ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3753/2013

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14 august 2012 petentul B.T. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal din 21 martie 2012 în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA CESTRIN. Prin încheierea din data de 18 martie 2013 Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea cauzei, pe cale administrativă, spre competentă soluționare Judecătoriei Tulcea, considerând că această instanță este competentă potrivit prevederile art. III din cuprinsul Secțiunii 2 coroborate cu prevederile art. XXIII alin. (1) Capitolul III din Legea nr. 2/2013, întrucât contravenientul are domiciliul în județul Tulcea.

Prin sentința civilă nr. 2622 din data de 05 iulie 2013 Judecătoria Tulcea, secția civilă și penală, a constatat că litigiul nu este de competența sa reținând, în esență, că raportat Ia momentul formulării plângerii, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data formulării plângerii, potrivit cărora plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Astfel fiind, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe care se declara deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei îI reprezintă plângerea contravențională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 21 martie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R.V. SA prin care s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002. S-a menționat ca loc al săvârșirii contravenției autostrada-A2 km 12+450m, Glina, jud. Ilfov, care potrivit H.G.

nr. 337/1993 se află în circumscripția Judecătoriei Cornetu. Potrivit dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prin art. lll alin. (2) introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 conform căruia, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce Ia judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar distincția între cele două materii.

Potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanța, procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi". Totodată, alin. (2) și (3) ale art. XXIll din același act normativ stabilesc în mod detaliat instanțele și cauzele la care se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor, se trimit la tribunale". Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIll din Legea nr. 2/2013 se refera în mod restrictiv Ia procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIll nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile acestuia nu sunt aplicabile în această materie. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normatic se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIll alin. (1) se referă doar Ia procesele în materia contenciosului adminisrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și altor materii. Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a acestei legi, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 14 august 2012, iar locul săvârșirii contravenției reținută în sarcina petentului a fost autostrada A2 km 12+450m, Glina, jud. Ilfov, zona situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu. Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.