ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 833/2010

Deliberând, în temeiul art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1317 din 22 octombrie 2008 a respins acțiunea pronunțată de reclamantul C.E.N.A.F.E.R. București, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galați prin Primar, pentru lipsa calității procesuale active; a respins cererea de intervenție formulată de C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala Regională C.F.R. Galați. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, imobilul revendicat face parte din inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al Municipiului Galați, fiind preluat în baza O.U.G. nr. 184/2000, conform Protocolului nr. 9070 din 26 octombrie 2001 încheiat între Inspectoratul Școlar al Județului Galați și Consiliul Local Galați și transmis în administrarea I.S.J.

conform Protocolului nr. 7420 din 7 februarie 2002 încheiat în baza H.C.L. nr. 399/2001. În prezent acesta este ocupat de Centrul de Calificare al Regionalei C.F.R., fără a deține vreun act legal încheiat cu administratorul de drept, Grup Școlar C.F.R. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia civilă nr. 200 din 12 iunie 2009, a admis apelurile declarate de C.N.C.I.F. - C.E.N.A.F.E.R. București și intervenienta C.N.C.F. C.F.R. SA București, sucursala Galați, împotriva sentinței civile nr. 1317 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Galați prin Primar, având ca obiect acțiune în constatare; a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, Statul Român se consideră proprietarul imobilului în litigiu – clădirea S+P+3 din Municipiul Galați, și că recunoaște un drept de administrare asupra acestui imobil în favoarea apelantei-reclamante. Pe de altă parte, intimatul-pârât Municipiul Galați, prin Primar, pretinde că este proprietarul imobilului din litigiu și că dreptul de administrare asupra imobilului litigios îl are Inspectoratul Școlar Galați. Față de cele reținute, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii pentru lipsă calitate procesuală activă apare ca nelegală. Pentru apelanta-reclamantă singura posibilitate de clarificare a situației juridice a imobilului în litigiu este acțiunea în constatare, fapt ce-i acordă legitimitate procesuală.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs Municipiul Galați, prin Primarul Municipiului Galați, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., deoarece : Căminul-internat S+P+3 a trecut în proprietatea publică în baza O.U.G. nr. 184/2000, conform Protocolului nr. 9070 din 26 octombrie 2001 încheiat între Inspectoratul Școlar al Județului Galați și Consiliul Local Galați. Ulterior, imobilul în litigiu a fost transmis în administrarea Inspectoratului Școlar Județean Galați, conform Protocolului nr. 7420 din 7 februarie 2002 încheiat în baza H.C.L. nr. 399/2001. Recursul nu este fondat. Reclamanta C.N.C.I.F. – C.E.N.A.F.E.R., a solicitat ca pârâtul Municipiul Galați prin Primar, să-i recunoască dreptul de administrare cu privire la imobilul în litigiu -S+P+3 situat în Municipiul Galați.

Proprietarul imobilului în litigiu este Statul Român, lucru ce rezultă din art. 7 alin. (4) al H.G. nr. 1663/2004 privind organizarea și funcționarea Centrului Național de Calificare și Instruire Feroviară, iar imobilul respectiv a fost dat în administrarea C.E.N.A.F.E.R. pe toată durata de existență a acestuia. Pe de altă parte, intimatul-pârât Municipiul Galați, prin Primar, în baza Legii nr. 84/1995 și a O.U.G. nr. 184/2000, pretinde că este proprietarul bunului litigios ( S+P+3) și drept urmare a fost dat în administrarea Inspectoratului Școlar Galați. Față de cele menționate mai sus se constată că, instanța de apel în mod judicios a reținut că respingerea acțiunii de către instanța de fond, pentru lipsă calitate procesuală activă, este nelegală și, prin urmare, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță este singura cale legală pentru a se clarifica dacă reclamanta are sau nu calitate procesuală activă.

Instanța de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Toate acestea impun casarea cu trimitere a cauzei în temeiul art. 313 C. proc. civ. la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați, prin primar împotriva deciziei nr. 200A din 22 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2010.