Decizia nr. 3240/2010 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 514/2009 a Curții de Apel București

Deliberând, în condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 514/A din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 209 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București. Pentru a decide astfel, instanța a arătat că reclamanta a fost expropriată prin Decretul nr. 205/1977, fără a fi atinsă finalitatea actului expropriere și fără ca intimata să fi pierdut, de la acea dată, proprietatea bunului său. Implicit, această situație juridică a fost acceptată de autoritățile statului care, în anul 1981 au permis înscrierea reclamantei la rolul fiscal al noii adrese a imobilului, reclamanta nefiind expropriată în fapt.

Intimatei nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, imobilul neaflându-se în detenția apelantei pentru ca intimata să poată formula notificarea prin care să declanșeze procedura administrativă. 2. Recursul 2.1. Motive Primăria Municipiului București a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte: Instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 și a ignorat prevederile obligatorii ale Deciziei nr. 53/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secții Unite, referitor la problema aplicabilității dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Câtă vreme Legea nr. 10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, iar Legea nr. 33/1994 are un caracter general față de Legea nr. 10/2001, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. 2.2. Î ntâmpinarea Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. În cauză nu se poate face aplicarea deciziei nr. 53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite. 2.3.

Analiza făcută de instanța de recurs Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Ambele instanțe de fond au arătat că, întrucât decretul de expropriere care viza și imobilul proprietatea reclamantei nu a fost executat, reclamanta păstrând posesia asupra acestuia, și comportându-se ca proprietar, cererea prin care se urmărește să se constate calitatea sa de proprietar este întemeiată. Niciuna dintre instanțe nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 ci, dimpotrivă, s-a arătat că situația juridică a reclamantei nu se circumscrie celei prevăzute în Decizia nr. 53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, prin care s-a stabilit faptul că acest text nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Împrejurarea că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea introductivă de instanță și pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu este de natură a justifica aspectele invocate prin motivele de recurs, instanțele dovedind că nu au fost ținute de temeiul juridic invocat de aceasta. S-a arătat, de asemenea corect - față de faptul că reclamanta stăpânește și în prezent imobilul în litigiu - faptul că nu ea ar fi avut la dispoziție nici calea specială a Legii nr. 10/2001. Drept consecință, acțiunea prin care s-a urmărit să se constate calitatea de proprietar a reclamantei asupra imobilului situat în București, sector 5 este admisibilă. Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C proc.

civ. În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Primăria Municipiului București, prin primarul general, împotriva deciziei nr. 514/A din data de 26 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.