ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 986/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2520/2/2009 reclamanta T.N. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe constatarea

refuzului nejustificat al acestuia de a soluționa cererea privind

stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii

cetățeniei române și pe cale de consecință obligarea

pârâtului să-i primească cererea de redobândire a

cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil. A solicitat totodată

acordarea de daune morale în cuantum de 380 lei.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că în luna decembrie

2008 s-a prezentat la Secția Consulară a Ambasadei Române la Chișinău în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei

române, conform dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 21/1991, dar i s-a

refuzat primirea cererii, comunicându-i-se să facă o cerere

scrisă de programare prin poștă.

Reclamanta s-a adresat cu o primă

cerere de redobândire a cetățeniei române la data de 07 ianuarie 2009,

revenind la data de 09 februarie 2009 cu o nouă cerere.

Deși

Secția Consulară avea obligația de a-i răspunde într-un

termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoștință de

solicitare, acest lucru nu s-a întâmplat.

Prin

întâmpinarea formulată la data de 15 mai 2009 pârâtul a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că s-a impus

organizarea unei programări, având în vedere capacitatea limitată a

Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa datele, cuprinzând cererile de redobândire a

cetățeniei, aceste persoane fiind invitate în ordine cronologică

să formuleze cererea de intenție.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 2072 din 19 mai 2009 a admis acțiunea formulată de T.N. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Externe.

A

constatat refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe de

soluționare a cererii reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea

actelor necesare redobândirii cetățeniei române și a fost obligat

pârâtul Ministerul Afacerilor Externe să stabilească o dată de

depunere de către reclamantă a cererii de redobândire a

cetățeniei române într-un termen rezonabil.

A

respins capătul de cerere privind daunele morale, ca neîntemeiat.

Pentru

a hotărî astfel prima instanță a reținut că în condițiile

în care legea specială în materie, respectiv Legea nr. 21/1991 nu prevede

un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuții în domeniu are

obligația de a soluționa cererile formulate de persoane care doresc

redobândirea cetățeniei române, se impune respectarea

dispozițiilor cuprinse în norma generală și a dreptului

oricărui cetățean la soluționarea cererii, într-un termen

rezonabil. În ceea ce privește capătul de cerere, având ca obiect acordarea

daunelor morale, Curtea a reținut că în cauză acesta nu a

făcut dovada prejudiciului moral suferit prin refuzul de stabilire a datei

de primire a cererii, iar prin obligarea autorității publice de a

rezolva cererea în sensul solicitat de reclamant se realizează o reparație

morală îndestulătoare.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe,

criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Ministerul

Afacerilor Externe a subliniat că nu se poate reține culpa sa – prin

Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău – în condițiile unei puteri de absorbție a cererilor de

redobândire a cetățeniei române mult mai mică decât numărul

solicitărilor venite din partea cetățenilor moldoveni. În

privința termenului rezonabil invocat de recurentul-reclamant, intimatul a

amintit că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a

explicat că aprecierea caracterului „rezonabil” al unui termen depinde de complexul

circumstanțelor fiecărui caz în parte și nu doar de durata

termenului (Cauza Katte Klitsche de la Grange, spre exemplificare).

Examinând

cauza prin prisma criticilor enunțate de recurent și expuse rezumativ

de instanța de control judiciar, dar și din perspectiva art. 304

1

C. proc. civ. în raport de materialul probator existent, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

În

pofida confuziilor care se regăsesc în motivarea soluției pronunțate

de instanța fondului cu privire la situația de fapt, evaluând cererea

de chemare în judecată formulată de reclamanta T.N. prin raportare la

normele legale incidente, Înalta Curte constată că dezlegarea pe care

această cerere a primit-o este nelegală și netemeinică.

Obiectul

acțiunii a vizat constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul

Afacerilor Externe de a soluționa cererea privind stabilirea datei pentru primirea

actelor necesare redobândirii de către reclamantă a cetățeniei

române, obligarea ca această cerere să-i fie primită de

îndată și plata de daune morale în cuantum de 380 lei.

Cum însuși

reclamantul a precizat, scrisoarea de intenție adresată Secției

Consulare a Ambasadei României din Chișinău a fost întocmită la

data de 7 ianuarie 2009.

Demersul

judiciar a fost pornit în fața instanței de contencios a Curții

de Apel București la 19 martie 2009.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia

română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe

acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenția europeană

asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002

fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un

termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea

cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Întrucât nici legiuitorul național

și nici art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu

explicitează noțiunea de termen rezonabil, judecătorului îi

revine sarcina de a aprecia, în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în

care se primesc, se înregistrează sau se soluționează cererile

de redobândire a cetățeniei române.

Nu în ultimul rând, în această

apreciere este utilă și raportarea la jurisprudența C.E.D.O.

care a statuat că noțiunea de „termen rezonabil” nu este

sinonimă celei de „termen scurt”, ci se raportează la toate circumstanțele,

împrejurările concrete ale cazului (Cauzele Katte Klistche de la Grange c/ Italia, Hozze c/Olanda, Phillis c/Grecia, Ceteroni c/Italia).

Este de notorietate că Secția

Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova se confruntă cu

un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuție și

că din lipsa unui spațiu corespunzător este nevoită să

le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv

procedura nu poate fi parcursă în termen scurt.

În speță, intervalul de timp de

aproximativ 3 luni scurs între data depunerii scrisorii de intenție

și data sesizării instanței de judecată nu poate fi

considerat ca având un caracter nerezonabil.

În

contextul arătat, Înalta Curte reține că nu sunt incidente dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. i) sau lit. h) din Legea nr. 554/2004 și nici cele ale

art. 18 alin. (1) cu referire la art. 1 alin. (1) din același act

normativ, soluția corectă și legală fiind aceea a

respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Ca

urmare, văzând art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3)

din Legea contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 2072 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de T.N., ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.