ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1016/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 10544/2005 la

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamanta D.R.D.P. Craiova a chemat în judecată pe

pârâta SC F. SRL Râmnicu Vâlcea solicitând instanței ca prin sentința ce o va

pronunța în cauză să o oblige pe pârâtă să se prezinte la sediul reclamantei în

vederea încheierii contractului de utilizare a zonei de drum și să plătească

suma de 1.533,79 lei cu titlu cheltuieli pentru utilizarea zonei de drum

începând cu data de 2 noiembrie 2003 împreună cu penalitățile aferente.

În motivarea cererii,

reclamanta arată că pârâta ocupă o suprafață de 48 mp din zona drumului public

așa cum este delimitată de O.G. nr. 43/1997 însă refuză să plătească tarifele

de utilizare prevăzute de art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997.

Prin sentința civilă nr. 22 din

9 ianuarie 2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea unde dosarul a fost

înregistrat sub nr. 2088/90/2006.

Prin sentința nr. 373 din 23

aprilie 2007, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta D.R.D.P.

Craiova, împotriva pârâtei SC F. SRL Râmnicu Vâlcea și a obligat-o pe pârâtă să

plătească reclamantei suma de 1.533,79 lei despăgubiri și suma de 953,37 lei

cheltuieli de judecată. A respins capătul de cerere privind încheierea

contractului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Din expertiza tehnică

efectuată în cauză, tribunalul a constatat că, în zona Râureni, din municipiul

Râmnicu Vâlcea, pârâta are un punct de lucru și ocupă din zona drumului public

o suprafață de 57,16 mp, delimitată cu roșu în schița anexă la raportul de

expertiză, suprafață acoperită cu dale de beton și cu o placă betonată.

Potrivit art. 47 alin. (4)

din O.G. nr. 43/1997, pentru ocuparea zonei drumurilor prin amplasarea

supraterană sau subterană a unor construcții, instalații sau panouri

publicitare acceptate de administrația drumurilor, se aplică tarife de

utilizare care se constituie ca venituri la dispoziția administratorului.

Apelul declarat de pârâta SC

F. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin

decizia nr. 96/AC din 26 septembrie 2007 reținând în considerente că pârâta, a

amplasat, fără acceptul administrației drumurilor, pe terenul din litigiu, în

suprafață de 57,1 mp construcții, respectiv dale din beton și o placă betonată,

așa cum prin dispozițiile art. 47 din O.G. nr. 43/1997, ocupând o porțiune din

domeniul public.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC F.

SRL Râmnicu Vâlcea criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, prin

reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor în recurs, că ambele

instanțe au interpretat greșit dispozițiile art. 46 și art. 47 din O.G. nr.

43/1997 – respectiv noțiunea de „ocuparea zonei drumului public” cât și a

noțiunii de „construcții” întrucât pârâta nu a ocupat și nu ocupă nici o porțiune

din drumul public cu construcții, instalații sau panouri publicitare subteran

sau suprateran.

În mod greșit s-a apreciat

de ambele instanțe că dalele de beton puse peste un șănțuleț adânc de 10 cm

reprezintă o „construcție” astfel că obligarea pârâtei la plata sumei de 1.533,79

lei despăgubiri echivalente cu tariful de utilizare a zonei de drum reprezintă

un abuz și nu are temei legal.

În consecință, în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost

formulat și motivat în scris, modificarea deciziei atacate și respingerea

acțiunii.

Recursul este întemeiat

pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei rezultă că ambele instanțe, în mod greșit au apreciat actul juridic

dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând hotărâri

netemeinice și nelegale.

Criticile formulate de

recurenta - pârâtă sunt întemeiate, în sensul că din verificarea probelor de la

dosar și a dispozițiilor legale pe care și-a întemeiat acțiunea reclamanta

respectiv art. 46 și art. 47 din O.G. nr. 43/1997 rezultă că ambele instanțe au

apreciat greșit textul de lege invocat cu privire la noțiunile de „ocupare a

zonei drumului public și a noțiunii de „construcție” astfel:

Potrivit art. 46 realizarea

sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare a oricărei

construcții sau instalații, în orice scop, care să nu pericliteze siguranța

circulației, se face cu respectarea legislației în vigoare privind amplasarea

și autorizarea executării construcțiilor și numai cu acordul prealabil al

administratorului drumului.

Potrivit art. 47 din O.G.

nr. 43/1997 în zona drumului public este interzisă amplasarea de construcții,

panouri publicitare sau instalații care periclitează siguranța circulației

(alineat abrogat prin art. 1 pct. 11 din Legea nr. 413/2002).

În vederea fluidizării

traficului în afara localităților se interzice amplasarea oricăror construcții

care generează un trafic suplimentar, la o distanță mai mică de 50,00 m de

marginea îmbrăcămintei asfaltice în cazul autostrăzilor, al drumurilor expres

și al drumurilor naționale europene, respectiv 30,00 m pentru celelalte drumuri

de interes național și județean (alineat introdus prin art. 1 pct. 10 din O.G. nr.

79/2001).

Ori, din analiza probelor de

la dosar prin prisma prevederilor legale menționate mai sus rezultă că pârâta SC

F. SRL nu are, în zona drumului public, nici panouri publicitare și nici alte

construcții care să împiedice siguranța circulației și că, ambele instanțe, au

apreciat, în mod cu totul eronat, că acele dale de beton puse peste un șănțuleț

de 10 cm, de acces în depozit se pot asemăna cu o „construcție”.

Rezultă, așadar, că s-a

făcut o interpretare greșită a textelor de lege sus menționate, la speța în

litigiu, cu ceea ce există în realitate.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va

modifica decizia atacată, în sensul că va admite apelul pârâtei și va schimba

sentința nr. 373/1997 a Tribunalului Vâlcea în sensul că va respinge acțiunea

reclamantei.

În considerarea art. 274 C.

proc. civ., va obliga intimata - reclamantă la 140 lei cheltuieli de judecată

în recurs și apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC F. SRL Râmnicu Vâlcea.

Modifică decizia nr. 96AC

din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești în sensul că admite apelul

declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 373 din 23 aprilie

2007 a Tribunalului Vâlcea.

Schimbă această sentință în

sensul că respinge acțiunea reclamantei.

Obligă reclamanta la plata

sumei de 140 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC F. SRL Vâlcea, în

recurs și apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2008.