ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3038/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11

aprilie 2012 pe rolul Judecătoriei Cornetu, petenta Birou Notar Public A.C.E.

în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - C., a solicitat anularea

procesului-verbal seria R12 numărul 01769 din 21 martie 2012 întocmit de G.R.,

în calitate de agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. - C.

În drept, au fost

invocate prevederile art. 5 alin. (2), art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001,

art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.

Prin încheierea din 01

martie  2013 Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea  cauzei de pe rol și

trimiterea cauzei, pe cale administrativă spre competentă soluționare

Judecătoriei Tulcea, apreciindu-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

XXIII din Legea nr. 2/2013.

Pe rolul Judecătoriei

Tulcea cauza a fost înregistrată sub nr. 2822/327/2013.

Primind dosarul,

Judecătoria Tulcea a reținut, în esența că litigiul nu este de competența sa,

întrucât, raportat la momentul formulării plângerii, în speță, sunt aplicabile

dispozițiile art. 32 din O.G. nr 2/2001 în vigoare la data formulării

plângerii, potrivit cărora plângerea se depune la judecătoria în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În consecință, prin

Sentința civilă nr. 2137 din 29 mai pronunțată de Judecătoria Tulcea a fost

admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de

competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Cornetu

competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele

considerente:

Obiectul cauzei este

plângerea contravențională prin care a fost contestat procesul-verbal de

constatare și sancționare a contravenției seria R12 numărul 01769 din 21 martie

2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. SA C. prin care s-a reținut în sarcina

petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr.

15/2002. S-a menționat ca loc al săvârșirii contravenției Autostrada A2, Km.

12+450 Glina, județul Ilfov, care se află în circumscripția Judecătoriei

Cornetu.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr 15/2002, art. 10

1

:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cete două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în prima instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de

apel" și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în

materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în

vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această

materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept

public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a

fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare

extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare

a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, la data de 11 aprilie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în

sarcina petentei este Autostrada A2, Km. 12+450 Glina, județul Ilfov, în

circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât, această instanță este

competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr.

2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de petenta Birou Notar Public A.C.E. în favoarea Judecătoriei

Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența  de  soluționare  a  cauzei  în  favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV