ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1973/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 28 mai 2009, reclamanta A.S. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să

se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea privind

stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei

române, obligarea pârâtului să-i primească de îndată cererea de redobândire a

cetățeniei române și la plata unor daune morale de 1000 de lei.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a susținut că la data de 19 iunie 2006 s-a adresat cu o cerere de

redobândire a cetățeniei române Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, la acea dată, fiindu-i însă comunicat faptul că trebuie să facă o cerere scrisă de

programare prin poștă pentru a fi invitată să depună cererea de redobândire a

cetățeniei române împreună cu actele ce demonstrează că îndeplinește condițiile

legale; Reclamanta a arătat că a formulat o nouă cerere în 30 martie 2009, la

care i s-a răspuns că atunci când cererea sa va fi procesată, va primi o

invitație să depună cererea de dobândire a cetățeniei române, atitudinea

pârâtului fiind apreciată astfel de reclamantă ca un refuz nejustificat de

soluționare a cererii sale, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește daunele morale,

reclamanta a arătat că acordarea acestora se justifică față de împrejurarea că

prin nepermiterea formulării și depunerii cererii de redobândire a cetățeniei

române i s-a cauzat un prejudiciu moral, fiindu-i încălcată demnitatea umană și

fiindu-i încălcate drepturile sale legale și constituționale.

Prin sentința civilă nr. 3124 din 7

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune,

invocată de pârât prin întâmpinare și admițând în parte acțiunea reclamantei, a

obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Externe să primească cererea reclamantei

de redobândire a cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil. Prin

aceeași sentință, pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de

1000 de lei reprezentând daune morale și a sumei de 193,3 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de

apel a reținut în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția

prescrierii dreptului la acțiune, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată,

reținând că din actele dosarului rezultă că reclamanta s-a adresat cu cereri

pârâtului și în anul 2006 și în anul 2009, cereri pe care pârâtul nu le-a

soluționat, și întrucât ultima cerere a fost depusă în termenul de 6 luni

anterior introducerii acțiunii, nu poate fi reținut că dreptul la acțiune al

reclamantei a fost prescris.

Asupra fondului cauzei, instanța a

reținut, în esență, faptul că existența a peste 360000 de persoane care au

dorit să depună cerere de redobândire a cetățeniei române nu îl scutea pe pârât

de obligația de a-și organiza activitatea astfel încât să soluționeze cererile

cetățenilor moldoveni de depunere a dosarelor privind redobândirea cetățeniei

române în termene rezonabile.

Argumentele invocate de pârât în

apărare, privitoare la preconizatele schimbări legislative cu privire la

posibilitatea ca în viitor cererile să poată fi depuse și la prefecturile

județelor din România, au fost respinse de instanță ca irelevante, curtea de

apel reținând în acest sens faptul că respectivele prevederi legale nu sunt

încă în vigoare, iar până la momentul adoptării lor urmând să treacă o altă

perioadă de timp nedeterminată, în care reclamanta se va afla în continuare în

imposibilitatea de depune a cererii de redobândire a cetățeniei române.

S-a apreciat însă, că instanța de

judecată poate dispune obligarea pârâtului doar la primirea cererii reclamantei

într-un termen scurt, rezonabil iar nu de îndată, astfel cum s-a solicitat prin

acțiune.

În ceea ce privește daunele morale,

instanța a reținut în esență, faptul că refuzul de a primi cererea reclamantei

a fost de natură a-i crea acesteia o suferință, reclamanta aflându-se în

situația de a aștepta mai bine de 3 ani doar ca să depună o cerere și nicidecum

ca aceasta să-i fie soluționată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul

a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat pârâtul pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform

art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii sub următoarele

considerente.

Primul motiv vizează respingerea

excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune în condițiile în care

prima cerere a fost formulată în luna septembrie 2006, iar potrivit art. 11

alin. (1) lit. c) coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004

din data de 19 octombrie 2006 și până la data formulării ultimei cereri a

operat prescripția extinctivă ca excepție de ordine publică.

În ceea ce privește soluția de fond

invocată se arată de recurent că a fost dată cu aplicarea greșită a legii fiind

îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Se arată că în cauză nu a existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii

de înregistrare a cererii reclamantei-intimate de redobândire a cetățeniei

române în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta având în vedere situația

obiectivă existentă la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și a imposibilității autorităților române de prelucrare a tuturor cererilor într-un

termen scurt.

În ceea ce privește cererea de

acordare a daunelor morale aceasta a fost în mod nelegal admisă în condițiile

în care reclamanta-intimată nu a probat existența unui prejudiciu moral,

neputându-se reține existența unei daune morale prin faptul că cererea nu a

fost soluționată pe o perioadă mai mare de 3 ani.

La dosar intimata-reclamantă a depus

la dosar practică judecătorească.

Analizând recursul declarat, în raport de

motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat pentru următoarele

considerente:

În parte sentința atacată este nelegală

și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește

capătul de acțiune privind daunele morale solicitate de reclamanta-intimată

care a fost admis în mod greșit.

În cauză nesoluționarea cererii reclamantei-intimate

de înregistrare într-un termen rezonabil, în raport de data depunerii primei

cereri – anul 2006 este de necontestat. În cauză sunt îndeplinite condițiile

existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 pe motiv că

cererile succesive formulate în septembrie 2006 și martie 2009 nu au fost

soluționate fiind depășit termenul rezonabil în raport de dispozițiile art. 10

din Convenția Europeană asupra Cetățeniei ratificată prin Legea nr. 396/2002.

Iar această realitate de fapt nu

justifică acordarea daunelor morale în condițiile în care reclamanta-intimată

nu a probat existența unui prejudiciu moral în sensul dispozițiilor art. 998-999

C. civ. Prin admiterea capătului principal al acțiunii, în cauză a operat o

reparație suficientă care nu mai impune acordarea daunelor solicitate, în cauză

nefiind îndeplinite condițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește celelalte aspecte de

nelegalitate invocate în recurs privind respingerea excepției dreptului la

acțiune și soluționarea capătului de acțiune principal, acestea nu sunt

fondate.

În mod corect a fost respinsă excepția

prescrierii dreptului la acțiune în condițiile în care termenul este apreciat

în raport de data depunerii ultimei cereri din martie 2009, iar pe fond s-a

apreciat în mod nejustificat a depășit termenul de soluționare a cererii de

înregistrare într-un termen scurt, rezonabil.

Situația obiectivă invocată de recurent

în recurs și modificările legislative nu justifică, în prezenta cauză

întârzierea de peste 3 ani pentru nesoluționarea cererii reclamantei-intimate

în acord cu dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei.

Față de cele expuse mai sus în baza art. 312

alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica în parte

sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a

daunelor morale.

Va menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 3129 din 7

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

aprilie 2010.