ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 154/2011

HOTĂRÂRE
19.01.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 154/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 122/F din 26 iulie 2010

pronunțată de Curtea de

Apel Galați

în dosarul nr. 828/44/2009 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a

plângerii formulate de petiționara SC P.F. SRL

Galați, împotriva

ordonanței nr.

19/D/P/2009 din 23 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Galați.

A obligat petiționara la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut în fapt

următoarele.

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați,

petiționara,

prin reprezentantul său legal U.P., a solicitat tragerea la

răspundere penală a magistraților P.P., M.L. - judecători

în cadrul Tribunalului Galați și I.B.,

pentru săvârșirea

infracțiunilor de spălare de bani prevăzute de art. 26 raportat

la art. 23 din Legea nr. 656/2002, fals material

în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. respectiv art. 7 din Legea

nr. 39/2003.

Din actele premergătoare dispuse și efectuate în

cauză a rezultat că

administratorul

persoanei vătămate SC P.F. SRL Galați este

nemulțumit de modul de soluționare al dosarului civil nr. 7794/121/2008

al

Tribunalului Galați susținând că

magistratul judecător P.P. „își folosește

funcția acoperind abuzuri și

falsuri comise de către magistratul M.L., acoperind documente și hotărâri

judecătorești prin care a fost

desemnat ca

lichidator SC C.L. SRL", astfel că, prin această

activitate a fost înlesnită activitatea

infracțională a celorlalți făptuitori care au

comis acte de complicitate la infracțiunile descrise în plângerea sa.

Procurorul reține că, în cauză, nu există indicii

care să contureze, chiar și

într-o

formă sumară, existența unui grup infracțional organizat, afirmațiile

petiționarului

bazându-se exclusiv pe presupunerile sale.

Aceste susțineri nu se coroborează cu nicio probă

din dosar, nu se poate

reține

existența unei structuri organizate, caracter coordonat, reguli bine stabilite

și nici aderarea sau sprijinirea unui grup de criminalitate organizată.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la

art. 23 din Legea

nr. 656/2002, procurorul reține că aspectele sesizate de

petiționar nu se circumscriu infracțiunilor date

prin lege în competența D.I.I.C.O.T.

În aceste condiții, competența de soluționare

aparține Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, intimații fiind

judecători la Tribunalul Galați,

conform

dispozițiilor art. 28

1

lit. b) C. proc. pen.

Neputându-se reține indicii privind săvârșirea de

către intimați a vreunei fapte penale, procurorul, prin ordonanța nr.

19/D/P/2009 din 23 aprilie 2009 a

Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Galați, a dispus, conform art. 228 alin. (4) C.

proc. pen., raportat

la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii P.P.

și M.L. - judecători In

cadrul

Tribunalului Galați, I.B., M.C. și M.A.,

pentru săvârșirea infracțiunii săvârșită de art. 7 din Legea nr. 39/2003

privind

prevenirea și combaterea criminalității organizate.

În baza art. 45 C. proc. pen., art. 38 și art. 42

s-a dispus disjungerea

și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe făptuitorii P.P., M.L.

-

judecători la Tribunalul Galați - I.B.,

M.C. și M.A.

cercetați sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 23 din Legea nr. 656/2002 și

art. 26 C. pen. raportat la

art. 288

alin. (1) C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel

Galați.

Împotriva acestei ordonanțe petenta a formulat

plângere conform

dispozițiilor art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., la data de 14 mai

2009, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați sub nr. 828/44/2009,

iar

la data de 15 mai 2009 a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc. pen.

, cauza fiind înregistrată la D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Galați

sub nr. 35/D/II/2 din 15 mai 2009.

Până la termenul din data de 19 iunie 2009

stabilit în dosarul nr.

828/44/2009

al Curții de Apel Galați, procurorul șef al Serviciului Teritorial Galați

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism

a

soluționat plângerea petentei prin ordonanța nr. 35/D/II/2/2009 din 5 iunie

2009, lucrare care a fost atacată de petentă

separat la data de 17 iunie 2009, cu

plângerea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. 793/39/2009.

Prin sentința penală nr. 112 din 30 octombrie

2009 pronunțată de Curtea

de Apel Suceava în dosarul nr. 793/39/2009,

s-a dispus:

-

admiterea plângerii formulată de petenta SC P.F.

SRL

- desființarea ordonanței nr. 35/D/II/2/2009 din

5 iunie 2009 pronunțată de

procurorul șef al Serviciului Teritorial

Galați - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism și trimiterea cauzei

aceluiași

parchet pentru a se pronunța în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc.

pen.

În motivarea sentinței penale, instanța de

judecată a reținut, în esență, că

există

contradicție între partea introductivă și considerentele ordonanței atacate

de petent - nr. 35/D/II/2/2009 și dispozitivul

acesteia, în sensul că deși s-a

reținut

că plângerea vizează ordonanța cu nr. 19/D/P/2009 din data de 23 aprilie

2009 a Serviciului Teritorial Galați - D.I.I.C.O.T.,

soluția de respingere, respectiv

cea cuprinsă în dispozitivul

ordonanței, se referă la ordonanța numărul

din data de 2 februarie 2009 a aceleiași unități și nu la ordonanța

nr.

19/D/P/2009 din data de 23 aprilie 2009.

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați s-a

conformat dispozițiilor cuprinse în

sentința

penală nr. 112 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava (dosarul

nr. 793/39/2009), pronunțându-se asupra plângerii

petentei formulată împotriva

ordonanței

dată în dosarul nr. 19/D/P/2009 din data de 23 aprilie 2009, prin

ordonanța nr. 35/D/II/2/2009 din data de 3

februarie 2010 prin care s-a respins,

ca

neîntemeiată, plângerea petentei, reținându-se, în esență, că soluția dată

prin

ordonanța atacată este temeinică și legală.

Instanța de fond, sesizată cu plângerea formulată

de petiționar, a reținut, în esență, că soluția de neîncepere a urmăririi

penale dispusă față de intimații P.P., M.L., I.B., M.C. și M.A.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de

art. 7 din Legea nr.

39/2003, privind

prevenirea și combaterea criminalității organizate este legală și

temeinică.

De altfel și soluția de disjungere, deși excede

cadrului reglementat de art.

278

1

ca fiind

corectă.

Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță,

a declarat recurs

petiționara SC P.F.

SRL Galați, prin reprezentantul său legal U.P., solicitând casarea acesteia și,

în cadrul rejudecării, admiterea plângerii

și desființarea ordonanței

atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

recursul în conformitate cu

prevederile

art. 385

14

alin. (7) C. proc. pen. cu referire la art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat

pentru

următoarele considerente.

Sub un prim aspect se impune a se reține că în

procedura specială

instituită de art.

278 C. proc. pen. pot fi atacate în instanță doar soluțiile de netrimitere în

judecată nu și alte soluții adoptate de procuror

cum ar fi, de pildă, soluția de disjungere a cauzei dispusă de

procuror.

Pe de altă parte, pentru a se putea dispune

începerea urmăririi penale,

legea cere îndeplinirea a două condiții.

Prima condiție constă în existența acelui minim

de date care permit

organului de

urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o

infracțiune, caz în care organul de urmărire

penală poate deține informațiile, fie

direct

din cererea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior

sesizării.

Cea de a doua condiție necesară începerii

urmăririi penale rezultă din art.

228 C. proc. pen. și constă în

inexistența cazurilor de

împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen.

,

cu excepția celui prevăzut la lit. b)

1

.

Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi

penale efectuate în cauză

au stabilit

în mod neechivoc, că intimații nu au săvârșit vreo faptă penală, se constată

că, atât ordonanța procurorului, cât și sentința pronunțată de instanța

de

fond sunt legale și temeinice.

În condițiile

în care afirmațiile petiționarului U.P. privind

săvârșirea de către intimați a infracțiunii prevăzute de art. 7 din

Legea nr.

39/2003 nu sunt susținute

de probe, nu pot fi corelate cu alte date care să

contureze existența vreunei fapte penale, ele

rămân simple presupuneri ale

acestuia.

Cât privește soluția de disjungere adoptată în

cauză, așa cum s-a arătat

anterior,

aceasta nu poate fi cenzurată de instanță în procedura prevăzută de

art.

278

1

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în

temeiul dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge, ca

nefondat,

recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL Galați, prin

reprezentant legal U.P., împotriva sentinței

penale nr. 122/F din 26 iulie

2010 a Curții de Apel Galați, secția

penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va

obliga

recurenta petiționară la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat recursul declarat de

petiționara SC P.F.

SRL Galați prin

Administrator U.P.

împotriva

sentinței

penale nr. 122/F din 26

iulie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie

2011.

Sursă