ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 833/2010

Deliberând, în temeiul art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Tribunalul Galați, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 1317 din 22 octombrie 2008 a respins acțiunea pronunțată de reclamantul C.E.N.A.F.E.R. București, în contradictoriu cu pârâtul

Municipiul Galați prin Primar, pentru lipsa calității procesuale active; a

respins cererea de intervenție formulată de C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala

Regională C.F.R. Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, imobilul revendicat face parte din inventarul bunurilor ce

alcătuiesc domeniul public al Municipiului Galați, fiind preluat în baza O.U.G.

nr. 184/2000, conform Protocolului nr. 9070 din 26 octombrie 2001 încheiat

între Inspectoratul Școlar al Județului Galați și Consiliul Local Galați și

transmis în administrarea I.S.J. conform Protocolului nr. 7420 din 7 februarie

2002 încheiat în baza H.C.L. nr. 399/2001. În prezent acesta este ocupat de

Centrul de Calificare al Regionalei C.F.R., fără a deține vreun act legal

încheiat cu administratorul de drept, Grup Școlar C.F.R.

Curtea de Apel Galați, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 200 din 12 iunie 2009, a admis apelurile declarate de C.N.C.I.F. - C.E.N.A.F.E.R. București și intervenienta C.N.C.F. C.F.R.

SA București, sucursala Galați, împotriva sentinței civile nr. 1317 din 22

octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul

Municipiul Galați prin Primar, având ca obiect acțiune în constatare; a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, Statul Român se consideră proprietarul imobilului în litigiu

– clădirea S+P+3 din Municipiul Galați, și că recunoaște un drept de administrare

asupra acestui imobil în favoarea apelantei-reclamante.

Pe de altă parte, intimatul-pârât

Municipiul Galați, prin Primar, pretinde că este proprietarul imobilului din

litigiu și că dreptul de administrare asupra imobilului litigios îl are

Inspectoratul Școlar Galați.

Față de cele reținute, soluția

instanței de fond de respingere a acțiunii pentru lipsă calitate procesuală

activă apare ca nelegală. Pentru apelanta-reclamantă singura posibilitate de

clarificare a situației juridice a imobilului în litigiu este acțiunea în

constatare, fapt ce-i acordă legitimitate procesuală.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs Municipiul Galați, prin Primarul Municipiului

Galați, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 8

și 9 C. proc. civ., deoarece :

Căminul-internat S+P+3 a trecut în proprietatea publică în baza O.U.G. nr. 184/2000, conform Protocolului nr. 9070 din 26

octombrie 2001 încheiat între Inspectoratul Școlar al Județului Galați și

Consiliul Local Galați.

Ulterior, imobilul în litigiu a fost

transmis în administrarea Inspectoratului Școlar Județean Galați, conform Protocolului

nr. 7420 din 7 februarie 2002 încheiat în baza H.C.L. nr. 399/2001.

Recursul nu este fondat.

Reclamanta C.N.C.I.F. –

C.E.N.A.F.E.R., a solicitat ca pârâtul Municipiul Galați prin Primar, să-i

recunoască dreptul de administrare cu privire la imobilul în litigiu -S+P+3

situat în Municipiul Galați.

Proprietarul imobilului în litigiu

este Statul Român, lucru ce rezultă din art. 7 alin. (4) al H.G. nr. 1663/2004

privind organizarea și funcționarea Centrului Național de Calificare și

Instruire Feroviară, iar imobilul respectiv a fost dat în administrarea

C.E.N.A.F.E.R. pe toată durata de existență a acestuia.

Pe de altă parte, intimatul-pârât

Municipiul Galați, prin Primar, în baza Legii nr. 84/1995 și a O.U.G. nr.

184/2000, pretinde că este proprietarul bunului litigios ( S+P+3) și drept

urmare a fost dat în administrarea Inspectoratului Școlar Galați.

Față de cele menționate mai sus se

constată că, instanța de apel în mod judicios a reținut că respingerea acțiunii

de către instanța de fond, pentru lipsă calitate procesuală activă, este

nelegală și, prin urmare, desființarea sentinței instanței de fond și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță este singura cale legală

pentru a se clarifica dacă reclamanta are sau nu calitate procesuală activă.

Instanța de recurs nu poate însă

hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc.

civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite

pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Toate acestea impun casarea cu

trimitere a cauzei în temeiul art. 313 C. proc. civ. la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Municipiul Galați, prin primar împotriva deciziei nr. 200A din 22

iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11

ianuarie 2010.