ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2307/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94/ PI din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta T.L. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 723/P/2009 din 30 decembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, infirmată prin ordonanța nr. 161/II/2/2010 din 17 februarie 2010 dată de procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub numărul 126/59/2010 din 08 februarie 2010, petenta T.L.

a solicitat desființarea ordonanței dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 723/P/2009 la data de 30 decembrie 2009. În motivarea plângerii, petenta a arătat că această soluție a fost dată părtinitor, în baza declarației notarului public I.G. și nu au fost luate în considerare, studiate și analizate actele doveditoare depuse de către petenta, considerând că ordonanța a fost dată fără temei legal. Analizând plângerea formulată în raport cu actele depuse în cauză, respectiv Dosarul nr. 723/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, lucrarea nr. 1621/11/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța a reținut următoarele: La data de 11 noiembrie 2009 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara Dosarul nr. 723/P/2009, ca urmare a învestirii organului de cercetare de către petenta T.L., născută L., care a formulat plângere împotriva notarului public I.G.

și a altor persoane, respectiv J.A., B.N. și T.M.C. pentru comitere infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 C. pen. Prin plângerea formulată, petenta a reclamat faptul că notarul public I.G. ar fi comis infracțiunile anterior menționate, în sensul că ar fi încălcat prevederile Legii notarilor publici. Astfel, s-a considerat că infracțiunile au fost comise prin încheierea de legalizare nr. 2166 din 13 iunie 2007 și redactarea și autentificarea actului de reapartamentare și vânzare-cumpărare din 09 iulie 2007 autentificat sub nr. 757 din 13 iunie 2007. De asemenea, s-a învederat că notarul public a legalizat un tabel cu date și semnături fals înscrise, legalizare înregistrată sub nr. 2166 din 13 iunie 2007. Prin ordonanța dată în Dosarul nr. 723/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public I.G.

pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 C. pen., ca urmare a plângerii numitei T.L.; disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe J.A., B.N., T.M.C. pentru continuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 C. pen. Pentru a da această soluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut că notarul public, fiind audiat, a arătat că actele notariale au fost efectuate pe actele prezentate de părți, respectiv președinta asociației de locatari care și-a asumat responsabilitatea pentru datele înscrise în tabelul nominal prezentat notarului public spre autentificare, nefiind necesară prezența în fașă notarului a persoanelor înscrise în tabelul nominal.

Prin urmare, s-a constatat că toate actele notariale încheiate de notarul public au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale, în cursul cercetărilor neputându-se stabili intenția acestuia de a frauda legea sau de a afecta în vreun fel interesele petentei. S-a constatat, de asemenea, că nu s-a stabilit nicio înțelegere între părți și notar privind fraudele petentei, în consecință lipsind latura obiectivă a infracțiunilor reclamate ca fiind comise de notarul public I.G. De asemenea, continuând cercetările în ceea ce privește o eventuală activitate infracțională în sarcina numiților J.A., B.N.

și T.M.C., s-a constatat că aceleași aspecte au mai fost reclamate și au făcut obiectul Dosarului nr. 13286/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în care a fost pronunțată rezoluția nr. 13286/P/2007 din 11 martie 2008. De altfel, s-a apreciat că pentru aspectele reclamate în sarcina persoanelor anterior menționate, competența de soluționare a cauzei revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, cauza fiind declinată pentru continuarea cercetărilor. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petenta T.L., solicitând infirmarea ordonanței emisă în Dosarul nr. 723/P/2009 privind pe notarul public I.G.

Prin ordonanța dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 17 februarie 2010 în Dosarul nr. 161/11/2/2010, a fost admisă plângerea formulată de petenta T.L., s-a dispus infirmarea ordonanței nr. 723/P/2009 și completarea actelor premergătoare, dosarul urmând a se repartiza pentru completarea actelor premergătoare. În motivarea sentinței mai sus-menționate instanța a reținut, în esență, că procedura reglementată de art. 278 1 C. proc. pen. nu este aplicabilă în cazul în care ordonanța de neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată de procurorul ierarhic superior. Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, petiționara a declarat prezentul recurs.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Examinând actele și lucrările dosarului se constată că prin ordonanța din 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în Dosarul nr. 723/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public I.G. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 C. pen., ca urmare a plângerii numitei T.L. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe J.A., B.N., T.M.C., pentru continuarea cercetărilor în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen.

și art. 215 C. pen. Împotriva acestei soluții petiționara T.L. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin ordonanța din 17 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 161/II/2/2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a admis plângerea petiționarei, a infirmat ordonanța nr. 723/P/2009 și a dispus completarea actelor premergătoare. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 57/2007, în recurs în interesul legii, a statuat că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., este inadmisibilă. În acest sens s-a reținut că prin dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. este instituit limitativ controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, iar în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului s-au efectuat pe baza dispozițiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc. Prin urmare, în mod corect a apreciat instanța de fond că o asemenea procedură nu este aplicabilă în cazul în care ordonanța de neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată de procurorul ierarhic superior prin ordonanța din 17 februarie 2010 dispusă în Dosarul nr. 161/II/2/2010.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara T.L. împotriva sentinței penale nr. 94/ PI din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2010.