ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 140/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 14 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.I.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa de 22 de ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., conform art. 65 C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 1 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata măsurii reținerii și a arestului preventiv începând din data de 28 iunie 2006 până la zi.

A constatat că partea vătămată O.M. nu a formulat pretenții civile față de inculpat, prejudiciul cauzat fiind recuperat. În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța în acest fel, instanța de fond a reținut că inculpatul a locuit împreună cu soția până în urmă cu 3 ani într-un apartament separat de soacra acestuia care deținea un apartament distinct în altă zonă a orașului. În urmă cu 20 de ani s-a căsătorit cu victima O.A.R., după un divorț. Din căsătoria anterioară a avut doi copii. În timpul căsătoriei relațiile dintre cei doi soți au fost armonioase, inculpatul ajutând-o pe soție, victima în cauză, să absolve Facultatea de Matematică din Cluj.

Din această căsătorie nu au rezultat copii. În ultima perioadă soția inculpatului a început să prezinte simptome tot mai accentuate că este bolnavă psihic, sens în care s-a insistat pe lângă aceasta să urmeze tratamentele medicale prescrise de medicii specialiști, însă aceasta nu a respectat întocmai prescripțiile, astfel că de multe ori avea un comportament deviant, fapt confirmat și de colegii de serviciu care au remarcat că aceasta este bolnavă psihic. În urmă cu trei ani inculpatul O.I.P. și soția A.R. s-au înțeles cu victima G.R., soacra inculpatului, să vândă apartamentul în care locuiau și să cumpere împreună o casă. După ce au vândut apartamentele, au cumpărat împreună casa de pe strada Sibiului și acest imobil a fost intabulat în întregime pe numele victimei C.R., pentru ca fiii inculpatului din prima căsătorie să nu beneficieze de moștenire de pe urma tatălui.

După ce s-au mutat în noua locuință între inculpat, soția și soacra acestuia au existat frecvente certuri care s-au amplificat în ultimul an, deoarece O.A.R. s-a îmbolnăvit psihic și a refuzat să urmeze tratamentul. Certurile s-au amplificat și la începutul anului 2006 O.A.R. a introdus acțiune de divorț, cauza aflându-se pe rolul Judecătoriei Satu Mare. După introducerea divorțului G.R. și O.A.R. i-au cerut inculpatului să se mute și să locuiască singur într-o anexă a casei, lucru pe care inculpatul l-a făcut. Deoarece victima O.A.R. refuza să se trateze și avea un comportament anormal, inculpatul i-a cerut soacrei să aibă grijă de fiica ei pentru că dacă i se va întâmpla ceva, o va „lichida”.

Victima G.R. a cerut la rândul ei evacuarea din locuință a inculpatului. Avocat C.I., în numele clientei sale, l-a somat pe inculpat să părăsească locuința până la 29 iunie 2006 și să predea cheile locuinței. Inculpatul a declarat că după ce a primit somația a discutat cu soția și cu soacra și acestea i-au spus să-și adune câteva lucruri și să se mute sub pod. În seara zilei de 27 iunie 2006, inculpatul a încercat să se împace cu soția și soacra și le-a invitat să bea împreună o sticlă cu vin. Soția a acceptat să bea un pahar de vin iar soacra l-a refuzat. Inculpatul a declarat că s-a dus apoi în camera în care locuia unde a stat până, în jurul orei 23,00, când mergând la baie, în momentul în care a intrat în baie a găsit-o pe soția în vana plină cu apă și după poziția acesteia și-a dat seama că este moartă.

Imediat a mers în camera unde se afla soacra acestuia care se uita la televizor și i-a spus că a găsit-o pe soția sa căzută în vană, la care soacra fără să-l bage în seamă i-a spus că probabil iar a făcut vreo criză. Inculpatul văzând atitudinea soacrei s-a înfuriat spunându-i că nu este vorba de o criză și că este cu capul în apă, dar întrucât soacra i-a spus să o lase în pace și să nu o deranjeze și-a pierdut controlul și a strâns-o de gât sugrumând-o. A ieșit din cameră după care, s-a plimbat prin curte și prin cameră, a consumat un pahar de vin, s-a uitat într-un album foto iar dimineață, în jurul orelor 5,00, a sunat la familia I.Z. spunând că a găsit-o pe soție moartă în vană, iar pe soacră a sugrumat-o . Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul O.I.P.

solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și procedându-se la rejudecarea cauzei să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. b) C. pen. și individualizarea pedepsei în raport cu circumstanțele atenuante. Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 18/ A din 18 martie 2008, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul O.I.P. împotriva sentinței penale nr. 120 din 14 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o desființează în sensul că: A redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 22 ani la 18 ani închisoare.

A l imitat conținutul pedepselor complementare și accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 381 C. proc. pen., coroborat cu art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la data de 24 mai 2007. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Împotriva celei din urmă hotărâri au declarat recursuri atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea cât și inculpatul. Motivele de recurs invocate de parchet s-au referit la împrejurarea că instanța de apel, în mod netemeinic a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 22 ani închisoare la 18 ani închisoare. Al doilea motiv de recurs s-a referit la greșita deducere a arestului preventiv prin încheierea de îndreptare a erorii materiale.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta, casarea ambelor hotărâri judecătorești și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru completarea probelor întrucât inculpatul a fost greșit condamnat pentru că ar fi suprimat viața soției sale. În acest sens, în legătură cu această faptă a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., același apărător a solicitat reducerea pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta recunoscută de acesta, respectiv suprimarea vieții soacrei sale. Cu privire la recursul parchetului a pus concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului constată că recursul declarat de inculpatul O.I.P. este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Prima instanță a reținut o corespunzătoare situație de fapt în urma unor probe corect și minuțios administrate și interpretate. Astfel, instanța de fond a reținut în fapt că inculpatul a locuit împreună cu soția sa până în urmă cu 3 ani într-un apartament separat de soacra acestuia care deținea un apartament distinct în altă zonă a orașului. În urmă cu 20 de ani s-a căsătorit cu victima O.A.R. după un divorț. Din căsătoria anterioară a avut doi copii. În timpul căsătoriei relațiile dintre cei doi soți au fost armonioase, inculpatul ajutând-o pe soție victima în cauză, să absolve Facultatea de matematică din Cluj.

Din această căsătorie nu au rezultat copii, întrucât așa cum a declarat inculpatul, soția sa nu a dorit să aibă copii fiind determinată în acest sens și de mama ei, victima G.R. care i-a spus că dacă vor avea copii nu va mai avea libertate deplină. În ultima perioadă soția inculpatului a început că prezinte simptome tot mai accentuate că este bolnavă psihic, sens în care s-a insistat pe lângă aceasta să urmeze tratamentele medicale prescrise de medicii specialiști, însă aceasta nu a respectat întocmai prescripțiile, astfel că de multe ori avea un comportament deviant, fapt confirmat și de colegii de serviciu care au remarcat că aceasta este bolnavă psihic. După ce și-au vândut apartamentele, inculpatul împreună cu soacra sa G.R.

au cumpărat o casă în Satu Mare, str. Sibului și l-au intabulat în întregime pe numele soacrei, pentru a evita ca fiii inculpatului din prima căsătorie să beneficieze de drepturi de moștenire în cazul decesului inculpatului. La scurt timp după ce s-au mutat în casa cumpărată, în familie au început să apară neînțelegeri care s-au amplificat în ultimul timp și datorită agravării bolii psihice a soției inculpatului. În urma acestor neînțelegeri la începutul anului 2006, soția inculpatului a introdus acțiune de divorț. După introducerea divorțului, atât soția cât și soacra inculpatului, i-au cerut acestuia să elibereze locuința și să se mute într-o construcție anexă aflată în curtea imobilului, ceea ce s-a și întâmplat, inculpatul însă beneficiind de posibilitatea de a folosi accesoriile din locuință, respectiv baia.

Întrucât soția inculpatului refuza să urmeze tratamentul medicamentos prescris, inculpatul i-a cerut mamei acesteia să aibă grijă de soția sa întrucât este grav bolnavă. Pe fondul acestor neînțelegeri, victima G.R. în calitate de proprietar tabular al imobilului situat pe str. Sibiului, i-a cerut inculpatului să părăsească locuința și prin avocat i-a trimis o somație în acest sens, somație emisă de avocat la data de 22 iunie 2006, fixând termen pentru eliberarea locuinței pe data de 29 iunie 2006. La primirea somației inculpatul a încercat să rezolve problema locativă cu cele două victime, iar acestea i-au spus să-și adune lucrurile și să se mute sub pod, în sensul de a se muta sub Podul Decebal unde locuiesc persoanele fără adăpost.

În seara zilei de 27 iunie 2006, inculpatul a încercat din nou să se împace cu cele două victime invitându-le să bea împreună cu sticlă de vin. După cum a arătat inculpatul soția a fost de acord să bea vin cu inculpatul însă a fost refuzat de către soacră. După aceasta s-au despărțit, inculpatul retrăgându-se în camera sa din anexa construcției. Aproximativ în jurul orelor 23,00 când inculpatul a mers la baie, după cum susține acesta, a găsit-o pe soția sa în vana plină cu apă și după poziția acesteia și-a dat seama că este moartă. Imediat s-a dus în camera unde se afla soacra acestuia care se uita la televizor relatându-i ceea ce a văzut. Inculpatul văzând atitudinea indiferentă a soacrei s-a înfuriat și pierzându-și controlul a strâns-o de gât sugrumând-o.

Apoi a ieșit din cameră, s-a plimbat prin curte, a băut un pahar de vin, iar dimineața, în jurul orei 5,00, a sunat la familia I.Z., spunând că a găsit-o pe soția sa moartă în vană, iar pe soacră a sugrumat-o. Referitor la susținerile inculpatului potrivit cărora acesta nu se face vinovat de uciderea soției sale, victima O.A.R., se constată că sunt neîntemeiate. Astfel, cum rezultă din probele administrate în cursul procesului în seara în care s-au săvârșit faptele în imobilul situat pe str. Sibiului se aflau numai inculpatul și cele două victime. Din declarațiile date de martori se reține că familia inculpatului nu se află în relații de dușmănie cu alte persoane sau familii, iar probleme existente în familie nu prea erau comunicate cunoștințelor.

Din procesul verbal încheiat de procurorul criminalist la fața locului rezultă că în cadă s-a găsit cadavrul unei persoane de sex feminin, identificată ulterior ca fiind partea vătămată O.A.R., corpul fiind aproape în întregime sub apă. Totodată s-a mai menționat că în vană se mai aflau rufe pentru spălat iar pe fundul vănii, lângă capul victimei s-a găsit un cercel de damă, lângă toaletă era hârtie igienică care era stropită toată cu apă, semn că a fost stropită de către cineva, ceea ce duce la prezumția că înainte de înec victima s-a zbătut stropind cu picioarele hârtia igienică. Urmele găsite la fața locului dovedesc că victima O.A.R. s-a luptat cu agresorul, fiind lovită cu forță și ținută sub apă până când s-a înecat.

Din rapoartele medico-legale întocmite de S.M.L. Satu Mare rezultă următoarele: moartea victimei O.A.R. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin înec în cada cu apă. La autopsie s-au constatat echimoze și escoriații pe cap, gât, trunchi și membrele inferioare, infiltrate hemoragice pericraniene și o hemoragie subarahnoidiană sectorială cerebrală, leziuni traumatice care s-au putu produce printr-un mecanism de lovire cu și de corpuri dure. Nu există nicio probă din care să rezulte că la data respectivă victima ar fi înregistrat acele semne de violență în alte împrejurări. Inculpatul în declarațiile date în cursul procesului penal, nu a recunoscut că ar fi omorât-o pe soția sa, însă probele administrate dovedesc vinovăția acestuia în săvârșirea faptei, singurul în măsură să suprime viața victimei fiind inculpatul, alte persoane nemaifiind în imobil.

De asemenea, este exclus ca fapta să fi fost săvârșită de soacra inculpatului neavând posibilitatea fizică de a săvârși fapta, aceasta fiind în vârstă de 71 de ani, iar pe de altă parte, partea vătămată a fost surprinsă când inculpatul i-a relatat că și-a găsit soția înecată în cada din baie. Pe de altă parte, din probele administrate rezultă că între victima G.R. și fiica ei O.A.R. nu au existat conflicte, astfel că mama nu avea nici un motiv să-și omoare fiica. Mai este de menționat că în camera în care locuia inculpatul au fost găsite două înscrisuri pe care inculpatul a declarat că le-a scris personal după ce a omorât-o pe G.R. în care a explicat motivele faptelor sale. Rezultă că inculpatul le-a omorât pe cele două victime imediat ce a fost somat să părăsească locuința.

Toate semnele de violență constatate pe corpul victimei O.A.R. de actele medico-legale exclud posibilitatea ca victima să se fi sinucis ori să se fi înecat accidental. În ceea ce privește pe soacra inculpatului, pe parcursul procesului, în declarațiile date acesta a recunoscut că a sugrumat-o datorită reacției pe care a avut-o când i-a comunicat că a găsit-o pe soția sa în cada cu apă. Cu privire la victima G.R., raportul medico-legal concluzionează în sensul declarațiilor inculpatului că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare. Așa fiind, se constată că instanța de fond reținând corect situația de fapt a dat o corectă încadrare juridică faptelor săvârșite de inculpat.

Faptele inculpatului de a-și omorî soția și soacra prin înec și sugrumare se circumscriu infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. b) C. pen. Așadar, inculpatul a săvârșit două omoruri și nu unul singur cum susține apărarea. În ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul acesteia fiind avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., dar și cele legate de persoana inculpatului (acesta este în etate, 62 de ani, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea parțială a faptelor, comportamentul acestuia în fața organelor judiciare, comportamentul avut anterior, relațiile sale cu cele două victime).

Față de aceste considerente recursul declarat de parchet urmează a fi admis. Se constată că cel de-al doilea motiv de recurs formulat de parchet referitor la deducerea arestului preventiv este de asemenea fondat urmând a fi admis. Astfel, omisiunea instanței de a computa arestul preventiv nu se poate realiza pe calea unei îndreptări a erorii materiale. Dacă, instanța ar fi dedus perioada arestului fără să menționeze datele de la care începe sau la care se termină perioada arestului sau reținerii, acest fapt este acceptat în practică ca fiind o omisiune vădită. Însă, în speță, instanța a omis faptul că inculpatul a rămas în stare de arest după ce Tribunalul Satu Mare s-a desesizat și până la data de 24 mai 2007 când s-a constatat încetarea măsurii preventive.

Formula „menține restul dispozițiilor sentinței apelate” nu poate suplini omisiunea instanței de a computa durata arestului preventiv în perioada 18 martie 2008 – 24 mai 2007. Cu privire la pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului, Înalta Curte, în rejudecare, urmează să interzică acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară. Totodată va face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 18 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul O.I.P.

și va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași decizii penale potrivit dispozitivului prezentei hotărâri. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 18 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul O.I.P. Casează în totalitate decizia atacată și în parte sentința penală nr. 120 din 14 martie 2007 a Tribunalului Satu Mare, Secția penală numai cu privire la pedepsele complementare și accesorii și rejudecând: Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară și face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 28 iunie 2006 la 24 mai 2007. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.P.

împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 18 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.