ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1249/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 184/F din 16

octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în Dosarul

nr. 783/44/2008 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de

petiționara SC P.F. SRL Galați împotriva rezoluției nr. 153/P/2007 dată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de

combatere a corupției.

A fost obligată

petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.N.A. - Serviciul teritorial Galați în data de 14 decembrie 2007, petiționarul

U.P. în calitate de reprezentant al SC P.F. SRL, a solicitat tragerea la

răspundere penală a magistraților procurori S.A.R. și D.V. din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, administratorul judiciar M.C., D.M.

- funcționar în cadrul D.G.F.P. Galați și lichidatorul judiciar Z.C., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art.

26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., art. 264 C. pen. și fapte de corupție.

Procedându-se la

audierea petiționarului de către organele de urmărire penală, acesta a arătat

că în cursul anului 2005, a depus două plângeri la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Galați, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a

numitei D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. și

art. 246 C. pen. și pentru M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 290 C. pen.

Dosarele la care

petiționarul a făcut referire au fost conexate sub nr. 5085/2004, fiind

repartizate spre soluționare magistratului procuror S.A.R. de la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Galați.

Cu privire la faptele

de corupție, petiționarul nu a putut indica în ce constau acestea, când au fost

săvârșite, probele depuse neavând legătură la pretinsele infracțiuni.

În atare condiții,

constatându-se incidența dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. și art.

10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de

făptuitorii S.A.R., D.V., M.C., Z.C. și D.M., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 din Legea

nr. 78/2000, art. 256 C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și

art. 257 alin. (1) C. pen.

A fost disjunsă cauza

față de aceiași făptuitori pentru celelalte infracțiuni, dispunându-se

trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin rezoluția nr.

139/II-2/2008 din 20 martie 2008 dată de procurorul șef al Secției de combatere

a corupției din cadrul D.N.A. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a

plângerii formulate de petiționara SC P.F. SRL Galați.

În temeiul

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat

plângere la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Galați.

Instanța de fond a

reținut, în esență, că din actele premergătoare nu se desprinde săvârșirea

vreunei fapte de corupție.

Ca atare, plângerea

formulată împotriva soluției procurorului a fost apreciată ca fiind

neîntemeiată.

Împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de fond, a formulat recurs petiționara SC P.F. SRL

Galați prin administrator U.P., invocând ca și motiv de critică, faptul că

dosarul a fost soluționat fără ca organele de urmărire penală să finalizeze

cercetările cu privire la înscrisurile ce au fost depuse în Dosarul nr.

783/44/2008.

De asemenea, se

invocă încălcarea dreptului la apărare, întrucât în data de 16 octombrie 2009,

administratorul societății s-a aflat în imposibilitatea de prezentare în fața

instanței, întrucât la aceeași dată, a fost prezent la Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Înalta Curte,

examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, conform

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Plângerea

reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., are natura

juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în

judecată dispuse de procuror.

Pentru verificarea

aspectelor invocate de petiționar, legea procesual penală permite ca, înainte

de a dispune începerea urmăririi penale, să fie administrate acte

premergătoare. Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie

preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate,

eliminându-se astfel posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi

dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.

În cauza dedusă

judecății, Înalta Curte constată că nu există indicii care să contureze

săvârșirea de către făptuitori a vreunei infracțiuni de corupție prevăzute în

Legea nr. 78/2000.

De altfel,

petiționarul nu a putut indica nici în plângerea inițială și nici ulterior,

când a fost audiat de către organele de urmărire penală, în ce constau faptele

pretins a fi fost săvârșite.

Cât privește critica

invocată în recurs, în sensul că instanța de fond a soluționat plângerea fără

ca parchetul să finalizeze cercetările, se impune a se reține că potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., plângerea se

verifică pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a

înscrisurilor noi prezentate de părți.

Ca atare, în această

procedură specială, administrarea de probe nu este permisă, părțile pot doar să

depună înscrisurile pe care le apreciază ca fiind utile cauzei.

Nici critica invocată

de petiționar în sensul încălcării de către instanța de fond a dispozițiilor

art. 6 C. proc. pen., nu este întemeiată, deoarece în raport de obiectul cauzei

și față de dispozițiile art. 171 C. proc. pen., asistența juridică nu este

obligatorie, petiționarul având posibilitatea să-și angajeze apărător și să se

prezinte la termenul fixat pentru judecarea cauzei.

Faptul că la termenul

din 16 octombrie 2009 când au avut loc dezbaterile, petiționarul nu a fost

prezent, lipsa acestuia nu a împiedicat judecarea cauzei în condițiile legii.

Acesta nu a justificat lipsa și nici nu a cerut amânarea cauzei.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de

petiționara SC P.F. SRL Galați prin administrator U.P. împotriva Sentinței

penale nr. 184/F din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL prin administrator unic

U.P., împotriva Sentinței penale nr. 184/F din 16 octombrie 2009 a Curții de

Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 martie 2010.