ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 247/2010

Asupra recursului penal de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Satu Mare, secția penală, prin

sentința penală nr. 164/ P din 29 iunie 2009, l-a condamnat pe

inculpatul S.C.R. (fiul lui I. și I.) la 10 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174-175 lit. c)

și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării de la 17

iunie 2008 și până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest.

L-a obligat pe inculpat, în temeiul art.

346 raportat la art. 14 și 7 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ.,

la plata cu titlu de rentă viageră până la împlinirea vârstei de

18 ani a sumei de 200 lei lunar.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea corpurilor delicte depuse la Camera corpurilor delicte a tribunalului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că soții S.C.R. și S.Z.H.,

căsătoriți de circa 10 ani, având doi copii minori s-au

despărțit în fapt în luna mai 2008 când soția a introdus

acțiune de divorț. La despărțire S.Z. a părăsit

domiciliul conjugal mutându-se la mama sa, iar la scurt timp și S.C. s-a

mutat din strada H. la mama sa L.I., pe strada T. din municipiul Satu Mare.

În după amiaza zilei de 16

iunie 2008 victima S.Z. l-a contactat telefonic pe soțul său

rugându-l să se întâlnească la locuința lor de pe strada H.,

întrucât voia să-și ia hainele ei și ale fiicei minore.

În jurul orelor 20 - 20,30 victima

însoțită de sora și mama sa, martorele K.E. și G.L. au

ajuns în strada H., cu autoturismul condus de martorul P.M., au urcat în

apartament, au adunat lucrurile, parte dintre ele fiind transportate la

autoturism de martori.

La un moment dat inculpatul i-a

cerut soției să-și retragă acțiunea de divorț iar

la refuzul acesteia, i-a aplicat patru lovituri cu un cuțit, în zona

toracelui și a feței.

Între cei doi a intervenit martora G.L.

care l-a ținut de mână pe inculpat, timp în care victima a reușit

să fugă pe scările blocului. Inculpatul s-a smuls tăind-o

la mână pe martoră, după care a alergat pe scări în

urmărirea victimei, a ajuns-o la nivelul etajului I unde i-a aplicat alte

lovituri în spate. Victima a decedat la scurt timp.

Inculpatul a părăsit

blocul, s-a deplasat pe strada L. din mun. Satu Mare și s-a predat unui

echipaj de poliție. Audiat în cursul urmăririi penale și a

cercetării judecătorești a recunoscut fapta.

La individualizarea pedepsei prima

instanță a avut în vedere atitudinea inculpatului după

săvârșirea faptei, că acesta s-a predat organelor de

poliție, a recunoscut și regretat fapta, astfel că prin

recunoașterea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit.

c) C. pen., i-a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Împotriva sentinței a declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare care a criticat-o ca

netemeinică, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante

și majorarea pedepsei în limitele cuprinse între 15 și 25 de ani.

Prin Decizia penală nr. 86/ A

din 3 noiembrie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul procurorului, a

desființat în parte sentința și rejudecând a înlăturat

circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

și a majorat pedeapsa la 15 ani închisoare.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței

Nemulțumit de această

hotărâre, în termen legal, inculpatul a atacat cu recurs. A invocat cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și prin

apărător a cerut casarea deciziei și menținerea

sentinței, considerând că în mod temeinic prima instanță a

recunoscut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c)

C. pen.

Recursul este nefondat.

Dinn actele și lucrările

dosarului rezultă că instanța de apel a înlăturat, motivat

și temeinic circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Astfel, împrejurările enumerate

în art. 74 C. pen., printre care și cele de la lit. c), au doar o

aptitudine potențială de a constitui circumstanțe

ușurătoare, ele pot fi recunoscute ca atare numai dacă alte

date, stări, situații nu le anulează valoarea atenuantă,

numai dacă raportate la fapta săvârșită, în complexul

conținutului ei concret și a circumstanțelor care o

înconjoară, precum și la persoana inculpatului, se învederează

suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul

special.

Din declarațiile martorilor

rezultă că soții s-au despărțit din cauză că

inculpatul gelos o bătea pe victimă, juca jocuri de noroc și

întreținea relații cu o altă femeie. Acesta a fost motivul care

a determinat-o pe victimă să introducă acțiunea de

divorț și să părăsească domiciliul conjugal. Mai

rezultă că inculpatul a amenințat-o pe soție cu bătaia

încercând să o forțeze să reia conviețuirea.

Pe de altă parte, așa cum

a motivat instanța de apel, inculpatul a avut o conduită deosebit de

violentă după ce i-a aplicat victimei 4 lovituri cu cuțitul, nu

a putut fi împiedicat de martoră să-și continue activitatea

infracțională, a urmărit victima pe scările blocului

și i-a aplicat alte 4 lovituri de cuțit.

Așa fiind, în mod corect s-a

considerat că predarea la scurt timp după săvârșirea faptei

și apoi recunoașterea ei nu poate avea valența

circumstanței ușurătoare prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Urmează ca Înalta Curte să

respingă recursul ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin.

(2) C. proc. pen. se va deduce durata arestului preventiv executat până la

data deciziei.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.R. împotriva Deciziei penale nr. 86/

A din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și

arestării preventive de la 17 iunie 2008 la 26 ianuarie 2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.