ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3197/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3197/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 31 octombrie 2007 la Curtea de Arbitraj Comercial de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie Arad și precizată la 15 februarie 2008

reclamanta SC I. SRL Arad solicită obligarea pârâtei SC D.P. România SRL

Sânnicolau Mare la plata sumei de 129.104,60 lei reprezentând contravaloare

facturi neachitate până la data de 21 septembrie 2007, la plata daunelor

materiale suportate de reclamantă ca urmare a denunțării unilaterale abuzive a

contractului de către pârâtă, reprezentând diferența dintre contravaloarea

meniului aferent unui număr de 50 de persoane pe zi, calculate pentru perioada

22 septembrie 2007 – 14 martie 2008, și cheltuielile aferente prestării

serviciilor menționate, precum și rezilierea contractului intervenit între

părți, cu cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea nr. 13 din 9 mai 2008

tribunalul arbitral admite în parte acțiunea reclamantei și respinge capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 51.132 lei, reprezentând

contravaloarea facturilor nr. 133 din 18 februarie 2007, 134 din 19 februarie

2007, 135 din 20 septembrie 2007, 140 din 7 decembrie 2007, 141 din 7 decembrie

2007 și 142 din 7 decembrie 2007, obligă pârâta la plata sumei de 158.752 lei

cu titlu de daune interese rezultate din neexecutarea parțială a contractului

de prestări-servicii nr. 26100 din 15 august 2007 încheiat între părți,

respinge capătul de cerere privind rezilierea contractului de prestări

servicii, menționat, din culpa exclusivă a pârâtei, cu 5759 lei cheltuieli de

judecată în sarcina pârâtei.

Împotriva hotărârii arbitrale petenta

pârâtă formulează acțiune în anulare solicitând instanței, cu invocarea

motivului prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., admiterea acesteia,

anularea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea în tot a acțiunii

reclamantei, astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.

Petenta critică hotărârea arbitrală

pentru a fi fost pronunțată cu încălcarea bunelor moravuri întrucât a fost

obligată petenta la plata de daune interese pentru servicii ce nu au fost

efectiv prestate de către reclamanta intimată, precum și pentru a fi fost dată

cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, petenta invocând art. 5 și art.

1332 C. civ., și art. 1 din Decretul nr. 31/1954, dar și art. 5.1 și art. 1.1

din contractul sinalagmatic încheiat între părți, care este legea acestora.

Prin sentința civilă nr. 1 din 20

februarie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, admite acțiunea în

anulare formulată de petenta pârâtă, anulează hotărârea arbitrală nr. 13/2008

pronunțată de Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie Arad și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantă, cu 5.000

lei onorariu de avocat și 4.427,24 lei taxă de timbru și timbru judiciar în

sarcina reclamantei.

Pentru a admite acțiunea în anulare

formulată de petenta pârâtă instanța reține că dispozițiile art. 364 lit. i) C.

proc. civ. sunt incidente în sensul încălcării dispozițiilor contractuale cu

raportare la dispozițiile art. 979 C. civ., iar pentru a respinge acțiunea

reclamantei, pe fond, reține că petenta pârâtă a denunțat unilateral contractul

în mod valabil, notificând aceasta în scris și cu bună credință reclamantei,

astfel că nu datorează daunele interese solicitate, precum și că și-a

îndeplinit obligațiile asumate prin contract față de reclamanta intimată

achitând parte din contravaloarea facturilor emise de aceasta pentru serviciile

prestate în mod efectiv până la data de 17 septembrie 2007, data denunțării

unilaterale a contractului, și penalitățile de întârziere aferente.

Împotriva sentinței de mai sus reclamanta

intimată declară recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8

și 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea

în întregime a sentinței atacate și respingerea acțiunii în anulare a hotărârii

arbitrale nr. 13 din 9 mai 2008.

În susținerea recursului său recurenta

critică instanța pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 364 lit. i) C.

proc. civ., aceasta reținând neîntemeiat că hotărârea arbitrală în cauză ar fi

fost pronunțată cu încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a

dispozițiilor imperative ale legii, instanța considerând eronat că dispozițiile

contractului încheiat de părți ar reprezenta norme de ordine publică prin

raportare la prevederile art. 969 C. civ. iar încălcarea acestora ar afecta

bunele moravuri.

Recurenta critică instanța și pentru

soluția pronunțată pe fondul cauzei, pe care o consideră netemeinică și

nelegală, fiind dată cu greșita interpretare a clauzelor contractului,

respectiv a dispozițiilor art. 5.1, și cu greșita aplicare a legii, respectiv a

prevederilor art. 969-970, art. 1073, art. 1074 și urm., ale art. 1081 și

următoarele, ale art. 1084, ale art. 1073 și art. 1021 C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu

cheltuieli de judecată.

Examinând recursul reclamantei cu

prioritate prin prisma criticilor formulate cu privire la soluția instanței de

a fi admis acțiunea în anulare formulată de pârâtă și a fi dispus anularea

hotărârii arbitrale atacate cu reținerea ca fiind îndeplinite condițiile art. 364

lit. i) C. proc. civ. se constată că acesta este fondat.

Ignorând specificitatea acțiunii în

anularea unei hotărâri arbitrale, care nu permite instanței cenzurarea

temeiniciei respectivei hotărâri, ci numai un control judecătoresc al

legalității acesteia din perspectiva motivelor prevăzute limitativ de art. 364

lit. a) - i) C. proc. civ., instanța criticată expediază acest control de

legalitate solicitat de petenta pârâtă în lumina motivului prevăzut de art. 364

lit. i) C. proc. civ., făcând o trimitere la art. 979 C. proc. civ., și aceasta

eronată, instanța înțelegând, de fapt, să se refere la dispozițiile art. 969 C.

proc. civ., și procedează la analiza acțiunii arbitrale și a apărărilor

formulate în cadrul procesului arbitral pentru a ajunge la concluzia că

tribunalul arbitral a dat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor contractuale,

aspect care, în opinia netemeinică a instanței, ar atrage incidența

dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Întregul raționament al instanței este

profund eronat, aceasta ignorând că dispozițiile art. 969 C. proc. civ. nu sunt

norme de ordine publică și nici nu pot fi considerate drept norme imperative

ale legii în sensul avut în vedere de prevederile art. 364 lit. i) C. proc.

civ.

Este ceea ce rezultă din chiar formularea

art. 969 C. civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege

între părțile contractante, acestea putând fi revocate prin consimțământul

mutual sau din cauze autorizate de lege.

Câtă vreme contractul este numai legea

părților contractante și câtă vreme acestea îl pot modifica prin consimțământul

lor mutual, clauzele unui contract nu pot fi considerate nici ca fiind de

ordine publică, iar art. 969 C. civ. nu poate fi calificat ca dispoziție

imperativă de lege vizată de art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Examinând hotărârea arbitrală criticată

de petenta pârâtă prin prisma motivului prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc.

civ., fără a indica, însă, dispozițiile de ordine publică sau dispozițiile

imperative ale legii încălcate de tribunalul arbitral, formulând doar critici

referitoare la modul de soluționare a fondului litigiului și considerând ca

încălcând bunele moravuri raționamentele tribunalului arbitral, fără a preciza

nici care sunt acele bune moravuri încălcate prin dispozitivul hotărârii

atacate, se constată că sunt neîntemeiate criticile avansate de petenta pârâtă

prin acțiunea în anulare, hotărârea arbitrală fiind legală și temeinică,

pronunțată cu respectarea ordinii publice, a bunelor moravuri și a

dispozițiilor imperative ale legii, sentința instanței judecătorești recurată

fiind astfel nelegală și netemeinică sub aspectul admiterii acțiunii în anulare

formulată de petenta pârâtă, și, în consecință, recursul declarat de recurenta

reclamantă împotriva acesteia urmează a fi admis și, cu aplicarea dispozițiilor

art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., sentința recurată urmează a fi modificată

în sensul că acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale urmează a fi respinsă.

Față de această soluție, criticile

formulate de recurentă privind caracterul netemeinic și nelegal al sentinței

recurate și cât privește soluția pronunțată pe fondul cauzei urmează a nu mai

fi examinate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC

I. SRL Arad împotriva sentinței civile nr. 1 din 20 februarie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Modifică sentința recurată în

sensul că respinge acțiunea în anulare formulată împotriva hotărârii arbitrale

nr. 13/2008 a Comisiei de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I a județului

Arad.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2009.