ÎCCJ, decizie (scj.ro #83189)

Contract

de prestări servicii. Acțiune în anularea hotărârii arbitrale.

Motive. Nerespectarea clauzelor contractuale.

Cuprins pe

materii: Drept procesual civil. Arbitraj.

Index alfabetic:

contract de prestări servicii

- daune materiale

- denunțare unilaterală

- hotărâre arbitrală

- acțiune arbitrală

- motive de ordine publică

- reziliere

C.

proc. civ., art.364 lit.i

C.

civ., art.969, art.979

Dispozițiile art.969 Cod civil nu sunt norme de ordine publică

și nici nu pot fi considerate drept norme imperative în sensul avut în

vedere de prevederile art.364 lit.i Cod procedură civilă.

Secția

comercială, Decizia nr.3197 din 3 decembrie 2009

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2007 la Curtea de Arbitraj

Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Arad și

precizată la 15 februarie 2008, reclamanta S.C. I. SRL Arad a solicitat

obligarea pârâtei S.C. D.P.R. SRL Sânnicolau Mare la plata sumei de 129.104,60

lei reprezentând contravaloare facturi neachitate până la data de 21

septembrie 2007, la plata daunelor materiale suportate de reclamantă ca

urmare a denunțării unilaterale abuzive a contractului de către

pârâtă, reprezentând diferența dintre contravaloarea meniului aferent

unui număr de 50 de persoane pe zi, calculate pentru perioada 22

septembrie 2007 – 14 martie 2008, și cheltuielile aferente prestării

serviciilor menționate, precum și rezilierea contractului intervenit

între părți, cu cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea nr.13/9 mai 2008, Tribunalul arbitral a admis în parte

acțiunea reclamantei și a respins capătul de cerere privind

obligarea pârâtei la plata sumei de 51.132 lei, reprezentând contravaloarea

facturilor nr.133/2007, 134/2007, 135/2007, 140/2007, 141/2007 și

142/2007, a obligat pârâta la plata sumei de 158.752 lei cu titlu de

daune-interese rezultate din neexecutarea parțială a contractului de

prestări servicii nr.26100 din 15 august 2007 încheiat între

părți, a respins capătul de cerere privind rezilierea

contractului de prestări servicii menționat, din culpa exclusivă

a pârâtei.

Împotriva hotărârii arbitrale petenta pârâtă a formulat acțiune

în anulare cu invocarea motivului prevăzut de art.364 lit.i C. proc. civ.

Petenta a susținut că hotărârea arbitrală a fost

pronunțată cu încălcarea bunelor moravuri, întrucât a fost

obligată la plata de daune interese pentru servicii ce nu au fost efectiv

prestate de către reclamanta intimată, precum și pentru că

a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii,

invocând art.5 și

1332 C

. civ., și art.1 din

Decretul nr.31/1954, dar și art.5.1 și art.1.1 din contractul

sinalagmatic încheiat între părți, care este legea acestora.

Prin sentința civilă nr.1 din 20 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara,

Secția comercială, a admis acțiunea în anulare, a anulat

hotărârea arbitrală nr.13/2008 pronunțată de Comisia de

Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie

Arad și, pe fond, a respins acțiunea formulată de

reclamantă.

Instanța a reținut că dispozițiile art.364 lit.i C. proc.

civ. sunt incidente în sensul încălcării dispozițiilor

contractuale cu raportare la dispozițiile art.

979 C

. civ., iar pentru a respinge acțiunea reclamantei, pe fond, a

reținut că petenta pârâtă a denunțat unilateral contractul,

în mod valabil, notificând aceasta în scris și cu

bună-credință reclamantei, astfel că nu datorează

daunele interese solicitate. De asemenea, instanța a mai reținut faptul

că petenta pârâtă și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

contract față de reclamanta intimată achitând parte din

contravaloarea facturilor emise de aceasta pentru serviciile prestate în mod

efectiv până la data de 17 septembrie 2007, data denunțării

unilaterale a contractului, și penalitățile de întârziere

aferente.

Împotriva sentinței de mai sus reclamanta intimată a declarat recurs

cu invocarea art.304 pct.8 și 9 și ale art.304

1

C. proc.

civ.

Recurenta a criticat hotărârea pentru greșita aplicare a

dispozițiilor art. 364 lit.i C. proc. civ., aceasta reținând

neîntemeiat că hotărârea arbitrală în cauză ar fi fost

pronunțată cu încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori

a dispozițiilor imperative ale legii, instanța considerând eronat

că dispozițiile contractului încheiat de părți ar

reprezenta norme de ordine publică prin raportare la prevederile art.

969 C

. civ. și că încălcarea acestora ar afecta bunele moravuri.

Recurenta a mai criticat instanța și pentru soluția

pronunțată pe fondul cauzei, pe care o consideră

netemeinică și nelegală, fiind dată cu greșita

interpretare a clauzelor contractului, respectiv a dispozițiilor art.5.1,

și cu greșita aplicare a legii, respectiv a prevederilor art.969-970,

art.1073, 1074 și următoarele, ale art.1081 și urm., ale

art.1084 și

1021 C

. civ.

Recursul reclamantei este fondat.

Ignorând specificitatea acțiunii în anularea unei hotărâri arbitrale,

care nu permite instanței cenzurarea temeiniciei respectivei

hotărâri, ci numai un control judecătoresc al legalității

acesteia din perspectiva motivelor prevăzute limitativ de art. 364 lit.a-i

C. proc. civ., instanța criticată a expediat acest control de

legalitate solicitat de petenta pârâtă în lumina motivului prevăzut

de art. 364 lit.i C. proc. civ., făcând o trimitere la art.

979 C

. civ. – și aceasta eronată, instanța înțelegând, de

fapt, să se refere la dispozițiile art.

969 C

. civ. – și a procedat la analiza acțiunii arbitrale și a

apărărilor formulate în cadrul procesului arbitral pentru a ajunge la

concluzia că tribunalul arbitral a dat hotărârea cu încălcarea

dispozițiilor contractuale, aspect care, în opinia netemeinică a

instanței, ar atrage incidența dispozițiilor art.364 lit.i C.

proc. civ.

Întregul raționament al instanței este profund eronat, aceasta

ignorând că dispozițiile art.969 C. civ. nu sunt norme de ordine

publică și nici nu pot fi considerate drept norme imperative ale

legii în sensul avut în vedere de prevederile art.364 lit.i Cod procedură

civilă.

Este ceea ce rezultă din chiar formularea art.

969 C

. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere

de lege între părțile contractante, acestea putând fi revocate prin

consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Câtă vreme contractul este numai legea părților contractante,

și câtă vreme acestea îl pot modifica prin consimțământul

lor mutual, clauzele unui contract nu pot fi considerate nici ca fiind de

ordine publică, iar art.

969 C

. civ. nu poate fi

calificat ca dispoziție imperativă de lege vizată de art.364

lit.i C. proc. civ.

Examinând hotărârea arbitrală criticată de petenta pârâtă,

prin prisma motivului prevăzut de art.364 lit.i C. proc. civ.,

fără a indica, însă, dispozițiile de ordine publică sau

dispozițiile imperative ale legii încălcate de tribunalul arbitral,

formulând doar critici referitoare la modul de soluționare a fondului

litigiului și considerând că fără a preciza nici care sunt

acele bune moravuri încălcate prin dispozitivul hotărârii atacate,

s-a constatat că sunt neîntemeiate criticile avansate de petenta

pârâtă prin acțiunea în anulare, hotărârea arbitrală fiind

legală și temeinică, pronunțată cu respectarea ordinii

publice, a bunelor moravuri și a dispozițiilor imperative ale legii,

sentința instanței judecătorești recurată fiind astfel

nelegală și netemeinică sub aspectul admiterii acțiunii în

anulare formulată de petenta pârâtă.

În

consecință, recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva

acestei hotărâri a fost admis și, cu aplicarea dispozițiilor

art.312 alin.1 și

3 C

. proc. civ.,

sentința recurată a fost modificată în sensul că

acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale a fost respinsă.