ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 97 din 16 ianuarie 2012,

Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță

din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii formulată de către

petenta SC S.S. SA, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., împotriva proceselor-verbale

de constatare a contravenției X1 din 6 iulie 2011 și X2 din 6 iulie 2011, în favoarea

Judecătoriei Cornetu.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva unui

proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției se soluționează de judecătoria

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și că din procesele-verbale

de constatare a contravenției X1 din 6 iulie 2011 și X2 din 6 iulie 2011 rezultă

că petenta SC S.S. SA, cu sediul în Tulcea, a fost sancționată cu amendă în cuantum

de 1.250 RON aferentă fiecărui proces-verbal în parte și la plata tarifului de despăgubire

în valoare de 320 de euro, locul săvârșirii contravențiilor reținute în sarcina

petentei aflându-se în circumscripția Judecătoriei Cornetu.

Prin urmare, avându-se

în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie

contravențională, instanța a apreciat ca întemeiată excepția de necompetență teritorială

a Judecătoriei Tulcea în soluționarea prezentei plângeri, a admis-o și a declinat

competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Cornetu, aceasta

fiind instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția.

Prin încheierea din 20

martie 2013, Judecătoria Cornetu a s

cos de pe rolul instanței

cauza privind cererea formulată de petenta SC S.S. SA, în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R.

și a trimis-o, pe cale administrativă, Judecătoriei Tulcea, instanță devenită competentă

să o soluționeze în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din

Legea nr. 2/2013.

Prin încheierea din 18

septembrie 2013, Judecătoria Tulcea, în raport de sentința civilă nr. 97 din 16

ianuarie 2012 pronunțată de această instanță, a constatat existența unui conflict

negativ de competență între Judecătoria Tulcea și Judecătoria Cornetu și a dispus

înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea

conflictului.

Judecătoria Tulcea a subliniat

faptul că raportului juridic dedus judecății îi sunt aplicabile prevederile legale

în materie de competență în vigoare la momentul săvârșirii faptei, respectiv

art. 32 din O.G. nr. 2/2001, care stabilește o competență teritorială exclusivă

a judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în speță

Judecătoria Cornetu.

Având în vedere că Judecătoria

Tulcea s-a desesizat prin

sentința civilă nr. 97 din 16 ianuarie 2012, declinându-și

competența în favoarea Judecătoriei Cornetu și întrucât aceasta, la rândul său,

s-a desesizat declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Tulcea, s-a constatat

ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.

și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, care, prin

încheierea nr. 3902 din 12 noiembrie 2013, a scos cauza de pe rol și a trimis-o

secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

spre competentă soluționare.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesele-verbale

de constatare a contravenției X1 din 6 iulie 2011 și X2 din 6 iulie 2011, întocmite

de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., petenta SC S.S.

SA a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.

(1) din O.G. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 1.250 RON aferentă

fiecărui proces-verbal în parte și la plata tarifului de despăgubire în valoare

de 320 de euro.

S-a constatat că la data

de 10 ianuarie 2011 și respectiv 21 ianuarie 2011, vehiculul aparținând petentei

a circulat pe autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea G., județul Ilfov, fără

a deține rovinietă valabilă.

Din procesele-verbale

încheiate rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei

a fost autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea G., județul Ilfov, situată în raza

de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu.

Înalta Curte constată

că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea

împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii

era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în

temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, plângerea contravențională

a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 12 octombrie 2011, anterior

intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere

al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul

C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai

proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și

că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale

înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Înalta Curte apreciază

că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu

pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres

aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale

întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea

declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea

art. 10

1

în acest act normativ.

Cu toate că prin art.

XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței

legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei

legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor

contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul

nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ

și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între

cele două materii în Secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată

„Modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în

materia contenciosului administrativ și fiscal”.

Pe cale de consecință,

dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente

în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea,

pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile

O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013.

Raportat la circumstanțele

cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul

săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea G., județul

Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu

și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta SC S.S. SA și pe pârâta C.N.A.D.N.R.,

în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.