ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4296/2009

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 11 decembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților C.G.E.L. și S.I.J., apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive (art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. se mențin).

Instanța de fond a mai reținut că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă continuată, prevăzută de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru comiterea a două infracțiuni de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru comiterea a trei infracțiuni de trafic de persoane, una dintre ele în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, una în formă continuată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte prevăzute de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen.

și trei infracțiuni de proxenetism, una dintre ele în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul S.J., respectiv pentru comiterea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă continuată, prevăzută de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,a două infracțiuni de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a trei infracțiuni de trafic de persoane, una în formă continuată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, una în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte prevăzute de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen., a trei infracțiuni de proxenetism, una în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen., a unei infracțiuni de complicitate la trafic de persoane, prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, o complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal și o infracțiune de complicitate la proxenetism, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - inculpatul C.E.L., fapte pentru care acești inculpați au și fost condamnați de către prima instanță la câte o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare fiecare. Împotriva acestei încheieri au declarat, în termen legal, recurs inculpații C.E.L. și S.J., care au solicitat punerea în libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică lăsarea lor în libertate, provin din familii organizate, iar perioada arestului preventiv a fost suficientă pentru îndreptarea lor.

Concluziile apărătorului inculpaților și ale reprezentantului M.P. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. În ceea ce privește prezența inculpaților, având în vedere referatul existent la dosar, Înalta Curte a făcut aplicarea dispozițiilor art. 385 11 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente: Potrivit art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de libertate. De la această regulă generală sunt înscrise și excepții. În art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O.

se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia”. În raport de aceste reglementări internaționale, cu referire expresă la excepția reprezentată de arestarea preventivă s-a stipulat că privarea de libertate trebuia să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută de legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale.

Dispunerea măsurii arestării preventive, cât și menținerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor generale, înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl reliefează. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de prim control judiciar a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat în mod justificat, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaților, respectiv infracțiunea dedusă judecății este una gravă, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și deduși judecății, acestea fiind deosebit de grave (trafic de minori, de persoane și proxenetism).

În cauză există probe că inculpații au săvârșit fapte de natură penală, care, prin natura lor și modul în care au fost săvârșite, duc la concluzia existenței pericolului pentru ordinea publică. Lăsarea în libertate a inculpaților ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală. Pericolul social potențial se apreciază în raport de reacția opiniei publice față de rezonanța faptelor comise. Faptele săvârșite de către inculpați sunt de natură să aducă atingere libertății persoanei, astfel încât punerea lor în libertate ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție (Letellier vs. Franța).

În privința circumstanțelor personale ale inculpaților, în mod evident favorabile (lipsa antecedentelor penale, existența copiilor), Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi evaluate sub aspectul măsurilor preventive decât în contextul gravității concrete a faptelor și a scopului urmărit prin luarea unor astfel de măsuri, după cum prevăd dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. Argumentele potrivit cărora s-a depășit sau se va depăși termenul rezonabil al acestei măsuri nu pot fi reținute cu atât mai mult cu cât aprecierea duratei rezonabile a detenției potrivit art. 5 parag. 3 C.E.D.O. se analizează „in concreto” în funcție de trăsăturile fiecărui caz în parte (considerente de genul: probatorii ample de administrat, complexitatea cauzei, comportamentul părților în jurisprudența Curții Europene sunt avute în vedere atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a procedurii din perspectiva art. 6 parag.

1 C.E.D.O.). În speță, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică este actual și persistent, Curtea de Apel Târgu Mureș reținând corect că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpaților. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpații C.G.E.L. și S.I.J. împotriva încheierii din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3053.23/102/2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 decembrie 2009.