ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2247/2010

Prin cererea formulată la data de 26

octombrie și înregistrată la data de 4 decembrie 2009, petenta a solicitat, în

temeiul dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ., completarea

dispozitivului deciziei nr. 4643 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în

dosarul nr. 4714/117/2007, în sensul pronunțării instanței asupra obligării

recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în favoarea petentei, în

cuantum de 600 lei.

În susținerea cererii, petenta a arătat

că, prin întâmpinarea expediată poștal de către aceasta la data de 1 februarie

2009, a solicitat obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat, pentru care a depus

la dosarul cauzei documente justificative.

Petenta a mai arătat că, prin decizia nr.

4643 din 7 aprilie 2009 pronunțată în dosarul sus-menționat, instanța a omis să

se pronunțe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că prin decizia arătată

s-a respins ca nefondat recursul pârâtului, precum și față de dispozițiile art.

274 C. proc. civ., petenta a apreciat că este îndreptățită la recuperarea

cheltuielilor ocazionate de acest proces.

Referitor la termenul de promovare a

prezentei cereri, petenta a arătat că dosarul s-a întors la Curtea de Apel Cluj

la data de 5 octombrie 2009, iar în arhiva Tribunalului Cluj la data de 7

octombrie 2009, aceasta intrând în posesia deciziei nr. 4643 din 07 aprilie 2009

la data de 12 octombrie 2009, cererea fiind astfel formulată în termenul

prevăzut de lege.

Înalta Curte va admite cererea formulată,

în temeiul următoarelor considerente:

Potrivit art. 281

2

C. proc.

civ., „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui

capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau

incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se

poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în

cazul hotărârilor date în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de

la pronunțare”.

Omisiunea instanței de a se pronunța cu

privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor

reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate

pronunța, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.

Art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

instituie regula conform căreia „partea care cade în pretenții va fi obligată,

la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

Dreptul la acordarea cheltuielilor

de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și

are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a

procesului.

Acest drept este recunoscut părții

și atunci când ea a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se

pronunțe asupra lor.

În speță, Înalta Curte a constatat

că, prin întâmpinarea depusă în termenul legal la dosarul cauzei, petenta a

solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu de

avocat, conform contractului de asistență juridică și chitanțelor atașate, în

copie, întâmpinării (filele 10-12 dosar recurs), solicitare a cărei soluționare

nu se regăsește în dispozitivul deciziei, obiect al prezentei cereri.

Or, asupra cheltuielilor de

judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii,

întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării

silite.

Prin decizia al cărei dispozitiv se

solicită a fi completat, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 134/A din 16 mai 2008

a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie, în contradictoriu cu intimata D.V.

Față de soluția adoptată și de

solicitarea formulată de intimată prin întâmpinare, de acordare a cheltuielilor

de judecată, devin astfel incidente în cauză dispozițiile art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., privind obligarea părții care a căzut în pretenții, la plata

cheltuielilor de judecată, solicitate și dovedite de partea adversă.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va admite cererea petentei și va dispune completarea dispozitivului

deciziei nr. 4643 din 07 aprilie 2009 a acestei instanțe, în sensul celor

solicitate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de completare a

dispozitivului formulată de petenta D.V. privind decizia nr. 4643 din 7 aprilie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, în sensul că obligă pe recurentul Primarul municipiului Cluj-Napoca la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata D.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13

aprilie 2010.