ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1978/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin decizia nr. 5910 din 16

octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de

reclamantele P.L., P.D. și Z.C. împotriva deciziei nr. 107/A din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

S-a reținut, în esență, că instanța

de apel a statuat în mod corect faptul că reclamantele, în calitate de fiice

ale soției supraviețuitoare, rezultate dintr-o altă căsătorie, nu pot veni la

moștenirea primului soț al mamei, prin reprezentare, aceasta fiind permisă

numai în linie directă, descendentă și în linie colaterală până la gradul IV de

rudenie inclusiv.

Împotriva acestei decizii au

formulat cerere de revizuire P.L., P.D. și Z.C., întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, schimbarea deciziei

civile nr. 107/A din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș și, pe cale de consecință, respingerea apelului. Au arătat că la 1 iunie 2009 (data

poștei), prin adresa nr. 1682, Direcția județeană Harghita a Arhivelor

Naționale a transmis o copie legalizată de pe un act de care nu s-au putut

prevala și care demonstrează calitatea revizuentelor de moștenitoare și anume

testamentul văduvei lui M.Ș., născută C.I. Din testamentul lui M.I.(Ș.) din 3

iunie 1938, reiese că testatorul a lăsat moștenire soției sale C.I. toate

bunurile imobile. La rândul ei, prin testamentul transmis revizuentelor ulterior

pronunțării deciziei în recurs, a dispus

mortis causa

să lase imobilele

și lui C.J.(E.) junior și A. Testamentul datează din 1941, iar C.E. junior a

decedat în anul 1945, ulterior decesului lui C.I. și, în aceste condiții,

acesta a avut vocație proprie la succesiunea defunctei C.I., iar soția

supraviețuitoare a lui C.E. junior este mama revizuentelor.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce se

vor expune în continuare.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a

desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Din economia

reglementării în materie, rezultă condițiile minime de admisibilitate a cererii

de revizuire, iar,

referitor la hotărârile pronunțate în recurs, textul cuprinde

precizarea că revizuirea este posibilă numai dacă instanța de recurs a evocat

fondul, per a contrario, însemnând că nu poate fi revizuită hotărârea prin care

recursul a fost respins.

În căile de atac evocarea fondului

presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor. Drept urmare,

hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt,

nu sunt susceptibile de revizuire.

Fiind o cale extraordinară de atac,

revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de

art. 322 C. proc. civ.

Or, în speță, prin decizia a cărei

revizuire se solicită s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantele

P.L., P.D. și Z.C. împotriva deciziei nr. 107/A din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

Se reține deci că prin decizia

atacată, dată de o instanță de recurs, nu s-a evocat fondul.

Pentru cele ce preced, cererea de

revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de P.L., P.D. și Z.C. împotriva deciziei nr. 5910 din 16

octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

martie 2010.