ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2010

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința penală nr,470 din 15

septembrie 2009 a Tribunalului Maramureș, secția penală, temeiul art. 403 alin.

(3) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de petenta M.l., însușită

de condamnatul M.l., având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 29 din 12

februarie 2002 a Tribunalului Maramureș.

A fost

obligată petenta la 140 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că petenta a solicitat

revizuirea sentinței sus-menționate, arătând că aceasta este nelegală, întrucât

fratele său nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Cererea petentei a fost însușită de

condamnatul M.l.

Instanța

de fond a apreciat că în nici unul dintre motivele de

revizuire

prevăzute de art. 394 C. proc. pen. nu se încadrează cele

invocate de petentă.întrucât prin cererea de față

se tinde la o nouă

examinare a cauzei.

Pe de altă parte,pentru ca faptele sau

împrejurările necunoscute de instanță să constituie temei al revizuirii conform

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar să fie îndeplinită

condiția prevăzută în art. 394 alin. (2) C. proc. pen., respectiv ca pe baza

faptelor

sau împrejurărilor noi să se poată

dovedi netemeinicia hotărârii de

achitarejncetare a procesului penal ori

de condamnare.

În raport de această cerință,instanța

de fond a reținut că se invocă aspecte ce au fost avute în vedere și la

momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere. Prin cererea de față

nu au fost relevate împrejurări noi de natură să determine o eventuală achitare

a inculpatului. Actele medicale întocmite în faza de urmărire penală și în fața

primei instanțe infirmă susținerile petentei potrivit cărora moartea victimei

nu ar fi fost violentă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel petenta M.I., cale de atac însușită de către condamnatul M.l.

În motivarea apelului se arată că

probele pe care se întemeiază cererea de revizuire sunt de natură a conduce la

netemeinicia și nelegalitatea hotărârii de

condamnare. Revizuientul

execută o pedeapsă de 19 ani închisoare însă

există motive să se creadă că sunt dubii serioase cu privire la vinovăția

acestuia, deoarece nu s-a făcut deshumarea coprului tatălui, iar concluziile

raportului de expertiză medico-legală nu sunt de natură să-l

implice pe condamnat. Moartea a fost violentă și

s-a datorat acțiunii

de lovire a victimei.

Prin Decizia penală nr. 115/ A din 18

noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost

respins ca nefondat apelul.

A fost

obligat condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare către

stat.

În esență,s-a reținut că în mod corect

instanța de fond a constatat că cererea revizuientului nu se încadrează în nici

unul dintre cazurile în care poate fi solicitată revizuirea.

În ce privește cazul prev.de

art. 394 lit. a) C. proc. pen., în cauză condamnatul nu a indicat fapte sau

împrejurări noi, ci s-a prevalat de faptul că nu se consideră vinovat de

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, iar actele medicale

întocmite în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe infirmă

susținerile revizuientului apelant potrivit cărora moartea victimei nu ar fi

fost violentă.

Așa cum a remarcat și instanța de

fond,aspectele invocate de către condamnat nu se încadrează în cazul de

revizuire reglementat de art. 394 lit. a) C. proc. pen., dar nici în celelalte

cazuri care sunt expres și limitativ prevăzute de lege.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs petenta M.I.

Curtea reține că în cazuri expres

prevăzute, legea reglementează posibilitatea ca anumite persoane să exercite un

drept procesual al uneia dintre părțile din proces, în nume propriu, dar în

interesul părții respective, acționând în calitate de substituit procesual.

Fiind

vorba despre situații cu caracter de excepție, legea este

cea

care determină atât persoana care poate avea această

calitate, cât și actul pe care ea îl poate îndeplini, nefiind

admisibilă o

aplicare prin analogie a acestor cazuri la alte situații

neprevăzute de lege.

Potrivit

art. 385

2

rap. la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., recursul poate

fi

declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b) - f)

(inculpatul, partea vătămată,partea civilă,partea responsabilă

civilmente,martorul, expertul interpretul, apărătorul, orice persoană ale cărei

interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței)

și de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, și de

către soțul acestuia.

În cazul soțului, acesta acționează ca

substituit procesual al inculpatului,ceea ce înseamnă că nicio rudă apropiată a

inculpatului nu este autorizată de lege să declare recurs pentru acesta, după

cum nici soțul unei alte părți în proces nu poate fi substituit procesual în

exercitarea acestei căi de atac.

Fiind o situație de excepție,potrivit

celor expuse anterior,

aceasta nu se va

aplica prin analogie și în alte cazuri, cum este cel

din speță, în care

recursul a fost exercitat de către sora condamnatului.

Este adevărat că potrivit art. 396 alin.

(1) lit. b) C. proc. pen., pot cere

revizuirea

soțul și rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după

moartea

acestuiajnsă calitatea de substituit procesual a sorei condamnatului (ca rudă

apropiată) este limitată în situația în care

acesta

este în viață, la formularea cererii de revizuire.fără a include și exercitarea

căilor de atac împotriva hotărârii prin care cererea a

fost soluționată,

ce va fi supusă dreptului comun.

Pe de altă parte, cum în speță recursul

a fost declarat de către petentajn calitate de rudă apropiată a condamnatului, nu

se pune problema însușirii căii de atac de către acesta din urmă, cu atât mai

mult cu cât condamnatul nu se mai află înăuntrul termenului de declarare a

recursului prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen.

În aceste condiții, recursul este

inadmisibil și urmează a fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către

stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de recurenta M.I. pentru revizuientul condamnat M.l. împotriva Deciziei

penale nr. 115/ A din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și

de minori.

Obligă recurenta la plata sumei de 200

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul

revizuient

condamnat M.l., în sumă de 200 lei, se va plăti

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 15 aprilie 2010.