ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2277/2010

Asupra

recursurilor de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29/D din

8 februarie 2010, Tribunalul Satu-Mare a condamnat pe inculpatul K.Z. (fiul lui

M. și l.) la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit.

b) și art. 74 lit. a) - art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 71

C. pen. a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării

preventive, de la 7 august 2009 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 346

și art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la

plata sumei de 3000 lei, reprezentând despăgubiri civile și a sumei de 25.000

lei, reprezentând daune morale către partea civilă S.I., soție supraviețuitoare

și 25.000 lei către partea civilă M.B., fiică.

În baza art. 118

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a bunurilor corp

delict depuse la Camera Delicte a Tribunalului Satu Mare.

În esență,

s-au reținut următoarele:

În cursul

anului 2009, între inculpatul K.Z. și victima S.Ș. a existat o înțelegere,

conform căreia inculpatul s-a obligat să-i confecționeze acestuia din urmă mai

multe rame pentru plasele de țânțari cu materialul lemnos dat de către victimă.

Pe fondul unor neînțelegeri cu privire la cantitatea de material, pe care

victima a considerat că îl sustrage inculpatul, la data de 7 august 209,

victima s-a deplasat la domiciliul inculpatului, încercând să-și exprime

nemulțumirea, unde nu a fost lăsată de inculpat să pătrundă în curtea

imobilului său, motiv pentru care a început să strige din stradă, reproșând

inculpatului că i-a furat lemnul. Pe fondul consumului de alcool al ambilor,

inculpatul, care avea în mână un cuțit pe care îl folosea în gospodărie, a

deschis poarta și a aplicat victimei, care a rămas pe trotuar, o lovitură cu

cuțitul, cauzându-i o plagă tăiată înțepată. După ce a aplicat lovitura,

inculpatul a închis poarta și a încuiat-o, victima fiind găsită pe trotuar de

către un trecător.

Curtea de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 14/

A din 25 martie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea

civilă S.I. și inculpatul K.Z.

Împotriva

acestei decizii, au declarat recurs partea civilă S.I. și inculpatul.

Prin recursul

declarat, motivat la filele 18-22 din dosarul instanței de recurs, susținut

oral de apărătorul ales, inculpatul a solicitat în principal, achitarea, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu

referire la art. 44 alin. (2)

1

C. pen. În subsidiar, a solicitat

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în omor

simplu, ca urmare a înlăturării circumstanței agravante a săvârșirii faptei în

public și reducerea pedepsei aplicate inculpatului la minimul special de 3 ani

și 4 luni.

Prin recursul

declarat de recurenta parte civilă, aceasta a solicitat casarea hotărârilor cu

trimitere spre rejudecare la prima instanță, sens în care a motivat că nu au

putut să-și facă apărarea în raport cu circumstanța provocării reținută în

favoarea inculpatului. în subsidiar, a solicitat acordarea despăgubirilor

civile în cuantumul cerut și acordarea daunelor morale, arătând că nu s-a

motivat neacordarea acestora. Totodată, a solicitat acordarea cheltuielilor de

judecată.

Recursurile

nu sunt fondate.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta

și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare

dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.

Critica

privind achitarea inculpatului, prin reținerea legitimei apărări, în ipoteza

prevăzută de art. 44 alin. (2)

1

C. pen. nu este întemeiată.

Din

coroborarea probelor administrate în cauză, constând în procesul-verbal de

cercetare la locul faptei, planșa fotografică efectuată cu ocazia investigării

tehnico-științifice a locului faptei, precum și declarația martorului N.C.,

care a observat primul pe victima căzută la pământ, rezultă că nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege pentru reținerea

legitimei apărări, invocată de apărare.

Astfel, pentru

a opera prezumția legitimei apărări în ipoteza prevăzută de art. 44 alin. (2)

1

C. pen., este necesar să se facă dovada îndeplinirii următoarelor condiții:

- să existe

un atac, constând în pătrunderea sau încercarea de pătrundere, fără drept, a

unei persoane, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace

frauduloase;

- pătrunderea

fără drept să aibă loc într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit

ori delimitat prin semne de marcare;

- să se

comită o faptă prevăzută de legea penală;

- fapta să

fie comisă pentru a respinge pătrunderea fără drept în locurile sus-arătate.

Or, în cauză,

așa cum rezultă din planșa fotografică a portiței de acces în imobil (fila 21,

dosar urmărire penală), sistemul de închidere al acesteia nu prezintă semne de

forțare, astfel că nu a existat un atac din partea părții vătămate, concretizat

în acțiuni violente sau frauduloase de pătrundere în curtea locuinței

inculpatului. În lipsa acestei prime condiții, nu pot fi analizate nici

celelalte, fiind exclusă o ripostă legitimă în lipsa atacului.

Drept urmare,

susținerea apărării, nedovedită prin probe, că victima, aflată sub influența

băuturilor alcoolice a pătruns agresiv, pe timp de noapte în curtea locuinței

inculpatului, nu poate avea semnificația unei apărări legitime.

În ce

privește neînțelegerile repetate dintre inculpat și victimă și calomnierea

inculpatului în cadrul comunității, acestora Ie-a fost atribuită corect de

către instanțe valoarea circumstanței legale atenuante a provocării.

Nici critica

privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în

omor simplu, ca urmare a înlăturării circumstanței agravante a săvârșirii

faptei în public, nu poate fi. primită.

Din

materialul probator existent în cauză, rezultă că săvârșirea faptei de omor a

avut loc pe trotuarul din fața casei inculpatului, unde au fost identificate

cele mai multe pete de sânge, cu ocazia cercetării la locul faptei și unde a

fost găsită victima, „ținându-se de piept", de către martorul N.C.

împrejurarea că pe partea interioară a portiței au fost găsite urme de sânge

poate fi explicată prin contaminarea efectuată de inculpat, în momentul în care

s-a întors în curtea locuinței, astfel că nu înlătură constatările

tehnico-științifice, confirmate de declarațiile martorului N.C. și soția

victimei.

Drept urmare,

instanțele au ținut seama de toate împrejurările concrete în contextul cărora

inculpatul a săvârșit fapta și au constatat, în mod corect, că în cauză sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, săvârșit

în stare de provocare.

Nici critica

privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată.

În raport de gradul

ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care

inculpatul a conceput și realizat omorul calificat, precum și de datele ce

caracterizează persoana acestuia (nu este cunoscut ca o persoană violentă în

comunitate, nu are antecedente penale), rezultă că instanțele au individualizat

în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., pe care Ie-a valorificat în mod corect ca

circumstanțe atenuante.

În ce

privește recursul părții civile, se constată că primul motiv, referitor la

faptul că nu au putut să-și facă apărarea în raport cu circumstanța atenuantă a

provocării reținută în favoarea inculpatului, nu este întemeiat.

Din actele

dosarului de la Tribunalul Satu Mare, rezultă că partea civilă a avut

posibilitatea efectuării unei apărări efective, atât cu ocazia dezbaterilor din

data de 25 ianuarie 2010, dar și ulterior, prin concluziile scrise, pentru care

s-a dispus amânarea pronunțării la data de 8 februarie 2010, acestea fiind

depuse de apărătorul părții civile prin registratura instanței, la 1 februarie

apelului, conform efectului devolutiv al acestei căi de atac.

Sub aspectul

laturii civile, se constată că instanțele au făcut o justă evaluare a

despăgubirilor acordate, apreciind, în mod corect, că suma de 3.000 lei este

necesară părții civile pentru a acoperi cheltuielile generate de înmormântare

și suma de 25.000 lei, către fiica victimei, M.B.

În ce

privește celelalte pretenții ale părții civile, s-a constatat în mod corect că

acestea nu sunt dovedite, iar acordarea unei rente lunare soției

supraviețuitoare nu se justifică, în raport cu veniturile obținute de aceasta

și cu împrejurarea că nu s-a făcut dovada obligației legale de întreținere de

către victimă și starea de nevoie în care se află.

Totodată,

justificat este și cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul

către partea civilă S.I., care nu se impune a fi majorat, în raport cu propria

culpă a victimei, concurentă la producerea rezultatului.

Neexistând

nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă S.I. și de

recurentul inculpat K.Z. împotriva Deciziei penale nr. 14/ A din 25 martie 2010

a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie

respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă S.I. și de

recurentul inculpat K.Z. împotriva Deciziei penale nr. 14/ A din 25 martie 2010

a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării

preventive de la 7 august 2009 la 10 iunie 2010.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 10 iunie 2010.