ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2093/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 22 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr.

3053.23/102/2006, în baza art. 300

2

și art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților C.E.L.

și S.J.

Instanța investită cu soluționarea

apelurilor declarate în cauză a

reținut că se impune

menținerea arestării preventive luate față de inculpați, întrucât temeiurile

care au determinat această măsură nu s-au modificat și nici nu au intervenit

temeiuri noi care să justifice

revocarea,

iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru

ordinea

publică, pericol ce rezidă în concret din natura și gravitatea infracțiunilor

pentru care au fost trimiși, precum și din împrejurările concrete în care au

fost comise faptele. Totodată, s-a reținut că nu

a fost depășit termenul rezonabil al arestului preventiv, prevăzută de art.

5

alin. (3) din Convenție.

Împotriva acestei încheieri au declarat

recurs inculpații C.

E.L. și S.J., solicitând revocarea

măsurii arestării

preventive deoarece nu

există date că lăsarea lor în libertate prezintă

pericol pentru ordinea

publică iar, pe de altă parte, se află în arest

preventiv din luna august, respectiv octombrie 2006.

Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din

dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile

sunt nefondate.

Inculpatul S.J. a fost trimis în

judecată, în stare de arest

preventiv, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, art. 189 alin. (1) – (3) C.

pen. și art. 329 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 33 lit. a) C. pen., iar prin sentința penală nr. 97 din 31 martie 2009

a Tribunalului Mureș, secția penală, a fost condamnat, la o pedeapsă principală

de 14 ani închisoare, menținându-se, totodată, starea de arest a acestuia.

Totodată, inculpatul C.E.L. a fost trimis în judecată, în stare de

arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

art. 189 alin. (1) – (3) C. pen. și art. 329 alin. (2) C. pen., toate cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și art. 26 raportat la art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., iar prin aceeași sentință penală a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă

de 14 ani închisoare, cu menținerea stării de arest.

Astfel, cum în mod just a reținut Curtea de Apel Târgu Mureș, temeiurile

care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive

a inculpaților nu au încetat să existe și, mai mult, aceștia au fost condamnat

de instanța de fond. Față de gravitatea faptelor, de împrejurările și

modalitatea în care au fost comise (prin sechestrarea și exploatarea mai multor

persoane vătămate, dintre care una minoră, pe care le-au obligat să se prostitueze,

trăgând foloase de pe urma acestora) în mod corect, instanța de apel a apreciat

că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică, iar temeiurile care

au

determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat. Aceasta

chiar

în condițiile existenței prezumției de nevinovăție, până la condamnarea

definitivă a inculpaților, având în vedere totodată că nu

a fost depășit termenul rezonabil al arestului

preventiv care nu trebuie

apreciat „in

abstractio”, ci de la caz la caz.

În consecință, pentru aceleași considerente, recursurile declarate de

inculpați împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș urmează

a fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții - inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.E.L. și S.J.,

împotriva încheierii de ședință din 22 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul

nr. 3053.23/102/2006.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03

iunie 2009.