ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3725/2010

Asupra cererii de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1551/P.I. din 14 decembrie 2004 Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins contestația formulată de H.P. și H.U.A. împotriva dispoziției din 14 iunie 2004 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Municipiului Timișoara, prin care li s-a respins notificarea vizând restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Timișoara strada B., cu motivarea că cei în cauză au primit despăgubiri din partea statului german, situație în care, conform art. 5 din Legea nr. 10/2001, nu pot avea calitatea de persoane îndreptățite. Judecata apelului declarat de contestatori împotriva hotărârii instanței de fond a fost suspendată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin încheierea din 4 iunie 2007, în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea Dosarului nr. 8331/325/2007 al Judecătoriei Timișoara. Aceeași instanță, prin încheierea din 17 martie 2008 a revenit, urmare cererii formulată de reclamanți, asupra măsurii suspendării și a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea reluării judecății. Recursul declarat împotriva acestei ultime încheieri de intervenienții C.A.L., L.D.M. ș.a. a fost respins, ca inadmisibil, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, care prin decizia nr. 6337 din 28 octombrie 2008 a reținut că, prin încheierea atacată nu s-a întrerupt cursul judecății ci dimpotrivă, s-a admis cererea de repunere a cauzei pe rol, situație în care aceasta nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, în condițiile art. 244 1 C. proc.

civ. Prin cererea formulată la 19 februarie 2009, întemeiată pe dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. intimații reclamanți H.P.H. și U.A.H. solicită completarea deciziei nr. 6337 din 28 octombrie 2008, pe considerentul că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de obligare a recurenților intervenienți la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea reclamanților, în cuantum de 1.500 RON, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial. Examinând cererea astfel formulată, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a fi admisă, în considerarea celor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ.

dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În speță, reclamanții, prin avocat, au formulat într-adevăr, prin petiția depusă la 27 octombrie 2008, o cerere distinctă vizând plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, depunând și chitanțele care fac dovada acestei plăți (Dosar nr. 3596/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală).

În consecință, urmează a se completa dispozitivul deciziei mai sus menționate, în sensul obligării recurenților intervenienți la plata sumelor de câte 750 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimaților -reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea. Completează dispozitivul deciziei nr. 6337 din 28 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în sensul că îi obligă pe recurenți la plata sumelor de câte 750 RON cheltuieli de judecată față de intimații U.A.H. și H.P.H. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.