ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2307/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94/ PI din 8 aprilie 2010, Curtea

de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278

1

lit. a) teza

a II-a C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de

petenta T.L. împotriva ordonanței de

neîncepere a urmăririi penale nr. 723/P/2009 din 30 decembrie 2009 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, infirmată prin ordonanța nr. 161/II/2/2010

din 17 februarie 2010 dată de procurorul general al Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a obligat petenta la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub numărul 126/59/2010 din

08 februarie 2010, petenta T.L. a solicitat desființarea ordonanței dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 723/P/2009 la

data de 30 decembrie  2009.

În motivarea

plângerii, petenta a arătat că această soluție a fost dată părtinitor, în baza

declarației notarului public I.G. și nu au fost luate în considerare, studiate

și analizate actele doveditoare depuse de către petenta, considerând că

ordonanța a fost dată fără temei legal.

Analizând

plângerea formulată în raport cu actele depuse în cauză, respectiv Dosarul nr. 723/P/2009

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, lucrarea nr. 1621/11/2/2010

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța a reținut

următoarele:

La

data de 11 noiembrie 2009 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara Dosarul nr. 723/P/2009, ca urmare a învestirii organului de

cercetare de către petenta T.L., născută L., care a formulat

plângere împotriva notarului public I.G. și a altor

persoane, respectiv J.A., B.N. și T.M.C. pentru comitere infracțiunilor prev.

de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 C. pen.

Prin

plângerea formulată, petenta a reclamat faptul că notarul public I.G. ar fi

comis infracțiunile anterior menționate, în sensul că ar fi încălcat

prevederile Legii notarilor publici. Astfel, s-a considerat că infracțiunile au

fost comise prin încheierea de legalizare nr. 2166 din 13 iunie 2007 și

redactarea și autentificarea actului de reapartamentare și vânzare-cumpărare din

09 iulie 2007 autentificat sub nr. 757 din 13 iunie 2007. De asemenea, s-a

învederat că notarul public a legalizat un tabel cu date și semnături fals

înscrise, legalizare înregistrată sub nr. 2166 din 13 iunie 2007.

Prin ordonanța dată în Dosarul nr. 723/P/2009 de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de notarul public I.G. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 C.

pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 C. pen., ca urmare a

plângerii numitei T.L.; disjungerea și declinarea competenței de soluționare a

cauzei privind pe J.A., B.N., T.M.C. pentru continuarea cercetărilor sub

aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art.

291 C. pen. și art. 215 C. pen.

Pentru a da

această soluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut că

notarul public, fiind audiat, a arătat că actele notariale au fost efectuate pe

actele prezentate de părți, respectiv președinta asociației de locatari care

și-a asumat responsabilitatea pentru datele înscrise în tabelul nominal

prezentat notarului public spre autentificare, nefiind necesară prezența în

fașă notarului a persoanelor înscrise în tabelul nominal.

Prin urmare,

s-a constatat că toate actele notariale încheiate de notarul public au fost

încheiate cu respectarea prevederilor legale, în cursul cercetărilor

neputându-se stabili intenția acestuia de a frauda legea sau de a afecta în

vreun fel interesele petentei. S-a constatat, de asemenea, că nu s-a stabilit

nicio înțelegere între părți și notar privind fraudele petentei, în consecință

lipsind latura obiectivă a infracțiunilor reclamate ca fiind comise de notarul

public I.G.

De

asemenea, continuând cercetările în ceea ce privește o eventuală activitate

infracțională în sarcina numiților J.A., B.N. și T.M.C., s-a constatat că

aceleași aspecte au mai fost reclamate și au făcut obiectul Dosarului nr. 13286/P/2007

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în care a fost pronunțată

rezoluția nr. 13286/P/2007 din 11 martie 2008. De altfel, s-a apreciat că

pentru aspectele reclamate în sarcina persoanelor anterior menționate,

competența de soluționare a cauzei revine Parchetului de pe lângă Judecătoria

Timișoara, cauza fiind declinată pentru continuarea cercetărilor.

Împotriva

acestei soluții a formulat plângere petenta T.L., solicitând infirmarea

ordonanței emisă în Dosarul nr. 723/P/2009 privind pe notarul public I.G.

Prin

ordonanța dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara la data de 17 februarie 2010 în Dosarul nr. 161/11/2/2010, a fost

admisă plângerea formulată de petenta

T.L., s-a dispus infirmarea ordonanței nr. 723/P/2009 și

completarea actelor premergătoare, dosarul urmând a se repartiza pentru

completarea actelor premergătoare.

În motivarea sentinței mai

sus-menționate instanța a reținut, în esență, că procedura reglementată de art.

278

1

C. proc. pen. nu este aplicabilă în cazul în care ordonanța de

neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată de procurorul ierarhic superior.

Împotriva hotărârii pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, petiționara a declarat prezentul recurs.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Examinând actele și lucrările

dosarului se constată că prin ordonanța din 30 decembrie 2009 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în Dosarul nr. 723/P/2009, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de notarul public I.G. pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C.

pen. și art. 215 C. pen., ca urmare a plângerii numitei T.L.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus

disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe J.A.,

B.N., T.M.C., pentru continuarea cercetărilor în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Timișoara sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.

246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 C. pen.

Împotriva acestei soluții

petiționara T.L. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța din 17 februarie 2010

dată în Dosarul nr. 161/II/2/2010, procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara a admis plângerea petiționarei, a infirmat

ordonanța nr. 723/P/2009 și a dispus completarea actelor premergătoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 57/2007, în recurs în interesul legii, a statuat că plângerea

îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în

baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele

procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., este inadmisibilă.

În acest sens s-a reținut că prin

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. este instituit limitativ

controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în

judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare

sau al urmăririi penale, iar în cazul celorlalte acte sau măsuri ale

procurorului s-au efectuat pe baza dispozițiilor date de el, un asemenea

control din partea judecătorului nu mai poate avea loc.

Prin urmare, în mod corect a

apreciat instanța de fond că o asemenea procedură nu este aplicabilă în cazul

în care ordonanța de neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată de

procurorul ierarhic superior prin ordonanța din 17 februarie 2010 dispusă în Dosarul

nr. 161/II/2/2010.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara T.L.

împotriva sentinței penale nr. 94/ PI din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2010.