ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2120/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta SC S.D.P. SRL cu sediul în Tulcea, jud. Tulcea a chemat în judecată pe pârâta I.P.J. Ialomița cu sediul în Slobozia, jud. Ialomița solicitând instanței anularea procesului verbal de contravenție seria IL nr. 0056503 din 22 ianuarie 2009. În motivarea plângerii, petenta a arătat că solicită anularea procesului verbal întrucât a comunicat datele solicitate către I.P.J. Prin sentința civilă nr. 1247 din 25 martie 2009 Judecătoria Slobozia a a dmis excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei, invocată, din oficiu, de instanță și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Pentru a pronunța această soluția instanța de fond a reținut că locul săvârșirii contravenției este acela al domiciliului petentei, care avea obligația de a comunica datele solicitate de poliție. Astfel, din examinarea conținutului procesului-verbal rezultă că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită pe raza localității Tulcea, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Tulcea așa cum rezultă din H.G. nr. 337/ 1993. Învestită prin declinare, Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr. 2164 din 2 iulie 2009 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tulcea, invocată de instanță, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Slobozia.

De asemenea, c onstatând intervenit conflictul negativ de competență Judecătoria Tulcea a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Tulcea a reținut că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Judecătoria Tulcea a apreciat că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei, este sediul I.P.J. Ialomița - locul unde petenta avea obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 39 din O.U.G.

nr. 195/2002 de a comunica informațiile solicitate prin adresa seria IA nr. 0137980 de către organele de poliție. Caracterul omisiv al contravenției reținute în sarcina petentei prin procesul-verbal nu poate duce la o altă concluzie, acesta având relevanță numai în ceea ce privește stabilirea datei la care a fost săvârșită fapta contravențională, conform dispozițiilor art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Slobozia. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 105 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002, „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice: [...] 10. necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice". Potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta". Săvârșirea contravenției prevăzute de art. 105 pct. 10 din O.U.G.

nr. 195/2002 se constată prin procesul-verbal de constatare și săvârșire a contravenției care se încheie la sediul unității de poliție. Astfel, în raport cu dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, lege specială în materie, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției prevăzute de art. 105 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 aparține judecătoriei în a cărei rază de competență se află sediul unității de poliție la care a fost încheiat procesul-verbal. În cauza de față, prin procesul verbal de contravenție încheiat de către I.P.J.

Ialomița petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. (1) pct. 14 din acest act normativ. Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei, este sediul I.P.J. Ialomița – locul unde petenta avea obligația de a comunica informațiile solicitate. Deci, instanța competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Slobozia.

Un argument în plus, în sensul celor reținute îl reprezintă și faptul că la data de 15 februarie 2010, în ședința plenului judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a fost adoptată următoarea soluție de principiu pentru unificarea practicii: „Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției săvârșite de o persoană juridică prin necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice (prevăzută de art. 105 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002) este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost constatată contravenția, respectiv se află sediul unității de poliție la care a fost încheiat procesul-verbal”.

Soluția adoptată a fost luată în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ, de care instanța este datoare să țină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României (nr.1), § 39-40). În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe SC S.D.P. SRL Tulcea și pe I.P.J. Ialomița, în favoarea Judecătoriei Slobozia. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.