27 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22

octombrie 2009.