ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

La data de 18

noiembrie 2010 (fila 16 dosar), petiționarul M.I. s-a adresat Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu plângere împotriva rezoluției nr. 1251/P/2008

din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Petiționarul, aflat

în stare de deținere în Penitenciarul Codlea, solicită tragerea la răspundere

penală a persoanelor din conducerea Agenției Naționale a Penitenciarelor pentru

încălcarea atribuțiilor de serviciu.

Plângerea sa a fost

trimisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție instanței

de judecată, spre competentă soluționare, cu adresa nr. 10049/VIII/1/2010 din 3

decembrie 2010.

Din oficiu, Înalta

Curte a dispus atașarea dosarului penal nr. 1251/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând plângerea,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele :

Prin rezoluția nr. 1251/P/2008

din 24 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228

alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față

de B.I., director general al A.N.P., I.M., fost director general și S.G., fost

director adjunct al A.N.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de neglijență

în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (pentru primul făptuitor) și abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (pentru

ceilalți doi făptuitori).

Soluția de neîncepere

a urmăririi penale a fost comunicată petentului la data de 8 mai 2009.

Întrucât la 1 mai

2009, acesta se liberase însă din penitenciar (unde, ulterior, a revenit, fiind

reîncarcerat), la solicitarea sa, prin rezoluția nr. 4123/II-2/2010 din 1 noiembrie

2011 (filele 183, 3 și 4 dosar urmărire penală și lucrarea nr. 4123/II/2/2010),

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

recomunicarea rezoluției de netrimitere în judecată.

Comunicarea s-a

efectuat la 9 noiembrie 2010, soluția fiind primită efectiv de către petentul

aflat în stare de detenție la data de 12 noiembrie 2010 (filele 184 și 182).

Petentul s-a adresat

în mod legal Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu

plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, demersul său

fiind conform prevederilor art. 278 C. proc. pen.

În mod eronat,

parchetul a trimis plângerea instanței, considerând că prin rezoluția nr. 4123/II/2/2010

a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva

soluției dispuse în dosarul nr. 1251/P/2008.

În realitate, prin

rezoluția arătată din 1 noiembrie 2011, singura măsură dispusă a fost aceea de

recomunicare către petiționar a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

solicitată prin cererea din 12 octombrie 2010.

Așa fiind, constatând

că plângerea i-a fost greșit adresată și că în cauză nu s-a parcurs procedura

obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 278 și art. 278

1

C. proc.

pen., neefectuându-se verificarea soluției date de procuror de către procurorul

șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța va trimite plângerea acestui

organ judiciar, spre competentă soluționare.

Văzând dispozițiile

art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite

plângerea formulată de petiționarul M.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, spre

competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 3 mai 2011.