ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4522/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 291 din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V III-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.C.C.A.A. SA, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București și D.G.F.P. București și, pe cale de consecință a dispus suspendare executării deciziei nr. 1529 din 15 octombrie 2008 emisă de Administrația Finanțele Publice a Sectorului 3 București, referitoare la obligațiile de plată accesorii până la pronunțarea instanței de fond . Pentru a se pronunța astfel instanța de apel, a reținut, în esență, așa cum reies din considerentele hotărârii următoarele: Prin Decizia nr. 1529 din 15 octombrie 2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București reclamanta a fost obligată, în temeiul art. 110 din O.G.

nr. 92/2003 la plata sumei de 670.236 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente obligațiilor restante, cu titlu de creanță fiscală, pentru perioada 4 iunie 2006 - 10 iulie 2006, act administrativ care a fost contestat de reclamantă pentru motive de nelegalitate, tăcând astfel dovada îndeplinirii condiției de formă. Instanța a constatat, în ceea ce privește condiția de fond, că sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și paguba iminentă. A mai arătat instanța că reclamanta a invocat, atât în contestația administrativă, cât și în fața instanței de judecată, faptul că decizia nu cuprinde motivele de fapt și de drept în temeiul cărora au fost calculate majorările și penalitățile de întârziere în cuantum de 670.236 lei.

Î n acest sens, având în vedere cuantumul creanței fiscale precum și obiectul de activitate al societății reclamante, instanța a reținut că executarea sumei poate provoca acesteia dificultății financiare majore, cu posibilitatea intrării în incapacitate de plată și eventual în procedura insolvenței. Împotriva acestei sentințe , considerând-o netemeinică și nelegală , au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. București și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București D.G.F.P. București, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 14 din Legea nr. 554/2004. S-a criticat sentința de către recurentă pentru faptul că instanța fondului a dispus suspendarea actului administrativ în litigiu, fără să analizeze condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, condiții care în speță nu au fost întrunite și probate conform legii.

Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente: Examinând actele dosarului Înalta Curte de Casație și Justiție reține: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 291/2009 a admis acțiunea formulată de SC I.C.C.A. SA în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a sectorului 3 și D.G.F.P. București; a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1529 din 15 octombrie 2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a sectorului 3 București, referitoare la obligațiile de plată accesorii până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a se pronunța astfel, instanța fondului a reținut că în speță sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, executarea sumei în discuție, putând provoca reclamantei pagube importante, cu posibilitatea intrării societății în incapacitate de plăți.

Dispozițiile art. 14 al Legii nr. 554/2004 pe care se fondează prezenta cerere, prevăd că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poată să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În speță, intimata-reclamantă a făcut dovada cazului bine justificat față de prejudiciul cauzat acesteia prin punerea în executare a actului administrativ fiscal, titlu de creanță și avându-se în vedere cuantumul, executarea sumei fără dubiu poate provoca intimatei mari dificultăți financiare, până la posibilitatea acesteia de a intra în incapacitate de plăți. Prin urmare nu numai cazul bine justificat este dovedit, dar și paguba iminentă, astfel încât corect prima instanță a dispus suspendarea Deciziei nr. 1523/208 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, până la pronunțarea instanței de fond.

Dealtfel, la solicitarea instanței de recurs, reprezentanta legală a intimatei a precizat că fondul pricinii s-a soluționat prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, însă această sentință a fost atacată cu recurs. Față de aceste considerente, probele administrate și prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că hotărârea judecătorească atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de D.G.F.P. București și Administrația Finanțelor Publice Sector 3, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile formulate de pârâtele D.G.F.P. București și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 împotriva sentinței civile nr. 291 din 27 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009.