ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3725/2010

Asupra cererii de față, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 1551/P.I. din 14 decembrie 2004 Tribunalul Timiș, secția civilă, a

respins contestația formulată de H.P. și H.U.A. împotriva dispoziției din 14

iunie 2004 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Municipiului Timișoara,

prin care li s-a respins notificarea vizând restituirea în natură sau acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Timișoara

strada B., cu motivarea că cei în cauză au primit despăgubiri din partea

statului german, situație în care, conform art. 5 din Legea nr. 10/2001, nu pot

avea calitatea de persoane îndreptățite.

Judecata apelului declarat de

contestatori împotriva hotărârii instanței de fond a fost suspendată de Curtea

de Apel Timișoara, secția civilă, prin încheierea din 4 iunie 2007, în baza

dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea Dosarului nr.

8331/325/2007 al Judecătoriei Timișoara.

Aceeași instanță, prin încheierea din

17 martie 2008 a revenit, urmare cererii formulată de reclamanți, asupra

măsurii suspendării și a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea reluării

judecății.

Recursul declarat împotriva acestei

ultime încheieri de intervenienții C.A.L., L.D.M. ș.a. a fost respins, ca

inadmisibil, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, care prin decizia nr. 6337 din 28 octombrie 2008 a reținut că,

prin încheierea atacată nu s-a întrerupt cursul judecății ci dimpotrivă, s-a

admis cererea de repunere a cauzei pe rol, situație în care aceasta nu este

susceptibilă a fi atacată cu recurs, în condițiile art. 244

1

C.

proc. civ.

Prin cererea formulată la 19 februarie

2009, întemeiată pe dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ. intimații

reclamanți H.P.H. și U.A.H. solicită completarea deciziei nr. 6337 din 28

octombrie 2008, pe considerentul că instanța a omis să se pronunțe asupra

cererii de obligare a recurenților intervenienți la plata cheltuielilor de

judecată, în favoarea reclamanților, în cuantum de 1.500 RON, reprezentând

contravaloarea onorariului avocațial.

Examinând cererea astfel formulată,

Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a fi admisă, în

considerarea celor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ. dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe

asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri

conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen

în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri,

iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15

zile de la pronunțare.

În speță, reclamanții, prin avocat, au

formulat într-adevăr, prin petiția depusă la 27 octombrie 2008, o cerere

distinctă vizând plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON,

reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, depunând și chitanțele care

fac dovada acestei plăți (Dosar nr. 3596/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală).

În consecință, urmează a se completa dispozitivul

deciziei mai sus menționate, în sensul obligării recurenților intervenienți la plata

sumelor de câte 750 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimaților -reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea.

Completează

dispozitivul deciziei nr. 6337 din 28 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în sensul că îi obligă

pe recurenți la plata sumelor de câte 750 RON cheltuieli de judecată față de intimații

U.A.H. și H.P.H.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.