ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2120/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată

reclamanta SC S.D.P. SRL cu sediul în Tulcea, jud. Tulcea a chemat în

judecată pe pârâta I.P.J. Ialomița cu sediul în Slobozia, jud.

Ialomița solicitând instanței anularea procesului verbal de contravenție

seria IL nr. 0056503 din 22 ianuarie 2009.

În motivarea plângerii, petenta a

arătat că solicită anularea procesului verbal întrucât a

comunicat datele solicitate către I.P.J.

Prin sentința civilă nr.

1247 din 25 martie 2009 Judecătoria Slobozia a a

dmis excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei,

invocată, din

oficiu, de instanță și, pe cale de

consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Pentru a pronunța această soluția

instanța de fond a reținut că locul săvârșirii

contravenției este acela al domiciliului petentei, care avea

obligația de a comunica datele solicitate de poliție.

Astfel, din examinarea

conținutului procesului-verbal rezultă că fapta

reținută

în sarcina petentei a

fost săvârșită pe raza localității Tulcea, localitate

care se află în

circumscripția teritorială a

Judecătoriei Tulcea așa cum rezultă din H.G. nr. 337/ 1993.

Învestită prin declinare,

Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr. 2164 din 2 iulie 2009 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tulcea, invocată

de instanță, din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei

Slobozia.

De asemenea, c

onstatând intervenit conflictul

negativ de competență Judecătoria Tulcea a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel,

Judecătoria Tulcea a reținut că potrivit art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de

constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Judecătoria Tulcea a apreciat

că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina

petentei, este sediul I.P.J. Ialomița - locul unde petenta avea

obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr.

195/2002 de a comunica informațiile solicitate prin adresa seria IA nr. 0137980

de către organele de poliție.

Caracterul omisiv al

contravenției reținute în sarcina petentei prin procesul-verbal nu

poate duce la o altă concluzie, acesta având relevanță numai în

ceea ce privește stabilirea datei la care a fost săvârșită

fapta contravențională, conform dispozițiilor art. 13 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul,

conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va stabili competența

de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei

Slobozia.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 105 pct. 10 din O.U.G.

nr. 195/2002, „Constituie contravenții și se sancționează

cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele

fapte săvârșite de către persoane juridice: [...] 10.

necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a

identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul

pentru a fi condus pe drumurile publice".

Potrivit art. 118 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „împotriva

procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune

plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a

cărei rază de competență a fost constatată

fapta".

Săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 105 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002

se constată prin procesul-verbal de constatare și săvârșire

a contravenției care se încheie la sediul unității de

poliție.

Astfel, în raport cu

dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, lege

specială în materie, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de

soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

prevăzute de art. 105 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 aparține

judecătoriei în a cărei rază de competență se

află sediul unității de poliție la care a fost încheiat

procesul-verbal.

În cauza de față, prin

procesul verbal de contravenție încheiat de către I.P.J.

Ialomița petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției

prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată

de art. 102 alin. (1) pct. 14 din acest act normativ.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că, în cauză, locul săvârșirii contravenției,

reținute în sarcina petentei, este sediul I.P.J. Ialomița – locul

unde petenta avea obligația de a comunica informațiile solicitate.

Deci, instanța competentă să

soluționeze pricina este Judecătoria Slobozia.

Un argument în plus, în sensul celor

reținute îl reprezintă și faptul că la data de 15 februarie

2010, în ședința plenului judecătorilor Secției contencios

administrativ și fiscal a fost adoptată următoarea soluție

de principiu pentru unificarea practicii:

„Plângerea împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției săvârșite de o persoană

juridică prin necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere,

a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul

pentru a fi condus pe drumurile publice (prevăzută de art. 105 pct. 10

din O.U.G. nr. 195/2002) este de competența judecătoriei în a

cărei rază teritorială a fost constatată contravenția,

respectiv se află sediul unității de poliție la care a fost

încheiat procesul-verbal”.

Soluția adoptată a fost luată

în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației

în materia contenciosului administrativ, de care instanța este datoare

să țină seamă, în considerarea dreptului la un proces

echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a

jurisprudenței CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției

supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor

legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență

(CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României

(nr.1), § 39-40).

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei, privind pe SC S.D.P. SRL Tulcea și pe I.P.J. Ialomița, în

favoarea Judecătoriei Slobozia.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.