ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2093/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2093/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 22 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3053.23/102/2006, în baza art. 300 2 și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților C.E.L. și S.J. Instanța investită cu soluționarea apelurilor declarate în cauză a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de inculpați, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă în concret din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși, precum și din împrejurările concrete în care au fost comise faptele.
Totodată, s-a reținut că nu a fost depășit termenul rezonabil al arestului preventiv, prevăzută de art. 5 alin. (3) din Convenție. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații C. E.L. și S.J., solicitând revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică iar, pe de altă parte, se află în arest preventiv din luna august, respectiv octombrie 2006. Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate. Inculpatul S.J. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, art. 189 alin. (1) – (3) C. pen.
și art. 329 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., iar prin sentința penală nr. 97 din 31 martie 2009 a Tribunalului Mureș, secția penală, a fost condamnat, la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare, menținându-se, totodată, starea de arest a acestuia. Totodată, inculpatul C.E.L. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, art. 189 alin. (1) – (3) C. pen. și art. 329 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și art. 26 raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar prin aceeași sentință penală a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare, cu menținerea stării de arest.
Astfel, cum în mod just a reținut Curtea de Apel Târgu Mureș, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au încetat să existe și, mai mult, aceștia au fost condamnat de instanța de fond. Față de gravitatea faptelor, de împrejurările și modalitatea în care au fost comise (prin sechestrarea și exploatarea mai multor persoane vătămate, dintre care una minoră, pe care le-au obligat să se prostitueze, trăgând foloase de pe urma acestora) în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.
Aceasta chiar în condițiile existenței prezumției de nevinovăție, până la condamnarea definitivă a inculpaților, având în vedere totodată că nu a fost depășit termenul rezonabil al arestului preventiv care nu trebuie apreciat „in abstractio”, ci de la caz la caz. În consecință, pentru aceleași considerente, recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș urmează a fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții - inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.E.L. și S.J., împotriva încheierii de ședință din 22 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3053.23/102/2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.