ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 582/2010

Deliberând

asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 12 august 2008 sub nr. 6383/30/2008,

reclamanții S.H. și C.B.A., au contestat în contradictoriu cu pârâții Primăria

Timișoara, Comisia municipală de fond funciar Timișoara, prin primar și Statul

Român, adresa nr. SC 2008-6333 din 9 iulie 2008, prin care s-a respins cererea

mamei reclamanților din 17 septembrie 2005, întemeiată pe prevederile Legii nr.

247/2005, de acordare a despăgubirilor pentru imobilul casă situat în

Timișoara, demolat, preluate abuziv de către stat, prin care au solicitat

obligarea pârâților la acordarea despăgubirilor aferente casei demolate și

terenului în suprafață de 378 mp de la adresa mai sus arătată, imobile înscrise

în C.F. nr. 2089 Timișoara, nr.top. 4861/1.

Prin sentința

civilă nr. 3893/PI din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în

dosarul nr. 6383/30/2008, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S.H.

și C.B.A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, Primăria municipiului

Timișoara și Comisia municipală de fond funciar Timișoara.

Curtea de Apel

Timișoara, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamanți împotriva

sentinței arătate, prin decizia nr. 106/A din 11 mai 2009 a respins calea de

atac, ca neîntemeiată, pentru motivele ce urmează:

Autoarea

reclamanților - defuncta C.M.Ș., a solicitat Primăriei Municipiului Timișoara

la data de 17 noiembrie 2005, în calitate de moștenitoare a defunctului B.N.,

în temeiul Legii nr. 247/2005, acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris

în C.F. nr. 2089 Timișoara nr. top. 4861/1 compus din casă și curte în

suprafață de 378 mp, situat administrativ în Timișoara, trecut în proprietatea

Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 417/1958.

Raport la situația

faptică actuală a imobilului, construcția - casă existentă la momentul

exproprierii a fost demolată, iar pe teren s-a edificat un bloc de locuințe, cu

alei de acces și rețele edilitare necesare unei bune funcționalități, instanța

de fond, a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 247/2005, respectiv art. 1

pct. 37 din Titlul VI, reținând că imobilul nu intră sub incidența acestei

legi.

În acest sens,

s-a emis adresa nr. SC2008-6333 din 9 iulie 2008 prin care Primăria

Municipiului Timișoara - Comisia Locală de fond funciar, ca entitate

administrativă cu atribuții în soluționarea cererilor formulate în baza Legii

nr. 247/2005, a respins cererea de acordare de despăgubiri, reclamanții S.H. și

C.B.A., în calitate de moștenitori ai defunctei C.M.Ș. au atacat în instanță

această hotărâre.

În speță, este

vorba despre un imobil expropriat, casă și teren, și întrucât construcția

existentă a fost demolată, iar în prezent sunt edificate blocuri, sub aspectul

legii incidente, imobilelor solicitate le sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din

Legea nr. 10/2001, și nu dispozițiile legii fondului funciar.

Având în vedere data

la care reclamanții au formulat notificările în baza Legii nr. 10/2001 (17

noiembrie 2005), raportat de dispozițiile art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr.

10/2001, corect instanța de fond a apreciat ca tardiv demersul judiciar inițial

în temeiul Legii nr. 10/2001.

Împotriva

deciziei au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate

întrucât cererea formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005 a fost

depusă în termenul dispus de lege și că, instanța în baza rolului activ,

trebuia să dea calificarea juridică a acțiunii formulate în sensul de a

constata că este vorba de o revendicare a bunurilor preluate abuziv, temeiul de

drept fiind art. 480, art. 481 și art. 966 C. civ.

Intimații, prin

întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului deoarece solicitarea

autoarei reclamanților de a i se restitui bunurile a fost tardiv formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001, dispozițiile legii fondului funciar nefiind

aplicabile în cauză.

Analizând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate

în cauză și a temeiurilor de drept incidente pricinii, Înalta Curte va respinge

calea de atac pentru argumentele ce succed.

Recurenții au

susținut că nu s-au respectat dispozițiile art. 129 C. proc. civ. privind rolul

activ al instanței în calificarea corectă a obiectului pricinii, respectiv că

este vorba de o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, art. 480 C.

civ., și nu o constatare formulată în temeiul unei legi speciale, Legea nr. 247/2005

cu referire la dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Critica nu poate

fi primită întrucât procesul civile este, ca regulă, un proces al intereselor

private. Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării

unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil: al

disponibilității și al contradictorialității.

Recurenții

solicită schimbarea obiectului acțiunii și nu doar temeiul de drept cum se

susține prin motivele de recurs, cerere formulată de altfel și în calea

devolutivă de atac.

Astfel, prin

cererea de chemare în judecată s-a formulat „plângere” împotriva „respingerii

cererii din 17 septembrie 2005” referitoare la imobilele demolate abuziv de

stat, pe teren aflându-se un bloc de locuințe, cerere întemeiată pe Legea nr. 247/2005

(titlul privitor la despăgubiri) și pe Legea nr. 10/2001.

Drept urmare,

obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat contestația formulată

de recurenți împotriva modului de soluționare al notificării adresate de

autoare lor unității deținătoare în temeiul legii speciale de reparație.

Față de

împrejurarea că în apel nu pot fi schimbate obiectul și cauza cererii de

chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi, conform dispozițiilor

art. 294 C. proc. civ., critica referitoare la absența rolului activ al

instanței de apel în sensul de a constata că este vorba de o revendicare

întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., este vădit nefondat.

Susțin

recurenții că notificarea a fost formulată în termenul defipt de Legea nr. 247/2005.

Susținerea nu poate fi primită câtă vreme, fiind vorba de un imobil expropriat,

căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 notificarea trebuia

depusă până cel mai târziu la 14 februarie 2002 potrivit art. 22 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001.

Pentru cele ce

preced, Înalta Curte, reținând că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ. nu se verifică în cauză, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat,

recursul declarat de reclamanții S.H.

și

C.B.A. împotriva deciziei nr. 106/A din 11 mai 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.