ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 574/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată de petiționarul F.I.,

deținut în Penitenciarul Colibași s-a solicitat tragerea la răspundere penală a

comisarilor de penitenciar S.E. și I.C., medici la Spitalul Penitenciar

Colibași, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât

prin consultații și evaluări medicale i-au pus diagnostice greșite.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, prin ordonanța nr. 121/P/2008 din 2 iulie 2008 a dispus în baza art. 228

alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi

penale față de comisar S.E., medic specialist diabetolog în cadrul Spitalului

Penitenciar Colibași și în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. c)

din același cod, față de comisar I.C. medic specialist medicină generală, în

cadrul aceluiași spital.

S-a reținut în baza actelor premergătoare

efectuate că medicul S.E. l-a diagnosticat inițial pe petiționar ca având

diabet zaharat de tip II și că urmare a scăderii valorilor glicemiei înspre

limite normale, a fost reconsiderat diagnosticul într-unul de tulburare de

glicoreglare.

Privitor la medicul specialist I.C.,

petentul a precizat că nu solicită efectuarea de cercetări.

Împotriva acestei ordonanțe, petiționarul

a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 575/II/2/2009 din

30 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, cu motivarea că soluția de neîncepere a urmăririi penale este corectă

și că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen.

În baza art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., petiționarul F.I. s-a adresat Curții de Apel Pitești, susținând că

ordonanța atacată este nelegală și netemeinică, întrucât prin diagnosticele

stabilite, i-au fost produse vătămări imputabile medicilor reclamați.

Prin sentința penală nr. 113.F din 17

noiembrie 2004, instanța sesizată a respins plângerea ca nefondată, reținând că

petiționarul chiar a renunțat la acea plângere și a cerut să se ia act de

retragerea ei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs petiționarul F.I. care a solicitat casarea hotărârii, desființarea

rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea „reanchetării”.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimate este

întemeiată, neexistând date sau indicii în sensul că acestea, în exercițiul și

prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, ar fi produs recurentului vătămări

din cele prevăzute de art. 246 C. pen.

Actele premergătoare efectuatre au

afirmat că recurentul petiționar a fost supus unor examinări și pe baza datelor

clinice și a examenelor de laborator s-a constatat inițial că prezintă

diagnosticul de „diabet zaharat tip II” ca într-un final, valorile glicemiei

scăzând, să fie reconsiderat diagnosticul într-unul de „tulburare de

glicoreglare”.

Ca atare, fapta imputată medicului

specialist diabetolog S.E., comisar în cadrul Spitalului Penitenciar Colibași

nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen.

Privitor la medicul de medicină generală I.C.,

comisar la același penitenciar, petiționarul nu a solicitat efectuarea de

cercetări.

Întrucât soluția procurorului de netrimitere

în judecată a persoanelor reclamate a fost în mod justificat menținută,

criticile din recurs, în sensul că s-ar impune casarea hotărârii primei

instanțe, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror, nu

pot fi primite.

De altfel, la prima instanță,

petiționarul a susținut că înțelege să renunțe la plângere și să se ia act act

de retragere, poziția sa fiind luată în considerare de prima instanță, care a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen.

Față de considerentele expuse, Curtea, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.I., cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul F.I. împotriva sentinței penale nr. 113/F din 17

noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

februarie 2010.