ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2277/2010

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29/D din 8 februarie 2010, Tribunalul Satu-Mare a condamnat pe inculpatul K.Z. (fiul lui M. și l.) la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 lit. a) - art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 7 august 2009 la zi, iar în baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 346 și art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei, reprezentând despăgubiri civile și a sumei de 25.000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă S.I., soție supraviețuitoare și 25.000 lei către partea civilă M.B., fiică. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a bunurilor corp delict depuse la Camera Delicte a Tribunalului Satu Mare. În esență, s-au reținut următoarele: În cursul anului 2009, între inculpatul K.Z. și victima S.Ș. a existat o înțelegere, conform căreia inculpatul s-a obligat să-i confecționeze acestuia din urmă mai multe rame pentru plasele de țânțari cu materialul lemnos dat de către victimă.

Pe fondul unor neînțelegeri cu privire la cantitatea de material, pe care victima a considerat că îl sustrage inculpatul, la data de 7 august 209, victima s-a deplasat la domiciliul inculpatului, încercând să-și exprime nemulțumirea, unde nu a fost lăsată de inculpat să pătrundă în curtea imobilului său, motiv pentru care a început să strige din stradă, reproșând inculpatului că i-a furat lemnul. Pe fondul consumului de alcool al ambilor, inculpatul, care avea în mână un cuțit pe care îl folosea în gospodărie, a deschis poarta și a aplicat victimei, care a rămas pe trotuar, o lovitură cu cuțitul, cauzându-i o plagă tăiată înțepată. După ce a aplicat lovitura, inculpatul a închis poarta și a încuiat-o, victima fiind găsită pe trotuar de către un trecător.

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 14/ A din 25 martie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă S.I. și inculpatul K.Z. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs partea civilă S.I. și inculpatul. Prin recursul declarat, motivat la filele 18-22 din dosarul instanței de recurs, susținut oral de apărătorul ales, inculpatul a solicitat în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 44 alin. (2) 1 C. pen. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în omor simplu, ca urmare a înlăturării circumstanței agravante a săvârșirii faptei în public și reducerea pedepsei aplicate inculpatului la minimul special de 3 ani și 4 luni.

Prin recursul declarat de recurenta parte civilă, aceasta a solicitat casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, sens în care a motivat că nu au putut să-și facă apărarea în raport cu circumstanța provocării reținută în favoarea inculpatului. în subsidiar, a solicitat acordarea despăgubirilor civile în cuantumul cerut și acordarea daunelor morale, arătând că nu s-a motivat neacordarea acestora. Totodată, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.

Critica privind achitarea inculpatului, prin reținerea legitimei apărări, în ipoteza prevăzută de art. 44 alin. (2) 1 C. pen. nu este întemeiată. Din coroborarea probelor administrate în cauză, constând în procesul-verbal de cercetare la locul faptei, planșa fotografică efectuată cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, precum și declarația martorului N.C., care a observat primul pe victima căzută la pământ, rezultă că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege pentru reținerea legitimei apărări, invocată de apărare.

Astfel, pentru a opera prezumția legitimei apărări în ipoteza prevăzută de art. 44 alin. (2) 1 C. pen., este necesar să se facă dovada îndeplinirii următoarelor condiții: - să existe un atac, constând în pătrunderea sau încercarea de pătrundere, fără drept, a unei persoane, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace frauduloase; - pătrunderea fără drept să aibă loc într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare; - să se comită o faptă prevăzută de legea penală; - fapta să fie comisă pentru a respinge pătrunderea fără drept în locurile sus-arătate. Or, în cauză, așa cum rezultă din planșa fotografică a portiței de acces în imobil (fila 21, dosar urmărire penală), sistemul de închidere al acesteia nu prezintă semne de forțare, astfel că nu a existat un atac din partea părții vătămate, concretizat în acțiuni violente sau frauduloase de pătrundere în curtea locuinței inculpatului.

În lipsa acestei prime condiții, nu pot fi analizate nici celelalte, fiind exclusă o ripostă legitimă în lipsa atacului. Drept urmare, susținerea apărării, nedovedită prin probe, că victima, aflată sub influența băuturilor alcoolice a pătruns agresiv, pe timp de noapte în curtea locuinței inculpatului, nu poate avea semnificația unei apărări legitime. În ce privește neînțelegerile repetate dintre inculpat și victimă și calomnierea inculpatului în cadrul comunității, acestora Ie-a fost atribuită corect de către instanțe valoarea circumstanței legale atenuante a provocării. Nici critica privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în omor simplu, ca urmare a înlăturării circumstanței agravante a săvârșirii faptei în public, nu poate fi.

primită. Din materialul probator existent în cauză, rezultă că săvârșirea faptei de omor a avut loc pe trotuarul din fața casei inculpatului, unde au fost identificate cele mai multe pete de sânge, cu ocazia cercetării la locul faptei și unde a fost găsită victima, „ținându-se de piept", de către martorul N.C. împrejurarea că pe partea interioară a portiței au fost găsite urme de sânge poate fi explicată prin contaminarea efectuată de inculpat, în momentul în care s-a întors în curtea locuinței, astfel că nu înlătură constatările tehnico-științifice, confirmate de declarațiile martorului N.C. și soția victimei. Drept urmare, instanțele au ținut seama de toate împrejurările concrete în contextul cărora inculpatul a săvârșit fapta și au constatat, în mod corect, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, săvârșit în stare de provocare.

Nici critica privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat omorul calificat, precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia (nu este cunoscut ca o persoană violentă în comunitate, nu are antecedente penale), rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., pe care Ie-a valorificat în mod corect ca circumstanțe atenuante. În ce privește recursul părții civile, se constată că primul motiv, referitor la faptul că nu au putut să-și facă apărarea în raport cu circumstanța atenuantă a provocării reținută în favoarea inculpatului, nu este întemeiat.

Din actele dosarului de la Tribunalul Satu Mare, rezultă că partea civilă a avut posibilitatea efectuării unei apărări efective, atât cu ocazia dezbaterilor din data de 25 ianuarie 2010, dar și ulterior, prin concluziile scrise, pentru care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 8 februarie 2010, acestea fiind depuse de apărătorul părții civile prin registratura instanței, la 1 februarie 2010. De asemenea, aceste apărări puteau fi reiterate în faza procesuală a apelului, conform efectului devolutiv al acestei căi de atac. Sub aspectul laturii civile, se constată că instanțele au făcut o justă evaluare a despăgubirilor acordate, apreciind, în mod corect, că suma de 3.000 lei este necesară părții civile pentru a acoperi cheltuielile generate de înmormântare și suma de 25.000 lei, către fiica victimei, M.B.

În ce privește celelalte pretenții ale părții civile, s-a constatat în mod corect că acestea nu sunt dovedite, iar acordarea unei rente lunare soției supraviețuitoare nu se justifică, în raport cu veniturile obținute de aceasta și cu împrejurarea că nu s-a făcut dovada obligației legale de întreținere de către victimă și starea de nevoie în care se află. Totodată, justificat este și cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă S.I., care nu se impune a fi majorat, în raport cu propria culpă a victimei, concurentă la producerea rezultatului. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă S.I.

și de recurentul inculpat K.Z. împotriva Deciziei penale nr. 14/ A din 25 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă S.I. și de recurentul inculpat K.Z. împotriva Deciziei penale nr. 14/ A din 25 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 7 august 2009 la 10 iunie 2010. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2010.