ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța

nr. 294/P/2008 din 26 februarie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, a dispus:

- neînceperea

urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de R.E., D.(V.)R.,

G.M., B.S. (toți judecători la Curtea de Apel Galați), E.G., L.V. (ambii

procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați) și D.G., procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunile

prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen., întrucât faptele

nu există.

- disjungerea

și declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu privire la alte persoane,

în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați (conform celor

arătate sub pct. 2). Cauza disjunsă împreună cu un exemplar al prezentei

ordonanțe se vor trimite la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, spre

conformare.

Pentru a

dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a

reținut următoarele:

În cauză s-au

efectuat acte premergătoare cu privire la modul de dobândire a locuințelor

sociale din fondul locativ aparținând Consiliului Local Galați, existând

suspiciuni în sensul că, în declarațiile notariale, magistrații menționați au

declarat, în mod nereal, că nu dețin alte imobile în proprietate

(coproprietate) ori cu alt titlu.

Potrivit

Raportului de specialitate nr. 68376 din 02 septembrie 2003, întocmit la

nivelul Primăriei Municipiului Galați, existau în patrimoniul acestei primării

un număr de 111 apartamente construite în conformitate cu prevederile O.G. nr.

19/1994, având statut juridic diferit, astfel:

- 76

apartamente repartizate ca „locuințe sociale", prin hotărâri ale

Consiliului Local;

- 32

apartamente ca „locuințe" pentru revoluționari;

- 3 apartamente

cu „un statut juridic incert".

Dintre cele 76

apartamente repartizate ca „locuințe sociale", 6 (șase) au fost

repartizate magistraților menționați, conform tabelului regăsit în Anexa 1 la H.C.L.

nr. 351 din 30 septembrie 2003 a Primăriei Municipiului Galați, după cum

urmează:

- R.E., contract de închiriere

nr. 19870 din 17 aprilie 2001, decizia C.J. nr. 108/1995;

-

V.R.,            contract de închiriere nr. 19872 din

17 aprilie 2001, decizia C.J. nr. 108/1995;

- D.G., contract de

închiriere nr. 307/27.034,006, decizia C.J. nr. 108/1995;

- G.M., contract de

închiriere nr. 24142 din 09 mai 2001, H.C.L. nr. 19/2000;

- E.G.,

contract de închiriere nr. 17144/30 martie 2001, H.C.L. nr. 364/1999;

- L.V.,

contract de închiriere nr. 13094 din 12 martie 2001, H.C.L. nr. 364/1999;

- B.S., contract de

închiriere nr. 5868 din 12 decembrie 2006.

Reține procurorul, cu

referire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen., că din

verificările efectuate la nivelul Primăriei Municipiului Galați, coroborate cu

declarațiile celor care au beneficiat de „locuințele sociale" a rezultat

că acestea au fost solicitate în mod corect și obținute în condițiile

dispozițiilor legale în materie.

De asemenea, se mai

reține, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C.

pen., că fapta nu există în materialitatea ei.

În motivarea ordonanței

se arată că, deși statutul locuințelor, conform repartizării, era de „locuință

socială", calculul chiriei nu s-a făcut în regim de chirie subvenționată,

ci de chirie obișnuită, conform procedurilor obișnuite pentru apartamentele cu

statut de „locuință". Din acest motiv, s-a propus Consiliului Local

aprobarea acordării statutului de „locuință" celor repartizate ca

„locuințe sociale", prin hotărâre dispunându-se schimbarea destinației,

din „locuință socială", în „locuință", a unui număr de 76 apartamente

(prevăzute în Anexa

I,

care face parte integrantă din respectiva

hotărâre).

S-a concluzionat,

așadar, că nu s-a obținut pentru sine sau pentru altul un folos material injust

și nici nu s-a pricinuit o pagubă, în condițiile în care s-a stabilit că nici

mijlocul fraudulos [prevăzut de art. 215 alin. (2) C. pen.] nu există.

În cauză s-au

efectuat acte premergătoare și față de alte persoane (polițiști, magistrați de

la Tribunalul Galați ori de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați - S.A.,

G.M., S.A., M.F., salariați ai altor instituții sanitare, de învățământ,

etc.) însă faptele acestora din urmă sunt separate și distincte, neexistând

nicio legătură între acestea și cele ale magistraților deja menționați, așa

încât, sub acest aspect, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

conform art. 28

1

lit. b) raportat la art. 209 alin. (4) C. proc.

pen.

Plângerea

petiționarei T.P. împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca neîntemeiată

prin rezoluția nr. 2611/1465/II/2/2009 din 26 martie 2009 a procurorului șef

Secție urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

În temeiul

art. 278/1 C. proc. pen., petiționara s-a adresat instanței competente,

formulând prezenta plângere.

Legal citată (fil. 49),

petiționara nu s-a prezentat la soluționarea plângerii.

În motivarea

plângerii (fil. 1-12) petiționara a susținut că faptele cercetate există și

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor respective, în final

solicitând desființarea ordonanței atacate, trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale și efectuării actelor specifice acestei faze

procesuale.

Plângerea urmează a

fi respinsă ca fondată pentru motivele ce se vor arăta.

Prezenta cauză penală

nu este urmarea unei plângeri penale ori a unui denunț, ambele în sensul art. 221

alin. (1) teza

I

și a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 222 și art.

223 C. proc. pen., ci a unei sesizări din oficiu [art. 221 alin. (1) teza a III-a

C. proc. pen.].

Plângerea soluționată

de procurorul ierarhic superior și, respectiv, adresată instanței, este

formulată de procurorul care s-a autosesizat, procuror care a efectuat acte

premergătoare, inițial, în acest dosar penal.

în acord cu

procurorul ierarhic superior - care a respins plângerea ca neîntemeiată, iar nu

ca inadmisibilă - Înalta Curte apreciază că petiționara are calitatea

procesuală de a formula plângere potrivit art. 278/ 1 alin. (1) teza a II-a C.

proc. pen.

Petiționara a

solicitat desființarea ordonanței și „trimiterea cauzei la parchet în vederea

începerii urmăririi penale și efectuării actelor specifice acestor faze

procesuale" (fil. 12, dosar instanță).

Or, potrivit

art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., judecătorul admite plângerea, prin

sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza

procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după

caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza

procurorului, indicând, totodată, faptele și împrejurările ce urmează a fi

constatate, și prin care anume mijloace de probă.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că actele premergătoare efectuate

sunt cuprinse în cele 2 volume anexate, acestea totalizând 238 file, respectiv,

355 file. Acest volum al actelor premergătoare a fost necesar pentru stabilirea

existenței și împrejurărilor săvârșirii presupuselor fapte de către persoanele

menționate.

Conform acestor acte

premergătoare, efectuate de procuror, și cuprinse în cele 2 volume ale cauzei,

verificările efectuate la nivelul Primăriei Municipiului Galați, coroborate cu

declarațiile celor care au beneficiat de „locuințele sociale", au relevat

că acestea au fost solicitate în mod corect și obținute în condițiile

dispozițiilor legale în materie. De asemenea, a mai rezultat că, deși statutul

locuințelor, conform repartizării, era de „locuință socială", calculul

chiriei nu s-a făcut în regim de chirie subvenționată, ci de chirie obișnuită,

potrivit procedurilor obișnuite pentru apartamentele cu statut de

„locuință". în consecință, s-a propus Consiliului Local aprobarea

acordării statutului de „locuință" celor repartizate ca „locuințe sociale",

prin hotărâre dispunându-se schimbarea destinației, din „locuință

socială", în „locuință", a unui număr de 76 apartamente (prevăzute în

Anexa

I,

care face parte integrantă din respectiva hotărâre).

Față de cele

constatate, Înalta Curte apreciază că nu se impune, potrivit art. 278/1 alin. (8)

lit. b) C. proc. pen. (soluție invocată de petiționară), trimiterea cauzei la

procuror cu indicarea unor fapte și împrejurări ce urmează a fi constatate prin

efectuarea anumitor mijloace de probă, deoarece faptele presupus a fi fost

săvârșite, precum și împrejurările acestora, au fost pe deplin stabilite de

procuror în urma efectuării actelor premergătoare existente în cele 2 volume

ale cauzei.

În consecință, Înalta

Curte - în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. - va respinge ca

nefondată plângerea.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen. și deciziei nr. 82 a Secțiilor Unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție (M. Of. nr. 780 din 21 octombrie 2008),

petiționara va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara T.P. împotriva ordonanței din 26

februarie 2009 dispusă în dosarul nr.294/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Obligă petiționara la

plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică,

azi 28 mai 2009.