ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționarul R.A. a formulat, la data de 4 decembrie 2008, plângere penală împotriva numiților D.A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fost director al Penitenciarului Giurgiu, B.I. - director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, M.F.- comisar șef, director adjunct siguranța deținerii și regim de penitenciar la Penitenciarul Giurgiu și D.L.E. - medic șef al aceluiași penitenciar, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 250 C. pen., solicitând efectuarea de cercetări penale față de aceștia.

În motivarea plângerii petiționarul a arătat că este nemulțumit de modul cum îi este asigurată asistența medicală în cadrul respectivei unități de penitenciar, de precaritatea condițiilor de trai și lipsa de preocupare a conducerii Penitenciarului Giurgiu în ceea ce privește asigurarea respectării dreptului la petiționare. Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 8/P/2008. Prin rezoluția cu același număr din 10 februarie 2009, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și purtare abuzivă, prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 250 C. pen. (printr-un proces-verbal din data de 9 martie 2009 s-a procedat la îndreptarea unei erori materiale din rezoluția nr. 8/P/2009, cu referire la numărul dosarului și numele unuia dintre intimați, respectiv D.L.E. - medic șef al Penitenciarului Giurgiu și nu C.C.). Procurorul de caz a reținut, în urma analizei actelor premergătoare administrate, că faptele reclamate nu există în materialitatea lor, iar persoanele reclamate și-au îndeplinit îndatoririle de serviciu în mod corespunzător și în conformitate cu prevederile legale ce reglementează regimul de penitenciar. În conformitate cu prevederile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., la plângerea petiționarului, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost verificată de procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluția nr. 1063/II/2/2009 din 9 martie 2009, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului R.A. împotriva soluției adoptată în Dosarul nr. 8/P/2009, apreciind că aceasta este legală și temeinică, întrucât, în mod corect, procurorul anchetator a reținut că faptele reclamate în sarcina intimaților nu există în materialitatea lor. În termen legal, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul R.A. s-a adresat cu plângere instanței împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, pe care a criticat-o pentru netemeinicie, reiterând susținerile din plângerea penală inițială și solicitând tragerea la răspundere penală a intimaților pentru infracțiunile reclamate.

În susținerea plângerii, petiționarul a solicitat și Înalta Curte a încuviințat depunerea la dosar a unui set de înscrisuri, respectiv adresa nr. 74082/2003 a Ministerului Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, Raportul Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki privind vizita în Penitenciarul Giurgiu din 6 februarie 2009, încheierea nr. 250 din 8 aprilie 2009 a judecătorului delegat cu executarea pedepselor din Penitenciarul Giurgiu, întâmpinarea depusă de A.N.P. în Dosarul nr. 37141/3/2008 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și actele anexate acestuia. Înalta Curte, analizând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor noi prezentate de petiționar, în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Petiționarul, în plângerea penală formulată, a reclamat trei aspecte, respectiv: - nemulțumiri legate de modul în care i-a fost asigurată asistența medicală; - nerespectarea dreptului la petiționare; - precaritatea condițiilor de trai din penitenciar. Referitor la asistența medicală, Înalta Curte reține, inclusiv din înscrisurile depuse de petiționar la dosar, că în Penitenciarul Giurgiu erau încadrați (cel puțin la data vizitei în penitenciar a Asociației pentru apărarea drepturilor omului - Comitetul Helsinki, astfel cum rezultă din raportul acesteia - fila 47 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) cinci medici, patru generaliști și un stomatolog.

Există șapte cabinete medicale pentru deținuți, 56 de paturi în patru camere de infirmerie și două camere cu un pat pentru recoltare spută. Pentru consultații medicale de specialitate deținuții sunt transportați la Spitalul Județean Giurgiu sau la penitenciarele spital din București (Rahova și Jilava). Tot din actele dosarului rezultă că, în conformitate cu art. 10 alin. (5) din Ordinul M.J. nr. 1361/2007 privind asigurarea asistenței medicale persoanelor privative de libertate, aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor, asistența medicală a persoanelor privative de libertate se acordă de către medici în program de 7 ore, atât dimineața, cât și după-amiaza, iar în afara acestui program asistența medicală permanentă este asigurată de cadre medicale cu pregătire medie.

Actele premergătoare efectuate au evidențiat că deținutul R.A. a beneficiat de asistență medicală în raport de afecțiunile cu care este în evidența cabinetului medical. În perioada în care a fost încarcerat în Penitenciarul Giurgiu a fost prezentat medicului unității, când a fost necesar și posibil (filele 24, 26, 27, 31, 37 - 46 Dosar nr. 8/P/2009), iar în perioada 5 decembrie 2008 - 11 decembrie 2008 a fost transportat la Spitalul Penitenciar Jilava pentru efectuarea unor analize, refuzând internarea și neacceptând serviciile medicale oferite de personalul unității medicale unde a fost transferat (filele 16, 17, 18, 22 Dosar nr. 8/P/2009). Printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus realizarea unei proteze dentare, dar deținutul a refuzat sistematic consultul medicului stomatolog de la Spitalul Penitenciar București Jilava, motiv pentru care a fost prezentat la consult stomatologic la Spitalul Penitenciar București Rahova.

În aceste condiții, nu se poate vorbi despre existența unor indicii privind săvârșirea unor fapte penale în ceea ce privește asigurarea existenței medicale a deținutului petiționar, nici de nerespectarea obligațiilor ce revin statului, potrivit art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Art. 3 din Convenție impune autorităților statelor contractante și o serie de obligații pozitive, printre care asigurarea unui tratament medical adecvat. Din actele premergătoare a rezultat că în cazul deținutului această obligație a fost respectată, dar în anumite împrejurări s-a constatat refuzul acestuia de a accepta serviciile medicale oferite, aspect, evident, neimputabil persoanelor reclamate.

Deținutul nu a probat contactarea vreunei afecțiuni majore în penitenciar, pentru a se putea susține că ar fi fost necesară acordarea unui tratament chiar împotriva voinței sale, măsură ce nu ar putea fi catalogată ca incompatibilă cu art. 3 din Convenție, astfel cum s-a stabilit constant în deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. cauza Herezegfalvy contra Austriei). Un alt aspect reclamat de petiționar, ce a făcut obiectul actelor premergătoare, l-a constituit dreptul la petiționare. Nici în această privință nu s-au constatat încălcări ale respectivului drept.

Din adresa nr. 17063/AR/P66R (fila 48 dosar nr. 8/P/2009) a Penitenciarului Giurgiu rezultă că la data de 28 noiembrie 2009 deținutul a solicitat un număr de 200 plicuri în regim recomandat pentru petiționare cu instanțele de judecată, acestuia fiindu-i aprobate 10 plicuri pentru corespondență în regim standard, iar pentru cele în regim recomandat i s-a aprobat numărul de plicuri solicitate pe cheltuială proprie, conform dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006. Cât privește precaritatea condițiilor de trai din penitenciar, din actele premergătoare nu se poate reține săvârșirea faptelor penale reclamate de către intimați.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 3 din Convenție impune statelor obligația de a oferi oricărei persoane privative de libertate condiții de deținere care să asigure respectarea demnității umane, de a lua măsuri concrete pentru ca executarea unei pedepse să nu atragă suferințe psihice sau fizice la un nivel superior celui pe care-l presupune, în mod obișnuit, o astfel de pedeapsă. Pe de altă parte, aceste măsuri sunt corelate cu personalitatea, starea de sănătate a deținutului, durata pedepsei și tipul de infracțiune săvârșită. O izolare completă a fost inclusă de C.E.D.O. în categoria tratamentelor inumane, dar actele dosarului nu indică un atare tratament aplicat petiționarului.

Din documentele aflate la dosar, chiar depuse la instanță de petiționar, reiese, spre exemplificare, că acesta a beneficiat în lunile ianuarie și martie 2008 de 3,30 ore plimbare zilnic, iar în cursul lunilor octombrie și noiembrie, de 3 ore. Avându-se în vedere că deținutul, din cauza tentativei de evadare pe care a avut-o pe parcursul executării pedepsei, a fost repartizat în categoria celor cu grad sporit de risc, activitățile de plimbare s-au desfășurat într-un spațiu special delimitat pentru condamnații din această categorie. Petiționarul, din cauza antecedentelor sale penale (tentativă de evadare din arestul Înaltei Curți de Casație și Justiție, soldată cu vătămarea corporală a unui agent din escortă) și a numeroaselor abateri disciplinare comise în penitenciar, a fost repartizat să desfășoare activitățile de plimbare într-un spațiu destinat deținuților repartizați la regimul de maximă siguranță, în aer liber, cu o suprafață de 40 mp.

În cauză nu s-au evidențiat aspecte care să ducă la concluzia că deținutul a fost supus unor rele tratamente, contrare art. 3 din Convenție. Pentru a fi inclusă în sfera de aplicare a art. 3, relele tratamente trebuie să atingă un minimum de gravitate, iar aprecierea acestei priorități depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei, precum durata tratamentului și efectele psihice sau psihologice asupra victimei, asupra stării sănătății acesteia. Nu s-a probat că programul de plimbare zilnică acordat deținutului în condițiile mai sus evocate, calitatea hranei preparate la blocul alimentar (reclamată, de asemenea), calitatea sursei de apă ce alimentează penitenciarul s-au situat sub un nivel care să aibă gravitatea pretinsă pentru a fi contrară art. 3 din Convenție și ce ar putea concluziona că deținutul a fost supus unor rele tratamente.

Episodul de pretinsă violență descris în Raportul Asociației pentru apărarea drepturilor omului în România nu a făcut obiectul plângerii petiționarului și, deci, nici a cercetărilor efectuate în cauză, dar, oricum, nu se referă la vreunul din intimații din acest dosar. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată, menținându-se ca legală și temeinică rezoluția atacată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.A. împotriva rezoluției nr. 8/P/2008 din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2009.