ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 247/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Satu Mare, secția penală, prin sentința penală nr. 164/ P din 29 iunie 2009, l-a condamnat pe inculpatul S.C.R. (fiul lui I. și I.) la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174-175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării de la 17 iunie 2008 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest. L-a obligat pe inculpat, în temeiul art. 346 raportat la art. 14 și 7 C. proc.

pen. cu referire la art. 998 C. civ., la plata cu titlu de rentă viageră până la împlinirea vârstei de 18 ani a sumei de 200 lei lunar. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea corpurilor delicte depuse la Camera corpurilor delicte a tribunalului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că soții S.C.R. și S.Z.H., căsătoriți de circa 10 ani, având doi copii minori s-au despărțit în fapt în luna mai 2008 când soția a introdus acțiune de divorț. La despărțire S.Z. a părăsit domiciliul conjugal mutându-se la mama sa, iar la scurt timp și S.C. s-a mutat din strada H. la mama sa L.I., pe strada T. din municipiul Satu Mare. În după amiaza zilei de 16 iunie 2008 victima S.Z. l-a contactat telefonic pe soțul său rugându-l să se întâlnească la locuința lor de pe strada H., întrucât voia să-și ia hainele ei și ale fiicei minore.

În jurul orelor 20 - 20,30 victima însoțită de sora și mama sa, martorele K.E. și G.L. au ajuns în strada H., cu autoturismul condus de martorul P.M., au urcat în apartament, au adunat lucrurile, parte dintre ele fiind transportate la autoturism de martori. La un moment dat inculpatul i-a cerut soției să-și retragă acțiunea de divorț iar la refuzul acesteia, i-a aplicat patru lovituri cu un cuțit, în zona toracelui și a feței. Între cei doi a intervenit martora G.L. care l-a ținut de mână pe inculpat, timp în care victima a reușit să fugă pe scările blocului. Inculpatul s-a smuls tăind-o la mână pe martoră, după care a alergat pe scări în urmărirea victimei, a ajuns-o la nivelul etajului I unde i-a aplicat alte lovituri în spate.

Victima a decedat la scurt timp. Inculpatul a părăsit blocul, s-a deplasat pe strada L. din mun. Satu Mare și s-a predat unui echipaj de poliție. Audiat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a recunoscut fapta. La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, că acesta s-a predat organelor de poliție, a recunoscut și regretat fapta, astfel că prin recunoașterea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen., i-a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare. Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare care a criticat-o ca netemeinică, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei în limitele cuprinse între 15 și 25 de ani.

Prin Decizia penală nr. 86/ A din 3 noiembrie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul procurorului, a desființat în parte sentința și rejudecând a înlăturat circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și a majorat pedeapsa la 15 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței Nemulțumit de această hotărâre, în termen legal, inculpatul a atacat cu recurs. A invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și prin apărător a cerut casarea deciziei și menținerea sentinței, considerând că în mod temeinic prima instanță a recunoscut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Recursul este nefondat. Dinn actele și lucrările dosarului rezultă că instanța de apel a înlăturat, motivat și temeinic circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. Astfel, împrejurările enumerate în art. 74 C. pen., printre care și cele de la lit. c), au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe ușurătoare, ele pot fi recunoscute ca atare numai dacă alte date, stări, situații nu le anulează valoarea atenuantă, numai dacă raportate la fapta săvârșită, în complexul conținutului ei concret și a circumstanțelor care o înconjoară, precum și la persoana inculpatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special. Din declarațiile martorilor rezultă că soții s-au despărțit din cauză că inculpatul gelos o bătea pe victimă, juca jocuri de noroc și întreținea relații cu o altă femeie.

Acesta a fost motivul care a determinat-o pe victimă să introducă acțiunea de divorț și să părăsească domiciliul conjugal. Mai rezultă că inculpatul a amenințat-o pe soție cu bătaia încercând să o forțeze să reia conviețuirea. Pe de altă parte, așa cum a motivat instanța de apel, inculpatul a avut o conduită deosebit de violentă după ce i-a aplicat victimei 4 lovituri cu cuțitul, nu a putut fi împiedicat de martoră să-și continue activitatea infracțională, a urmărit victima pe scările blocului și i-a aplicat alte 4 lovituri de cuțit. Așa fiind, în mod corect s-a considerat că predarea la scurt timp după săvârșirea faptei și apoi recunoașterea ei nu poate avea valența circumstanței ușurătoare prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Urmează ca Înalta Curte să respingă recursul ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce durata arestului preventiv executat până la data deciziei. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.R. împotriva Deciziei penale nr. 86/ A din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2008 la 26 ianuarie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.