ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 574/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată de petiționarul F.I., deținut în Penitenciarul Colibași s-a solicitat tragerea la răspundere penală a comisarilor de penitenciar S.E. și I.C., medici la Spitalul Penitenciar Colibași, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât prin consultații și evaluări medicale i-au pus diagnostice greșite. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin ordonanța nr. 121/P/2008 din 2 iulie 2008 a dispus în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de comisar S.E., medic specialist diabetolog în cadrul Spitalului Penitenciar Colibași și în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. c) din același cod, față de comisar I.C.

medic specialist medicină generală, în cadrul aceluiași spital. S-a reținut în baza actelor premergătoare efectuate că medicul S.E. l-a diagnosticat inițial pe petiționar ca având diabet zaharat de tip II și că urmare a scăderii valorilor glicemiei înspre limite normale, a fost reconsiderat diagnosticul într-unul de tulburare de glicoreglare. Privitor la medicul specialist I.C., petentul a precizat că nu solicită efectuarea de cercetări. Împotriva acestei ordonanțe, petiționarul a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 575/II/2/2009 din 30 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cu motivarea că soluția de neîncepere a urmăririi penale este corectă și că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

În baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petiționarul F.I. s-a adresat Curții de Apel Pitești, susținând că ordonanța atacată este nelegală și netemeinică, întrucât prin diagnosticele stabilite, i-au fost produse vătămări imputabile medicilor reclamați. Prin sentința penală nr. 113.F din 17 noiembrie 2004, instanța sesizată a respins plângerea ca nefondată, reținând că petiționarul chiar a renunțat la acea plângere și a cerut să se ia act de retragerea ei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul F.I. care a solicitat casarea hotărârii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea „reanchetării”. Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimate este întemeiată, neexistând date sau indicii în sensul că acestea, în exercițiul și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, ar fi produs recurentului vătămări din cele prevăzute de art. 246 C. pen. Actele premergătoare efectuatre au afirmat că recurentul petiționar a fost supus unor examinări și pe baza datelor clinice și a examenelor de laborator s-a constatat inițial că prezintă diagnosticul de „diabet zaharat tip II” ca într-un final, valorile glicemiei scăzând, să fie reconsiderat diagnosticul într-unul de „tulburare de glicoreglare”. Ca atare, fapta imputată medicului specialist diabetolog S.E., comisar în cadrul Spitalului Penitenciar Colibași nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Privitor la medicul de medicină generală I.C., comisar la același penitenciar, petiționarul nu a solicitat efectuarea de cercetări. Întrucât soluția procurorului de netrimitere în judecată a persoanelor reclamate a fost în mod justificat menținută, criticile din recurs, în sensul că s-ar impune casarea hotărârii primei instanțe, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror, nu pot fi primite. De altfel, la prima instanță, petiționarul a susținut că înțelege să renunțe la plângere și să se ia act act de retragere, poziția sa fiind luată în considerare de prima instanță, care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Față de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.I. împotriva sentinței penale nr. 113/F din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2010.