ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr,470 din 15 septembrie 2009 a Tribunalului Maramureș, secția penală, temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de petenta M.l., însușită de condamnatul M.l., având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 29 din 12 februarie 2002 a Tribunalului Maramureș. A fost obligată petenta la 140 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că petenta a solicitat revizuirea sentinței sus-menționate, arătând că aceasta este nelegală, întrucât fratele său nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Cererea petentei a fost însușită de condamnatul M.l. Instanța de fond a apreciat că în nici unul dintre motivele de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.
pen. nu se încadrează cele invocate de petentă.întrucât prin cererea de față se tinde la o nouă examinare a cauzei. Pe de altă parte,pentru ca faptele sau împrejurările necunoscute de instanță să constituie temei al revizuirii conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar să fie îndeplinită condiția prevăzută în art. 394 alin. (2) C. proc. pen., respectiv ca pe baza faptelor sau împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitarejncetare a procesului penal ori de condamnare. În raport de această cerință,instanța de fond a reținut că se invocă aspecte ce au fost avute în vedere și la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere. Prin cererea de față nu au fost relevate împrejurări noi de natură să determine o eventuală achitare a inculpatului.
Actele medicale întocmite în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe infirmă susținerile petentei potrivit cărora moartea victimei nu ar fi fost violentă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta M.I., cale de atac însușită de către condamnatul M.l. În motivarea apelului se arată că probele pe care se întemeiază cererea de revizuire sunt de natură a conduce la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii de condamnare. Revizuientul execută o pedeapsă de 19 ani închisoare însă există motive să se creadă că sunt dubii serioase cu privire la vinovăția acestuia, deoarece nu s-a făcut deshumarea coprului tatălui, iar concluziile raportului de expertiză medico-legală nu sunt de natură să-l implice pe condamnat.
Moartea a fost violentă și s-a datorat acțiunii de lovire a victimei. Prin Decizia penală nr. 115/ A din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins ca nefondat apelul. A fost obligat condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. În esență,s-a reținut că în mod corect instanța de fond a constatat că cererea revizuientului nu se încadrează în nici unul dintre cazurile în care poate fi solicitată revizuirea. În ce privește cazul prev.de art. 394 lit. a) C. proc. pen., în cauză condamnatul nu a indicat fapte sau împrejurări noi, ci s-a prevalat de faptul că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, iar actele medicale întocmite în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe infirmă susținerile revizuientului apelant potrivit cărora moartea victimei nu ar fi fost violentă.
Așa cum a remarcat și instanța de fond,aspectele invocate de către condamnat nu se încadrează în cazul de revizuire reglementat de art. 394 lit. a) C. proc. pen., dar nici în celelalte cazuri care sunt expres și limitativ prevăzute de lege. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta M.I. Curtea reține că în cazuri expres prevăzute, legea reglementează posibilitatea ca anumite persoane să exercite un drept procesual al uneia dintre părțile din proces, în nume propriu, dar în interesul părții respective, acționând în calitate de substituit procesual. Fiind vorba despre situații cu caracter de excepție, legea este cea care determină atât persoana care poate avea această calitate, cât și actul pe care ea îl poate îndeplini, nefiind admisibilă o aplicare prin analogie a acestor cazuri la alte situații neprevăzute de lege.
Potrivit art. 385 2 rap. la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., recursul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b) - f) (inculpatul, partea vătămată,partea civilă,partea responsabilă civilmente,martorul, expertul interpretul, apărătorul, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței) și de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, și de către soțul acestuia. În cazul soțului, acesta acționează ca substituit procesual al inculpatului,ceea ce înseamnă că nicio rudă apropiată a inculpatului nu este autorizată de lege să declare recurs pentru acesta, după cum nici soțul unei alte părți în proces nu poate fi substituit procesual în exercitarea acestei căi de atac.
Fiind o situație de excepție,potrivit celor expuse anterior, aceasta nu se va aplica prin analogie și în alte cazuri, cum este cel din speță, în care recursul a fost exercitat de către sora condamnatului. Este adevărat că potrivit art. 396 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pot cere revizuirea soțul și rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuiajnsă calitatea de substituit procesual a sorei condamnatului (ca rudă apropiată) este limitată în situația în care acesta este în viață, la formularea cererii de revizuire.fără a include și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care cererea a fost soluționată, ce va fi supusă dreptului comun.
Pe de altă parte, cum în speță recursul a fost declarat de către petentajn calitate de rudă apropiată a condamnatului, nu se pune problema însușirii căii de atac de către acesta din urmă, cu atât mai mult cu cât condamnatul nu se mai află înăuntrul termenului de declarare a recursului prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen. În aceste condiții, recursul este inadmisibil și urmează a fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta M.I. pentru revizuientul condamnat M.l. împotriva Deciziei penale nr. 115/ A din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul revizuient condamnat M.l., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.