ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 919/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 919/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta SC A.I.E. SRL Brăila a chemat în
judecată SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, și a solicitat ca prin sentința
care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 175.263,33 lei cu titlu
de despăgubiri, plus dobânzi comerciale în sumă de 6003,95 lei calculate până
la data de 29 februarie 2008 și în continuare până la data efectuării plății.
În argumentarea acțiunii reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâta
contractele de asigurare nr. 25606, 25607 și 25630/2007 pentru culturile de
floarea soarelui, soia și porumb lot hibridare, că deși a achitat primele de
asigurare iar riscul asigurat s-a produs, pârâta nu și-a respectat obligația de
a plăti despăgubirile.
Prin sentința nr. 550 din 26 noiembrie 2008,
Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, a admis
acțiunea restrânsă a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 170.365 lei cu titlu
de despăgubiri și la plata sumei de 5859 lei dobânzi comerciale.
Tribunalul a stabilit că prin contractele de
asigurare a fost definită noțiunea de risc asigurat în care se încadrează
grindina, furtuna și ploaia torențială, că în cazul celor trei culturi riscul
s-a produs, că nu au existat cauze imputabile asiguratului în legătură cu
tehnologia aplicată culturilor astfel că în raport de gradul de calamitare sunt
datorate despăgubirile calculate de expertiza de specialitate efectuată în
cauză în completarea probatoriilor prezentate de părțile în proces.
Sentința instanței de fond a fost apelată de
pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate,
constând în:
- interpretarea eronată a probelor administrate
în cauză care au dus la concluzia că întreaga daună produsă la culturile de
soia, floarea-soarelui și porumb lot hibridare a fost determinată de riscuri
asigurate, ploi torențiale și grindină;
- consemnările din procesele verbale de constatare
a daunelor s-au interpretat în favoarea reclamantei;
- expertul a preluat consemnările din procesele-verbale
preliminare privind respectarea tehnologiilor, fără să verifice documentele
reclamantei. Nu s-a verificat dacă s-a respectat procentul dintre azot și
fosfor la înființarea culturilor; nu s-au respectat normele tehnice de udare a
culturilor.
Curtea de Apel Galați, secția comercială
maritimă și fluvială, prin decizia nr. 61/ A din 28 august 2009, a respins, ca
nefondat, apelul pârâtei SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila.
Pentru a decide astfel, Curtea a examinat
sentința tribunalului prin prisma motivelor de apel și a constatat că probele
administrate în cauză au fost corect interpretate. A reținut instanța de apel
că între părți au fost încheiate contracte pentru asigurarea culturilor de
floarea-soarelui și porumb și că aceste culturi au fost calamitate datorită
ploii torențiale și grindinei din data de 27 iunie 2007, ceea ce înseamnă că
riscul asigurat s-a produs.
În continuare s-a analizat procesul verbal
preliminar din 28 iunie 2007 care atestă că a fost calamitată 100 % cultura de
porumb sămânță, că suprafețele cultivate cu soia au fost afectate prin ruperea
vârfului de creștere iar celelalte culturi de porumb și floarea-soarelui au
fost afectate prin sfâșierea frunzelor și ruperea tulpinelor. S-a mai reținut
că s-a respectat tehnologia fiecărei culturi, cât și faptul că menționatele culturi
au rămas sub observație până la recoltare când urma să se stabilească gradul de
calamitate, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal.
Curtea de Apel a înlăturat, în urma
reanalizării dosarului de fond, apărările privind nerespectarea tehnologiei
culturilor, constatând că lipsesc dovezile care trebuiau atestate de inspecția
de risc. Față de consemnările din situațiile întocmite la data recoltării, și
de concluziile raportului de expertiză, Curtea a stabilit că despăgubirile au
fost corect determinate de prima instanță.
Recursul. Motivele de recurs.
Împotriva deciziei nr. 61/ A din 28 august
2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs, pârâta SC A.R.A.V.I.G.
SA, sucursala Brăila, cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc.
civ.
Recurenta a invocat motivele de nelegalitate
prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a
susținut că:
- Instanța de apel nu a observat că procesul
– verbal preliminar a fost semnat doar de o parte iar determinările producției
obținute au fost semnate de ambele părți dar cu obiecțiuni din partea recurentei
care trebuia să prezinte bonurile de cântar și avizele de însoțire a mărfii. Cu
toate că aceste probe nu au fost prezentate instanța de apel a reținut ca fiind
insuficiente consemnările de la dosar fond în legătură cu determinarea
producției obținute;
- S-a reținut de către instanțe că întreaga
daună s-a produs ca urmare a riscului asigurat fără să se observe și coloanele
12, 14 și 15 din procesul verbal, în care sunt cuprinse numărul de plante
vătămate de riscurile asigurate și reasigurate, ceea ce înseamnă că înscrisul
nu a fost luat în considerare în integralitatea lui.
- În privința întocmirii inspecțiilor de risc
prin care trebuia să se constate nerespectarea tehnologiei, s-a dat o
interpretare greșită art. 26 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările
și reasigurările întrucât aceste dispoziții se referă la dreptul asiguratorului
de a verifica modul în care bunul asigurat este întreținut și nu o obligație.
- Sumele acordate ca despăgubiri pentru culturile
de soia, floarea-soarelui și porumb au avut în vedere gradul de distrugere
rezultat din procesele verbale, conform art. 13.3 din contract.
- Cheltuielile de judecată acordate
intimatei, respectiv onorariul de avocat este nejustificat de mare față de
activitatea prestată, motiv care o îndreptățește să solicite aplicare art. 274 alin.
(3) C. proc. civ.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat
Înaltei Curți să admită recursul și să trimită cauza pentru rejudecare în
vederea completării probelor cu o contraexpertiză agricolă și o expertiză
contabilă.
Intimata SC A.I.E. SRL Brăila, prin
întâmpinare a solicitat respingerea recursului. A analizat punctual motivele
invocate de recurentă susținând că s-au formulat critici care pun în discuție netemeinicia
deciziei instanței de apel, care nu se încadrează în motivele de nelegalitate
prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. Referindu-se la prevederile art.
304 pct. 9 C. proc. civ., intimata a susținut că nu există contradicție între
considerente și soluția pronunțată, că s-au respectat clauzele contractului și
prevederile legale. De asemenea, a susținut că onorariul avocațial, în raport de
valoarea litigiului este modic.
Recursul este nefondat.
I - Precizare prealabilă.
Recursul, potrivit art. 299 – art. 316 C.
proc. civ., se definește prin atributele sale de a fi cale extraordinară de
atac de reformare, prin care se realizează controlul judiciar al unei hotărâri
pronunțată de o instanță inferioară celei care exercită acest control. Prin dispozițiile
art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., se accentuează caracterul nedevolutiv al
recursului cât și scopul esențialmente de control al legalității. Aceste
precizări sunt utile întrucât decizia recurată a fost pronunțată de instanța de
apel într-o cale de atac devolutivă, așa încât recursul trebuie să vizeze numai
aspecte de nelegalitate. În fine, instituirea unor reguli procedurale pentru
exercițiul dreptului de recurs rezultă din atributul recursului de a fi cale
extraordinară de atac prin care nu se examinează fondul cauzei ci legalitatea hotărârii
recurate.
II - Revenind la motivele de nelegalitate
invocate în recurs:
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304
alin. (7) C. proc. civ., poate fi invocat și susținut atunci „când hotărârea nu
cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii
sau străine de natura pricinii”.
Din expunerea motivelor de recurs rezultă cu
evidență că nu au fost formulate argumente în sensul cerut de textul citat mai
sus, astfel că în lipsa unei motivări corespunzătoare se va reține că acesta a
fost indicat „de formă” și că nu a fost respectată cerința procedurală a
„dezvoltării motivelor” impusă de art. 302
1
lit. c) C. proc. civ.
Susținerea privind faptul că hotărârea
instanței de apel conține motive contradictorii în legătură cu mențiunile din
procesele verbale de constatare a daunelor preliminare și definitive va fi
înlăturată, întrucât indicarea acestui motiv a fost în realitate un prilej de a
rediscuta probele și concludența lor. Or, netemeinicia deciziei nu poate fi
examinată în această cale extraordinară de atac. De altfel, se poate observa că
analiza motivelor de apel și concluziile instanței conduc logic și pertinent
către soluția pronunțată de Curtea de Apel, așa încât nelegalitatea invocată
nu-și găsește aplicare.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304
pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere modificarea soluției
recurate atunci când instanța a interpretat greșit actul dedus judecății sau a
schimbat natura și înțelesul acestuia, nu a fost argumentat în fapt și în drept
în mod distinct.
Argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut
de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este o cerință impusă de faptul că,
procedural, fiecare motiv vizează o anumită nelegalitate. Prin urmare, Înalta
Curte nu poate păși la o analiză a nelegalității imaginând posibile argumente
și dispoziții legale pe care să le examineze din perspectiva acestui motiv.
Din același punct de vedere, al nemotivării,
se observă că recurenta a relatat opinii proprii despre dezlegările date împrejurărilor
de fapt analizate de instanța de apel ceea ce vizează în realitate netemeinicia
deciziei. S-au pus în discuție procesele-verbale de constatare a calamităților,
faptul că daunele nu au fost probate și că nu au fost respectate condițiile
tehnice pentru culturile calamitate deși aceste chestiuni au fost analizate în
baza probelor administrate. Recurenta s-a declarat nemulțumită și de
concluziile expertizei și a susținut că soluționarea corectă se putea realiza numai
dacă expertiza ar fi fost obiectivă, de aici și solicitarea finală de a se casa
decizia recurată și a se trimite cauza pentru rejudecare în vederea efectuării
unor contraexpertize. În contextul arătat discutarea mijloacelor de probă
atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, nu mai
este posibilă în recurs după abrogarea pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., așa
încât motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu va
fi reținut, argumentele recurentei evidențiind în realitate dezacordul său în
legătură cu aprecierea probelor.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C.
proc. civ., vizează lipsa de temei legal sau aplicarea greșită a legii.
Din conținutul recursului rezultă că nu a
fost argumentată nici lipsa de temei legal a deciziei și nici încălcarea legii
arătându-se în concret în ce constă încălcarea dispozițiilor legale. Și dacă
s-ar face aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., și s-ar considera că s-a
pus în discuție art. 26 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, încă nu s-ar putea reține
nelegalitatea deciziei. În adevăr, art. 26 alin. (2), indicat de recurentă
dispune că asiguratorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat
este întreținut. Exercițiul acestui drept de către asigurator, chiar dacă legea
nu impune și obligația de verificare a întreținerii bunului asigurat, nu
înlătură interesul asigurătorului pentru realizarea inspecției de risc. Cu alte
cuvinte în lipsa acestor constatări nu poate fi primită apărarea privind
neîndeplinirea tehnologiilor pentru înființarea culturilor și efectuarea
lucrărilor de întreținere.
În consecință și această critică va fi
respinsă.
Ultima critică a vizat, cuantumul
cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel, care au fost apreciate
de recurentă ca fiind exagerate în raport cu munca depusă de apărătorul
intimatei.
Art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în adevăr,
dă dreptul judecătorului să micșoreze onorariul avocaților dacă acestea sunt
nepotrivit de mari. Aceasta fiind o chestiune de apreciere nu poate fi
cenzurată sub aspectul legalității de către instanța de control judiciar, așa
încât critica va fi respinsă.
În consecință, față de cele ce preced, conform
art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C.
proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată conform
dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, împotriva deciziei nr. 61/ A din
28 august 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială.
Obligă recurenta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala
Brăila, la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei
SC A.I.E. SRL BRĂILA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5
martie 2010.