ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petiționarul R.A. a

formulat, la data de 4 decembrie 2008, plângere penală împotriva numiților D.A.

- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, fost director al Penitenciarului Giurgiu, B.I. - director general al

Administrației Naționale a Penitenciarelor, M.F.- comisar șef, director adjunct

siguranța deținerii și regim de penitenciar la Penitenciarul Giurgiu și D.L.E.

- medic șef al aceluiași penitenciar, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 250 C. pen., solicitând efectuarea de

cercetări penale față de aceștia.

În

motivarea plângerii petiționarul a arătat că este nemulțumit de modul cum îi

este asigurată asistența medicală în cadrul respectivei unități de penitenciar,

de precaritatea condițiilor de trai și lipsa de preocupare a conducerii

Penitenciarului Giurgiu în ceea ce privește asigurarea respectării dreptului la

petiționare.

Plângerea

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 8/P/2008.

Prin

rezoluția cu același număr din 10 februarie 2009, în temeiul art. 228 alin. (6)

C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și purtare abuzivă, prevăzute

de art. 246 C. pen. și art. 250 C. pen. (printr-un proces-verbal din data de 9

martie 2009 s-a procedat la îndreptarea unei erori materiale din rezoluția nr. 8/P/2009,

cu referire la numărul dosarului și numele unuia dintre intimați, respectiv D.L.E.

- medic șef al Penitenciarului Giurgiu și nu C.C.).

Procurorul

de caz a reținut, în urma analizei actelor premergătoare administrate, că

faptele reclamate nu există în materialitatea lor, iar persoanele reclamate

și-au îndeplinit îndatoririle de serviciu în mod corespunzător și în

conformitate cu prevederile legale ce reglementează regimul de penitenciar.

În

conformitate cu prevederile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., la plângerea

petiționarului, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost verificată de

procurorul ierarhic superior.

Prin

rezoluția nr. 1063/II/2/2009 din 9 martie 2009, procurorul șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a respins, ca neîntemeiată, plângerea

petiționarului R.A. împotriva soluției adoptată în Dosarul nr. 8/P/2009,

apreciind că aceasta este legală și temeinică, întrucât, în mod corect,

procurorul anchetator a reținut că faptele reclamate în sarcina intimaților nu

există în materialitatea lor.

În

termen legal, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen., petiționarul R.A. s-a adresat cu plângere instanței împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale, pe care a criticat-o pentru netemeinicie,

reiterând susținerile din plângerea penală inițială și solicitând tragerea la

răspundere penală a intimaților pentru infracțiunile reclamate.

În

susținerea plângerii, petiționarul a solicitat și Înalta Curte a încuviințat

depunerea la dosar a unui set de înscrisuri, respectiv adresa nr. 74082/2003 a

Ministerului Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, Raportul

Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki

privind vizita în Penitenciarul Giurgiu din 6 februarie 2009, încheierea nr.

250 din 8 aprilie 2009 a judecătorului delegat cu executarea pedepselor din

Penitenciarul Giurgiu, întâmpinarea depusă de A.N.P. în Dosarul nr. 37141/3/2008

al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și actele anexate acestuia.

Înalta

Curte, analizând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, pe baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor noi prezentate

de petiționar, în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., apreciază că

aceasta este legală și temeinică.

Petiționarul,

în plângerea penală formulată, a reclamat trei aspecte, respectiv:

-

nemulțumiri legate de modul în care i-a fost asigurată asistența medicală;

-

nerespectarea dreptului la petiționare;

-

precaritatea condițiilor de trai din penitenciar.

Referitor

la asistența medicală, Înalta Curte reține, inclusiv din înscrisurile depuse de

petiționar la dosar, că în Penitenciarul Giurgiu erau încadrați (cel puțin la

data vizitei în penitenciar a Asociației pentru apărarea drepturilor omului -

Comitetul Helsinki, astfel cum rezultă din raportul acesteia - fila 47 dosar

Înalta Curte de Casație și Justiție) cinci medici, patru generaliști și un

stomatolog. Există șapte cabinete medicale pentru deținuți, 56 de paturi în

patru camere de infirmerie și două camere cu un pat pentru recoltare spută.

Pentru consultații medicale de specialitate deținuții sunt transportați la

Spitalul Județean Giurgiu sau la penitenciarele spital din București (Rahova și

Jilava).

Tot

din actele dosarului rezultă că, în conformitate cu art. 10 alin. (5) din Ordinul

M.J. nr. 1361/2007 privind asigurarea asistenței medicale persoanelor privative

de libertate, aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor,

asistența medicală a persoanelor privative de libertate se acordă de către

medici în program de 7 ore, atât dimineața, cât și după-amiaza, iar în afara

acestui program asistența medicală permanentă este asigurată de cadre medicale

cu pregătire medie.

Actele

premergătoare efectuate au evidențiat că deținutul R.A. a beneficiat de

asistență medicală în raport de afecțiunile cu care este în evidența

cabinetului medical. În perioada în care a fost încarcerat în Penitenciarul

Giurgiu a fost prezentat medicului unității, când a fost necesar și posibil

(filele 24, 26, 27, 31, 37 - 46 Dosar nr. 8/P/2009), iar în perioada 5

decembrie 2008 - 11 decembrie 2008 a fost transportat la Spitalul Penitenciar

Jilava pentru efectuarea unor analize, refuzând internarea și neacceptând

serviciile medicale oferite de personalul unității medicale unde a fost

transferat (filele 16, 17, 18, 22 Dosar nr. 8/P/2009).

Printr-o

hotărâre judecătorească s-a dispus realizarea unei proteze dentare, dar

deținutul a refuzat sistematic consultul medicului stomatolog de la Spitalul

Penitenciar București Jilava, motiv pentru care a fost prezentat la consult

stomatologic la Spitalul Penitenciar București Rahova.

În

aceste condiții, nu se poate vorbi despre existența unor indicii privind

săvârșirea unor fapte penale în ceea ce privește asigurarea existenței medicale

a deținutului petiționar, nici de nerespectarea obligațiilor ce revin statului,

potrivit art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Art.

3 din Convenție impune autorităților statelor contractante și o serie de

obligații pozitive, printre care asigurarea unui tratament medical adecvat.

Din

actele premergătoare a rezultat că în cazul deținutului această obligație a

fost respectată, dar în anumite împrejurări s-a constatat refuzul acestuia de a

accepta serviciile medicale oferite, aspect, evident, neimputabil persoanelor

reclamate.

Deținutul

nu a probat contactarea vreunei afecțiuni majore în penitenciar, pentru a se

putea susține că ar fi fost necesară acordarea unui tratament chiar împotriva

voinței sale, măsură ce nu ar putea fi catalogată ca incompatibilă cu art. 3

din Convenție, astfel cum s-a stabilit constant în deciziile Curții Europene a

Drepturilor Omului (ex. cauza Herezegfalvy contra Austriei).

Un

alt aspect reclamat de petiționar, ce a făcut obiectul actelor premergătoare,

l-a constituit dreptul la petiționare.

Nici

în această privință nu s-au constatat încălcări ale respectivului drept.

Din

adresa nr. 17063/AR/P66R (fila 48 dosar nr. 8/P/2009) a Penitenciarului Giurgiu

rezultă că la data de 28 noiembrie 2009 deținutul a solicitat un număr de 200

plicuri în regim recomandat pentru petiționare cu instanțele de judecată,

acestuia fiindu-i aprobate 10 plicuri pentru corespondență în regim standard,

iar pentru cele în regim recomandat i s-a aprobat numărul de plicuri solicitate

pe cheltuială proprie, conform dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Regulamentul

de aplicare a Legii nr. 275/2006.

Cât

privește precaritatea condițiilor de trai din penitenciar, din actele

premergătoare nu se poate reține săvârșirea faptelor penale reclamate de către

intimați.

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 3 din Convenție impune

statelor obligația de a oferi oricărei persoane privative de libertate condiții

de deținere care să asigure respectarea demnității umane, de a lua măsuri

concrete pentru ca executarea unei pedepse să nu atragă suferințe psihice sau

fizice la un nivel superior celui pe care-l presupune, în mod obișnuit, o

astfel de pedeapsă.

Pe

de altă parte, aceste măsuri sunt corelate cu personalitatea, starea de

sănătate a deținutului, durata pedepsei și tipul de infracțiune săvârșită.

O

izolare completă a fost inclusă de C.E.D.O. în categoria tratamentelor inumane,

dar actele dosarului nu indică un atare tratament aplicat petiționarului.

Din

documentele aflate la dosar, chiar depuse la instanță de petiționar, reiese,

spre exemplificare, că acesta a beneficiat în lunile ianuarie și martie 2008 de

3,30 ore plimbare zilnic, iar în cursul lunilor octombrie și noiembrie, de 3

ore.

Avându-se

în vedere că deținutul, din cauza tentativei de evadare pe care a avut-o pe

parcursul executării pedepsei, a fost repartizat în categoria celor cu grad

sporit de risc, activitățile de plimbare s-au desfășurat într-un spațiu special

delimitat pentru condamnații din această categorie.

Petiționarul,

din cauza antecedentelor sale penale (tentativă de evadare din arestul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, soldată cu vătămarea corporală a unui agent din

escortă) și a numeroaselor abateri disciplinare comise în penitenciar, a fost

repartizat să desfășoare activitățile de plimbare într-un spațiu destinat

deținuților repartizați la regimul de maximă siguranță, în aer liber, cu o

suprafață de 40 mp.

În

cauză nu s-au evidențiat aspecte care să ducă la concluzia că deținutul a fost

supus unor rele tratamente, contrare art. 3 din Convenție.

Pentru

a fi inclusă în sfera de aplicare a art. 3, relele tratamente trebuie să atingă

un minimum de gravitate, iar aprecierea acestei priorități depinde de ansamblul

circumstanțelor cauzei, precum durata tratamentului și efectele psihice sau

psihologice asupra victimei, asupra stării sănătății acesteia.

Nu

s-a probat că programul de plimbare zilnică acordat deținutului în condițiile

mai sus evocate, calitatea hranei preparate la blocul alimentar (reclamată, de

asemenea), calitatea sursei de apă ce alimentează penitenciarul s-au situat sub

un nivel care să aibă gravitatea pretinsă pentru a fi contrară art. 3 din

Convenție și ce ar putea concluziona că deținutul a fost supus unor rele

tratamente.

Episodul

de pretinsă violență descris în Raportul Asociației pentru apărarea drepturilor

omului în România nu a făcut obiectul plângerii petiționarului și, deci, nici a

cercetărilor efectuate în cauză, dar, oricum, nu se referă la vreunul din

intimații din acest dosar.

Pentru

considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. c) C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată,

menținându-se ca legală și temeinică rezoluția atacată.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul R.A. împotriva rezoluției nr. 8/P/2008 din

10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petiționarul la

plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iunie 2009.