ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1973/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 mai 2009, reclamanta A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, obligarea pârâtului să-i primească de îndată cererea de redobândire a cetățeniei române și la plata unor daune morale de 1000 de lei.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a susținut că la data de 19 iunie 2006 s-a adresat cu o cerere de redobândire a cetățeniei române Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, la acea dată, fiindu-i însă comunicat faptul că trebuie să facă o cerere scrisă de programare prin poștă pentru a fi invitată să depună cererea de redobândire a cetățeniei române împreună cu actele ce demonstrează că îndeplinește condițiile legale; Reclamanta a arătat că a formulat o nouă cerere în 30 martie 2009, la care i s-a răspuns că atunci când cererea sa va fi procesată, va primi o invitație să depună cererea de dobândire a cetățeniei române, atitudinea pârâtului fiind apreciată astfel de reclamantă ca un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește daunele morale, reclamanta a arătat că acordarea acestora se justifică față de împrejurarea că prin nepermiterea formulării și depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române i s-a cauzat un prejudiciu moral, fiindu-i încălcată demnitatea umană și fiindu-i încălcate drepturile sale legale și constituționale. Prin sentința civilă nr. 3124 din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare și admițând în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Externe să primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil.

Prin aceeași sentință, pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 1000 de lei reprezentând daune morale și a sumei de 193,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, reținând că din actele dosarului rezultă că reclamanta s-a adresat cu cereri pârâtului și în anul 2006 și în anul 2009, cereri pe care pârâtul nu le-a soluționat, și întrucât ultima cerere a fost depusă în termenul de 6 luni anterior introducerii acțiunii, nu poate fi reținut că dreptul la acțiune al reclamantei a fost prescris.

Asupra fondului cauzei, instanța a reținut, în esență, faptul că existența a peste 360000 de persoane care au dorit să depună cerere de redobândire a cetățeniei române nu îl scutea pe pârât de obligația de a-și organiza activitatea astfel încât să soluționeze cererile cetățenilor moldoveni de depunere a dosarelor privind redobândirea cetățeniei române în termene rezonabile. Argumentele invocate de pârât în apărare, privitoare la preconizatele schimbări legislative cu privire la posibilitatea ca în viitor cererile să poată fi depuse și la prefecturile județelor din România, au fost respinse de instanță ca irelevante, curtea de apel reținând în acest sens faptul că respectivele prevederi legale nu sunt încă în vigoare, iar până la momentul adoptării lor urmând să treacă o altă perioadă de timp nedeterminată, în care reclamanta se va afla în continuare în imposibilitatea de depune a cererii de redobândire a cetățeniei române.

S-a apreciat însă, că instanța de judecată poate dispune obligarea pârâtului doar la primirea cererii reclamantei într-un termen scurt, rezonabil iar nu de îndată, astfel cum s-a solicitat prin acțiune. În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut în esență, faptul că refuzul de a primi cererea reclamantei a fost de natură a-i crea acesteia o suferință, reclamanta aflându-se în situația de a aștepta mai bine de 3 ani doar ca să depună o cerere și nicidecum ca aceasta să-i fie soluționată. Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat pârâtul pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocându-se greșita aplicare a legii sub următoarele considerente. Primul motiv vizează respingerea excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune în condițiile în care prima cerere a fost formulată în luna septembrie 2006, iar potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 din data de 19 octombrie 2006 și până la data formulării ultimei cereri a operat prescripția extinctivă ca excepție de ordine publică. În ceea ce privește soluția de fond invocată se arată de recurent că a fost dată cu aplicarea greșită a legii fiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată că în cauză nu a existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii de înregistrare a cererii reclamantei-intimate de redobândire a cetățeniei române în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta având în vedere situația obiectivă existentă la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și a imposibilității autorităților române de prelucrare a tuturor cererilor într-un termen scurt. În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale aceasta a fost în mod nelegal admisă în condițiile în care reclamanta-intimată nu a probat existența unui prejudiciu moral, neputându-se reține existența unei daune morale prin faptul că cererea nu a fost soluționată pe o perioadă mai mare de 3 ani. La dosar intimata-reclamantă a depus la dosar practică judecătorească. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat pentru următoarele considerente: În parte sentința atacată este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește capătul de acțiune privind daunele morale solicitate de reclamanta-intimată care a fost admis în mod greșit.

În cauză nesoluționarea cererii reclamantei-intimate de înregistrare într-un termen rezonabil, în raport de data depunerii primei cereri – anul 2006 este de necontestat. În cauză sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 pe motiv că cererile succesive formulate în septembrie 2006 și martie 2009 nu au fost soluționate fiind depășit termenul rezonabil în raport de dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei ratificată prin Legea nr. 396/2002. Iar această realitate de fapt nu justifică acordarea daunelor morale în condițiile în care reclamanta-intimată nu a probat existența unui prejudiciu moral în sensul dispozițiilor art. 998-999 C. civ.

Prin admiterea capătului principal al acțiunii, în cauză a operat o reparație suficientă care nu mai impune acordarea daunelor solicitate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește celelalte aspecte de nelegalitate invocate în recurs privind respingerea excepției dreptului la acțiune și soluționarea capătului de acțiune principal, acestea nu sunt fondate. În mod corect a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune în condițiile în care termenul este apreciat în raport de data depunerii ultimei cereri din martie 2009, iar pe fond s-a apreciat în mod nejustificat a depășit termenul de soluționare a cererii de înregistrare într-un termen scurt, rezonabil.

Situația obiectivă invocată de recurent în recurs și modificările legislative nu justifică, în prezenta cauză întârzierea de peste 3 ani pentru nesoluționarea cererii reclamantei-intimate în acord cu dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei. Față de cele expuse mai sus în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 3129 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.