ÎCCJ, decizie (scj.ro #83189)

Contract de prestări servicii. Acțiune în anularea hotărârii arbitrale. Motive. Nerespectarea clauzelor contractuale. Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Arbitraj. Index alfabetic: contract de prestări servicii - daune materiale - denunțare unilaterală - hotărâre arbitrală - acțiune arbitrală - motive de ordine publică - reziliere C. proc. civ., art.364 lit.i C. civ., art.969, art.979 Dispozițiile art.969 Cod civil nu sunt norme de ordine publică și nici nu pot fi considerate drept norme imperative în sensul avut în vedere de prevederile art.364 lit.i Cod procedură civilă. Secția comercială, Decizia nr.3197 din 3 decembrie 2009 Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2007 la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Arad și precizată la 15 februarie 2008, reclamanta S.C.

I. SRL Arad a solicitat obligarea pârâtei S.C. D.P.R. SRL Sânnicolau Mare la plata sumei de 129.104,60 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate până la data de 21 septembrie 2007, la plata daunelor materiale suportate de reclamantă ca urmare a denunțării unilaterale abuzive a contractului de către pârâtă, reprezentând diferența dintre contravaloarea meniului aferent unui număr de 50 de persoane pe zi, calculate pentru perioada 22 septembrie 2007 – 14 martie 2008, și cheltuielile aferente prestării serviciilor menționate, precum și rezilierea contractului intervenit între părți, cu cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea nr.13/9 mai 2008, Tribunalul arbitral a admis în parte acțiunea reclamantei și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 51.132 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr.133/2007, 134/2007, 135/2007, 140/2007, 141/2007 și 142/2007, a obligat pârâta la plata sumei de 158.752 lei cu titlu de daune-interese rezultate din neexecutarea parțială a contractului de prestări servicii nr.26100 din 15 august 2007 încheiat între părți, a respins capătul de cerere privind rezilierea contractului de prestări servicii menționat, din culpa exclusivă a pârâtei. Împotriva hotărârii arbitrale petenta pârâtă a formulat acțiune în anulare cu invocarea motivului prevăzut de art.364 lit.i C. proc.

civ. Petenta a susținut că hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea bunelor moravuri, întrucât a fost obligată la plata de daune interese pentru servicii ce nu au fost efectiv prestate de către reclamanta intimată, precum și pentru că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, invocând art.5 și 1332 C . civ., și art.1 din Decretul nr.31/1954, dar și art.5.1 și art.1.1 din contractul sinalagmatic încheiat între părți, care este legea acestora. Prin sentința civilă nr.1 din 20 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială, a admis acțiunea în anulare, a anulat hotărârea arbitrală nr.13/2008 pronunțată de Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Arad și, pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Instanța a reținut că dispozițiile art.364 lit.i C. proc. civ. sunt incidente în sensul încălcării dispozițiilor contractuale cu raportare la dispozițiile art. 979 C . civ., iar pentru a respinge acțiunea reclamantei, pe fond, a reținut că petenta pârâtă a denunțat unilateral contractul, în mod valabil, notificând aceasta în scris și cu bună-credință reclamantei, astfel că nu datorează daunele interese solicitate. De asemenea, instanța a mai reținut faptul că petenta pârâtă și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract față de reclamanta intimată achitând parte din contravaloarea facturilor emise de aceasta pentru serviciile prestate în mod efectiv până la data de 17 septembrie 2007, data denunțării unilaterale a contractului, și penalitățile de întârziere aferente.

Împotriva sentinței de mai sus reclamanta intimată a declarat recurs cu invocarea art.304 pct.8 și 9 și ale art.304 1 C. proc. civ. Recurenta a criticat hotărârea pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 364 lit.i C. proc. civ., aceasta reținând neîntemeiat că hotărârea arbitrală în cauză ar fi fost pronunțată cu încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a dispozițiilor imperative ale legii, instanța considerând eronat că dispozițiile contractului încheiat de părți ar reprezenta norme de ordine publică prin raportare la prevederile art. 969 C . civ. și că încălcarea acestora ar afecta bunele moravuri.

Recurenta a mai criticat instanța și pentru soluția pronunțată pe fondul cauzei, pe care o consideră netemeinică și nelegală, fiind dată cu greșita interpretare a clauzelor contractului, respectiv a dispozițiilor art.5.1, și cu greșita aplicare a legii, respectiv a prevederilor art.969-970, art.1073, 1074 și următoarele, ale art.1081 și urm., ale art.1084 și 1021 C . civ. Recursul reclamantei este fondat. Ignorând specificitatea acțiunii în anularea unei hotărâri arbitrale, care nu permite instanței cenzurarea temeiniciei respectivei hotărâri, ci numai un control judecătoresc al legalității acesteia din perspectiva motivelor prevăzute limitativ de art. 364 lit.a-i C. proc. civ., instanța criticată a expediat acest control de legalitate solicitat de petenta pârâtă în lumina motivului prevăzut de art. 364 lit.i C. proc.

civ., făcând o trimitere la art. 979 C . civ. – și aceasta eronată, instanța înțelegând, de fapt, să se refere la dispozițiile art. 969 C . civ. – și a procedat la analiza acțiunii arbitrale și a apărărilor formulate în cadrul procesului arbitral pentru a ajunge la concluzia că tribunalul arbitral a dat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor contractuale, aspect care, în opinia netemeinică a instanței, ar atrage incidența dispozițiilor art.364 lit.i C. proc. civ. Întregul raționament al instanței este profund eronat, aceasta ignorând că dispozițiile art.969 C. civ. nu sunt norme de ordine publică și nici nu pot fi considerate drept norme imperative ale legii în sensul avut în vedere de prevederile art.364 lit.i Cod procedură civilă.

Este ceea ce rezultă din chiar formularea art. 969 C . civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea putând fi revocate prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege. Câtă vreme contractul este numai legea părților contractante, și câtă vreme acestea îl pot modifica prin consimțământul lor mutual, clauzele unui contract nu pot fi considerate nici ca fiind de ordine publică, iar art. 969 C . civ. nu poate fi calificat ca dispoziție imperativă de lege vizată de art.364 lit.i C. proc. civ. Examinând hotărârea arbitrală criticată de petenta pârâtă, prin prisma motivului prevăzut de art.364 lit.i C. proc.

civ., fără a indica, însă, dispozițiile de ordine publică sau dispozițiile imperative ale legii încălcate de tribunalul arbitral, formulând doar critici referitoare la modul de soluționare a fondului litigiului și considerând că fără a preciza nici care sunt acele bune moravuri încălcate prin dispozitivul hotărârii atacate, s-a constatat că sunt neîntemeiate criticile avansate de petenta pârâtă prin acțiunea în anulare, hotărârea arbitrală fiind legală și temeinică, pronunțată cu respectarea ordinii publice, a bunelor moravuri și a dispozițiilor imperative ale legii, sentința instanței judecătorești recurată fiind astfel nelegală și netemeinică sub aspectul admiterii acțiunii în anulare formulată de petenta pârâtă.

În consecință, recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis și, cu aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 C . proc. civ., sentința recurată a fost modificată în sensul că acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale a fost respinsă.