ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 582/2010

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 12 august 2008 sub nr. 6383/30/2008, reclamanții S.H. și C.B.A., au contestat în contradictoriu cu pârâții Primăria Timișoara, Comisia municipală de fond funciar Timișoara, prin primar și Statul Român, adresa nr. SC 2008-6333 din 9 iulie 2008, prin care s-a respins cererea mamei reclamanților din 17 septembrie 2005, întemeiată pe prevederile Legii nr. 247/2005, de acordare a despăgubirilor pentru imobilul casă situat în Timișoara, demolat, preluate abuziv de către stat, prin care au solicitat obligarea pârâților la acordarea despăgubirilor aferente casei demolate și terenului în suprafață de 378 mp de la adresa mai sus arătată, imobile înscrise în C.F.

nr. 2089 Timișoara, nr.top. 4861/1. Prin sentința civilă nr. 3893/PI din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 6383/30/2008, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S.H. și C.B.A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, Primăria municipiului Timișoara și Comisia municipală de fond funciar Timișoara. Curtea de Apel Timișoara, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței arătate, prin decizia nr. 106/A din 11 mai 2009 a respins calea de atac, ca neîntemeiată, pentru motivele ce urmează: Autoarea reclamanților - defuncta C.M.Ș., a solicitat Primăriei Municipiului Timișoara la data de 17 noiembrie 2005, în calitate de moștenitoare a defunctului B.N., în temeiul Legii nr. 247/2005, acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F.

nr. 2089 Timișoara nr. top. 4861/1 compus din casă și curte în suprafață de 378 mp, situat administrativ în Timișoara, trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 417/1958. Raport la situația faptică actuală a imobilului, construcția - casă existentă la momentul exproprierii a fost demolată, iar pe teren s-a edificat un bloc de locuințe, cu alei de acces și rețele edilitare necesare unei bune funcționalități, instanța de fond, a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 247/2005, respectiv art. 1 pct. 37 din Titlul VI, reținând că imobilul nu intră sub incidența acestei legi. În acest sens, s-a emis adresa nr. SC2008-6333 din 9 iulie 2008 prin care Primăria Municipiului Timișoara - Comisia Locală de fond funciar, ca entitate administrativă cu atribuții în soluționarea cererilor formulate în baza Legii nr. 247/2005, a respins cererea de acordare de despăgubiri, reclamanții S.H.

și C.B.A., în calitate de moștenitori ai defunctei C.M.Ș. au atacat în instanță această hotărâre. În speță, este vorba despre un imobil expropriat, casă și teren, și întrucât construcția existentă a fost demolată, iar în prezent sunt edificate blocuri, sub aspectul legii incidente, imobilelor solicitate le sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, și nu dispozițiile legii fondului funciar. Având în vedere data la care reclamanții au formulat notificările în baza Legii nr. 10/2001 (17 noiembrie 2005), raportat de dispozițiile art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001, corect instanța de fond a apreciat ca tardiv demersul judiciar inițial în temeiul Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate întrucât cererea formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005 a fost depusă în termenul dispus de lege și că, instanța în baza rolului activ, trebuia să dea calificarea juridică a acțiunii formulate în sensul de a constata că este vorba de o revendicare a bunurilor preluate abuziv, temeiul de drept fiind art. 480, art. 481 și art. 966 C. civ. Intimații, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului deoarece solicitarea autoarei reclamanților de a i se restitui bunurile a fost tardiv formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, dispozițiile legii fondului funciar nefiind aplicabile în cauză. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în cauză și a temeiurilor de drept incidente pricinii, Înalta Curte va respinge calea de atac pentru argumentele ce succed.

Recurenții au susținut că nu s-au respectat dispozițiile art. 129 C. proc. civ. privind rolul activ al instanței în calificarea corectă a obiectului pricinii, respectiv că este vorba de o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, art. 480 C. civ., și nu o constatare formulată în temeiul unei legi speciale, Legea nr. 247/2005 cu referire la dispozițiile Legii nr. 10/2001. Critica nu poate fi primită întrucât procesul civile este, ca regulă, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil: al disponibilității și al contradictorialității. Recurenții solicită schimbarea obiectului acțiunii și nu doar temeiul de drept cum se susține prin motivele de recurs, cerere formulată de altfel și în calea devolutivă de atac.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a formulat „plângere” împotriva „respingerii cererii din 17 septembrie 2005” referitoare la imobilele demolate abuziv de stat, pe teren aflându-se un bloc de locuințe, cerere întemeiată pe Legea nr. 247/2005 (titlul privitor la despăgubiri) și pe Legea nr. 10/2001. Drept urmare, obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat contestația formulată de recurenți împotriva modului de soluționare al notificării adresate de autoare lor unității deținătoare în temeiul legii speciale de reparație. Față de împrejurarea că în apel nu pot fi schimbate obiectul și cauza cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi, conform dispozițiilor art. 294 C. proc.

civ., critica referitoare la absența rolului activ al instanței de apel în sensul de a constata că este vorba de o revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., este vădit nefondat. Susțin recurenții că notificarea a fost formulată în termenul defipt de Legea nr. 247/2005. Susținerea nu poate fi primită câtă vreme, fiind vorba de un imobil expropriat, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 notificarea trebuia depusă până cel mai târziu la 14 februarie 2002 potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, reținând că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. nu se verifică în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții S.H. și C.B.A. împotriva deciziei nr. 106/A din 11 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.