ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2943/2010

Asupra recursului penal de

față,

Analizând datele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de la 21 iulie 2010 Curtea de Apel

Timișoara, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. a respins ca

nefondată cererea inculpatului M.G. privind revocarea măsurii

arestării preventive.

În baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut

starea de arest a inculpatului-apelant M.G., urmând ca legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată

înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv la data de 18

septembrie 2010.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că în cauză

subzistă temeiurile arestării preventive și fac necesară în

continuare privarea de libertate a inculpatului.

În ce privește respectarea

dreptului la libertate al inculpatului reține instanța de fond

că arestarea preventivă trebuie să aibă un caracter

rezonabil dar acesta nu trebuie analizat doar prin prisma perioadei

petrecută de inculpat în arest preventiv ci și prin prisma

criteriilor ce caracterizează cauza, natura cauzei, complexitatea

acesteia, natura probelor ce urmează a fi administrate.

În raport de aceste criterii

apreciază instanța de fond că nu se impune lăsarea în

libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul M.G. solicitând judecarea sa în stare

de libertate.

Recursul nu este fondat.

Analizând încheierea recurată

sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat

urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că

inculpatul M.G. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv

pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte

prev. de art. 183 C. pen. constând în aceea că la data de 2 iulie 2009

inculpatul M.G. a aplicat mai multe lovituri numitei B.M.I. în urma cărora

aceasta a decedat.

Inculpatul a fost condamnat în

primă instanță prin sentința penală nr. 282 din 31 mai

2010 a Tribunalului Timiș, la pedeapsa cu închisoarea de 15 ani pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.,

după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prev. de art. 183 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de

Apel Timișoara care a procedat la verificarea legalității

arestării preventive a inculpatului în conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen. cu referire la art. 160

b

C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că

în cauză se impune menținerea stării de arest a inculpatului

așa cum în mod corect a apreciat instanța de fond.

Astfel, în cauză, nu s-au

schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, acestea subzistă și fac necesară în continuare

privarea de libertate a inculpatului.

Natura faptei comise, atingerea

gravă adusă valorilor apărate de lege, respectiv dreptul la

viață, sunt împrejurări care fac necesară în continuare

privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte reține că

inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă

consistentă, în cuantum de 15 ani, așa încât și din acest punct

de vedere apreciază Înalta Curte că lăsarea în libertate a

inculpatului nu se impune fără a fi încălcată în acest mod

prezumția de nevinovăție de care beneficiază orice

persoană până la pronunțarea unei hotărâri definitive de

condamnare.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva încheierii din 21

iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 6870/30/2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 august 2010.