ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3240/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3240/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând, în condițiile art. 256 C proc. civ., asupra
cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Hotărârea instanței de apel
Prin decizia nr. 514/A din 26 octombrie 2009, Curtea de
Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului București
împotriva sentinței civile nr. 209 din 16 februarie 2009 pronunțată de
Tribunalul București.
Pentru a decide astfel, instanța a arătat că reclamanta a fost
expropriată prin Decretul nr. 205/1977, fără a fi atinsă finalitatea actului expropriere
și fără ca intimata să fi pierdut, de la acea dată, proprietatea bunului său.
Implicit, această situație juridică a
fost acceptată de autoritățile statului
care, în anul 1981
au permis înscrierea reclamantei la rolul fiscal al noii adrese a imobilului,
reclamanta nefiind expropriată în fapt.
Intimatei nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001,
imobilul neaflându-se în detenția apelantei pentru ca intimata să poată formula
notificarea prin care să declanșeze procedura administrativă.
Recursul
2.1.
Motive
Primăria Municipiului București a declarat recurs, întemeiat în drept
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C proc. civ., criticile vizând următoarele
aspecte:
Instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 35 din Legea
nr. 33/1994 și a ignorat prevederile obligatorii ale Deciziei nr. 53/2007
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secții Unite, referitor la
problema aplicabilității dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Câtă vreme Legea nr. 10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în
cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, iar Legea
nr. 33/1994 are un caracter general față de Legea nr. 10/2001, dispozițiile
art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect
imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
2.2. Î
ntâmpinarea
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului ca neîntemeiat.
În cauză nu se poate face aplicarea deciziei nr. 53/2007 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, Secții Unite.
2.3. Analiza făcută de instanța de recurs
Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele
considerente:
Ambele instanțe de fond au arătat că, întrucât decretul de expropriere
care viza și imobilul proprietatea reclamantei nu a fost executat, reclamanta
păstrând posesia asupra acestuia, și comportându-se ca proprietar, cererea prin
care se urmărește să se constate calitatea sa de proprietar este întemeiată.
Niciuna dintre instanțe nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 35 din
Legea nr. 33/1994 ci, dimpotrivă, s-a arătat că situația juridică a reclamantei
nu se circumscrie celei prevăzute în Decizia nr. 53/2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, Secții Unite, prin care s-a stabilit faptul că acest text
nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în
perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie
1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Împrejurarea că reclamanta și-a întemeiat
în drept cererea introductivă
de instanță și pe
dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu este de natură
a justifica aspectele invocate prin motivele de
recurs, instanțele dovedind că
nu au fost ținute de temeiul juridic
invocat de aceasta.
S-a arătat, de asemenea corect - față de faptul că reclamanta
stăpânește și în prezent imobilul în litigiu - faptul că nu ea ar fi avut la
dispoziție nici calea specială a Legii nr. 10/2001. Drept consecință, acțiunea
prin care s-a urmărit să se constate calitatea de proprietar a reclamantei
asupra imobilului situat în București, sector 5 este admisibilă.
Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că
instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor
legii materiale incidente, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc
cerințele art. 304 pct. 9 C proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, cu
consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul formulat
de pârâta Primăria Municipiului București, prin primarul general, împotriva
deciziei nr. 514/A din data de 26 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția
a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai
2010.