ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3521/2010

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69 din 8 aprilie 2010 Tribunalul Hunedoara, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul E.I., deținut în Penitenciarul Bârcea Mare, pentru revizuirea Sentinței penale nr. 347/2006 a Tribunalului Hunedoara.

A fost obligat petentul la plata sumei de 30 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Adresa nr. xxx, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a înaintat instanței cererea de revizuire formulată de petentul E.I. cu privire la Sentința penală nr. 347/2006 a Tribunalului Hunedoara.

În susținerea cererii de revizuire, condamnatul E.I. a arătat că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat.

Reține instanța de fond că, deși invocă disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., condamnatul nu a menționat care sunt faptele noi, apte să producă efecte juridice în sensul celor solicitate de revizuent, iar audierea martorilor D.I., S.C., E.R. și M.A. nu este admisibilă în condițiile în care ar conduce la prelungirea probațiunii.

Reținând că, în cauză nu este incident nici un caz de revizuire prevăzut de art. 394 C. proc. pen., instanța de fond a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul E.I., solicitând admiterea cererii de revizuire, arătând că poate prezenta probe noi care să conducă la dovedirea nevinovăției sale.

Prin Decizia penală nr. 57/A din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuent E.I. împotriva Sentinței penale nr. 69/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 1260/97/2010.

A fost obligat condamnatul revizuent să plătească statului suma de 280 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă ca inadmisibilă, cererea de revizuire, cât timp nu s-a dovedit incidența disp. art. 394 din C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul E.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererii de revizuire, motivând că sunt incidente în cauză disp. art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Potrivit disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești penale definitive poate avea loc atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Verificând admisibilitatea în principiu, prima instanță a apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute de instanță ori care afectează temeinicia hotărârii atacate.

Condamnatul solicită, prin cererea de revizuire adresată instanței, o prelungire a probatoriului, practic reaudierea unor martori care au fost audiați cu ocazia soluționării în fond a cauzei, situație ce face imposibilă incidența disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de înlăturare a erorilor judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea.

Cât timp condamnatul nu a fost în măsură să demonstreze în fața instanței de fond și nici în celelalte faze procesuale în ce constau aceste împrejurări, de natură să schimbe hotărârea adoptată în cauză, în mod întemeiat a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de disp. art. 394 C. proc. pen., nefiind incidente în cauză.

Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat, recursul condamnatului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul E.I. împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2010.

Procesat de GGC - NN