ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 919/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.I.E. SRL Brăila a chemat în judecată SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 175.263,33 lei cu titlu de despăgubiri, plus dobânzi comerciale în sumă de 6003,95 lei calculate până la data de 29 februarie 2008 și în continuare până la data efectuării plății. În argumentarea acțiunii reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâta contractele de asigurare nr. 25606, 25607 și 25630/2007 pentru culturile de floarea soarelui, soia și porumb lot hibridare, că deși a achitat primele de asigurare iar riscul asigurat s-a produs, pârâta nu și-a respectat obligația de a plăti despăgubirile.

Prin sentința nr. 550 din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea restrânsă a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 170.365 lei cu titlu de despăgubiri și la plata sumei de 5859 lei dobânzi comerciale. Tribunalul a stabilit că prin contractele de asigurare a fost definită noțiunea de risc asigurat în care se încadrează grindina, furtuna și ploaia torențială, că în cazul celor trei culturi riscul s-a produs, că nu au existat cauze imputabile asiguratului în legătură cu tehnologia aplicată culturilor astfel că în raport de gradul de calamitare sunt datorate despăgubirile calculate de expertiza de specialitate efectuată în cauză în completarea probatoriilor prezentate de părțile în proces.

Sentința instanței de fond a fost apelată de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, constând în: - interpretarea eronată a probelor administrate în cauză care au dus la concluzia că întreaga daună produsă la culturile de soia, floarea-soarelui și porumb lot hibridare a fost determinată de riscuri asigurate, ploi torențiale și grindină; - consemnările din procesele verbale de constatare a daunelor s-au interpretat în favoarea reclamantei; - expertul a preluat consemnările din procesele-verbale preliminare privind respectarea tehnologiilor, fără să verifice documentele reclamantei. Nu s-a verificat dacă s-a respectat procentul dintre azot și fosfor la înființarea culturilor; nu s-au respectat normele tehnice de udare a culturilor.

Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, prin decizia nr. 61/ A din 28 august 2009, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila. Pentru a decide astfel, Curtea a examinat sentința tribunalului prin prisma motivelor de apel și a constatat că probele administrate în cauză au fost corect interpretate. A reținut instanța de apel că între părți au fost încheiate contracte pentru asigurarea culturilor de floarea-soarelui și porumb și că aceste culturi au fost calamitate datorită ploii torențiale și grindinei din data de 27 iunie 2007, ceea ce înseamnă că riscul asigurat s-a produs. În continuare s-a analizat procesul verbal preliminar din 28 iunie 2007 care atestă că a fost calamitată 100 % cultura de porumb sămânță, că suprafețele cultivate cu soia au fost afectate prin ruperea vârfului de creștere iar celelalte culturi de porumb și floarea-soarelui au fost afectate prin sfâșierea frunzelor și ruperea tulpinelor.

S-a mai reținut că s-a respectat tehnologia fiecărei culturi, cât și faptul că menționatele culturi au rămas sub observație până la recoltare când urma să se stabilească gradul de calamitate, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal. Curtea de Apel a înlăturat, în urma reanalizării dosarului de fond, apărările privind nerespectarea tehnologiei culturilor, constatând că lipsesc dovezile care trebuiau atestate de inspecția de risc. Față de consemnările din situațiile întocmite la data recoltării, și de concluziile raportului de expertiză, Curtea a stabilit că despăgubirile au fost corect determinate de prima instanță. Recursul. Motivele de recurs. Împotriva deciziei nr. 61/ A din 28 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs, pârâta SC A.R.A.V.I.G.

SA, sucursala Brăila, cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut că: - Instanța de apel nu a observat că procesul – verbal preliminar a fost semnat doar de o parte iar determinările producției obținute au fost semnate de ambele părți dar cu obiecțiuni din partea recurentei care trebuia să prezinte bonurile de cântar și avizele de însoțire a mărfii.

Cu toate că aceste probe nu au fost prezentate instanța de apel a reținut ca fiind insuficiente consemnările de la dosar fond în legătură cu determinarea producției obținute; - S-a reținut de către instanțe că întreaga daună s-a produs ca urmare a riscului asigurat fără să se observe și coloanele 12, 14 și 15 din procesul verbal, în care sunt cuprinse numărul de plante vătămate de riscurile asigurate și reasigurate, ceea ce înseamnă că înscrisul nu a fost luat în considerare în integralitatea lui. - În privința întocmirii inspecțiilor de risc prin care trebuia să se constate nerespectarea tehnologiei, s-a dat o interpretare greșită art. 26 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările întrucât aceste dispoziții se referă la dreptul asiguratorului de a verifica modul în care bunul asigurat este întreținut și nu o obligație.

- Sumele acordate ca despăgubiri pentru culturile de soia, floarea-soarelui și porumb au avut în vedere gradul de distrugere rezultat din procesele verbale, conform art. 13.3 din contract. - Cheltuielile de judecată acordate intimatei, respectiv onorariul de avocat este nejustificat de mare față de activitatea prestată, motiv care o îndreptățește să solicite aplicare art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat Înaltei Curți să admită recursul și să trimită cauza pentru rejudecare în vederea completării probelor cu o contraexpertiză agricolă și o expertiză contabilă. Intimata SC A.I.E. SRL Brăila, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului. A analizat punctual motivele invocate de recurentă susținând că s-au formulat critici care pun în discuție netemeinicia deciziei instanței de apel, care nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc.

civ. Referindu-se la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimata a susținut că nu există contradicție între considerente și soluția pronunțată, că s-au respectat clauzele contractului și prevederile legale. De asemenea, a susținut că onorariul avocațial, în raport de valoarea litigiului este modic. Recursul este nefondat. I - Precizare prealabilă. Recursul, potrivit art. 299 – art. 316 C. proc. civ., se definește prin atributele sale de a fi cale extraordinară de atac de reformare, prin care se realizează controlul judiciar al unei hotărâri pronunțată de o instanță inferioară celei care exercită acest control. Prin dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., se accentuează caracterul nedevolutiv al recursului cât și scopul esențialmente de control al legalității.

Aceste precizări sunt utile întrucât decizia recurată a fost pronunțată de instanța de apel într-o cale de atac devolutivă, așa încât recursul trebuie să vizeze numai aspecte de nelegalitate. În fine, instituirea unor reguli procedurale pentru exercițiul dreptului de recurs rezultă din atributul recursului de a fi cale extraordinară de atac prin care nu se examinează fondul cauzei ci legalitatea hotărârii recurate. II - Revenind la motivele de nelegalitate invocate în recurs: 1. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., poate fi invocat și susținut atunci „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii”.

Din expunerea motivelor de recurs rezultă cu evidență că nu au fost formulate argumente în sensul cerut de textul citat mai sus, astfel că în lipsa unei motivări corespunzătoare se va reține că acesta a fost indicat „de formă” și că nu a fost respectată cerința procedurală a „dezvoltării motivelor” impusă de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Susținerea privind faptul că hotărârea instanței de apel conține motive contradictorii în legătură cu mențiunile din procesele verbale de constatare a daunelor preliminare și definitive va fi înlăturată, întrucât indicarea acestui motiv a fost în realitate un prilej de a rediscuta probele și concludența lor. Or, netemeinicia deciziei nu poate fi examinată în această cale extraordinară de atac.

De altfel, se poate observa că analiza motivelor de apel și concluziile instanței conduc logic și pertinent către soluția pronunțată de Curtea de Apel, așa încât nelegalitatea invocată nu-și găsește aplicare. 2. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere modificarea soluției recurate atunci când instanța a interpretat greșit actul dedus judecății sau a schimbat natura și înțelesul acestuia, nu a fost argumentat în fapt și în drept în mod distinct. Argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este o cerință impusă de faptul că, procedural, fiecare motiv vizează o anumită nelegalitate. Prin urmare, Înalta Curte nu poate păși la o analiză a nelegalității imaginând posibile argumente și dispoziții legale pe care să le examineze din perspectiva acestui motiv.

Din același punct de vedere, al nemotivării, se observă că recurenta a relatat opinii proprii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel ceea ce vizează în realitate netemeinicia deciziei. S-au pus în discuție procesele-verbale de constatare a calamităților, faptul că daunele nu au fost probate și că nu au fost respectate condițiile tehnice pentru culturile calamitate deși aceste chestiuni au fost analizate în baza probelor administrate. Recurenta s-a declarat nemulțumită și de concluziile expertizei și a susținut că soluționarea corectă se putea realiza numai dacă expertiza ar fi fost obiectivă, de aici și solicitarea finală de a se casa decizia recurată și a se trimite cauza pentru rejudecare în vederea efectuării unor contraexpertize.

În contextul arătat discutarea mijloacelor de probă atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, nu mai este posibilă în recurs după abrogarea pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., așa încât motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu va fi reținut, argumentele recurentei evidențiind în realitate dezacordul său în legătură cu aprecierea probelor. 3. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., vizează lipsa de temei legal sau aplicarea greșită a legii. Din conținutul recursului rezultă că nu a fost argumentată nici lipsa de temei legal a deciziei și nici încălcarea legii arătându-se în concret în ce constă încălcarea dispozițiilor legale.

Și dacă s-ar face aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., și s-ar considera că s-a pus în discuție art. 26 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, încă nu s-ar putea reține nelegalitatea deciziei. În adevăr, art. 26 alin. (2), indicat de recurentă dispune că asiguratorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreținut. Exercițiul acestui drept de către asigurator, chiar dacă legea nu impune și obligația de verificare a întreținerii bunului asigurat, nu înlătură interesul asigurătorului pentru realizarea inspecției de risc. Cu alte cuvinte în lipsa acestor constatări nu poate fi primită apărarea privind neîndeplinirea tehnologiilor pentru înființarea culturilor și efectuarea lucrărilor de întreținere.

În consecință și această critică va fi respinsă. 4. Ultima critică a vizat, cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel, care au fost apreciate de recurentă ca fiind exagerate în raport cu munca depusă de apărătorul intimatei. Art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în adevăr, dă dreptul judecătorului să micșoreze onorariul avocaților dacă acestea sunt nepotrivit de mari. Aceasta fiind o chestiune de apreciere nu poate fi cenzurată sub aspectul legalității de către instanța de control judiciar, așa încât critica va fi respinsă. În consecință, față de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, împotriva deciziei nr. 61/ A din 28 august 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială. Obligă recurenta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei

SC A.I.E. SRL BRĂILA.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2010.