ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3095/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 83/PI de la 22 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 124/59/2010, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea petentului D.G., ca nefondată și a menținut Rezoluția din 09 martie 2009, Dosar nr. 520/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., înregistrată pe rolul instanței la data de 08 februarie 2010 sub nr. 124/59/2010, petentul D.G.

a solicitat desființarea Rezoluției din 09 martie 2009, Dosar nr. 520/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În motivarea plângerii petentul a arătat că este nemulțumit de soluția dată de către procuror, deoarece împiedicarea acestuia să se prezinte la un concurs pentru ocuparea unui post de ofițer i-au fost încălcate drepturile. În cauză s-a solicitat atașarea Dosarului nr. 520/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petentul nesolicitând alte probe. Din analiza materialului probator, Curtea de Apel a reținut în fapt următoarele: Prin Rezoluția din 09 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 239 și 247 C. pen.

respectiv ultraj și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. Această rezoluție a fost menținută prin Rezoluția nr. 1361/11/1/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Prin plângerea formulată inițial, petentul a solicitat condamnarea I.J.P.F. Arad pentru infracțiunile arătate mai sus, deoarece la data de 01 octombrie 2008 a protestat în fața Prefecturii Arad, urmare acestui fapt intimatul în calitate de comisar-șef din cadrul I.J.P.F. Arad, declarând în presă că petentul ar suferi de anumite afecțiuni psihice. De asemenea, petentul a mai arătat că a fost împiedicat să participe la un concurs pentru ocuparea unui post de ofițer și că i se impune un program de lucru de 8 ore, ceea ce ar constitui o discriminare în raport cu alți colegi.

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj în mod corect s-a reținut că, fapta intimatului de a comunica presei faptul că petentul are probleme de comportament și că a fost îndrumat pentru efectuarea unor controale psihologice și psihiatrice, exclude infracțiunea imputată prin plângere. Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada că petentul a fost amenințat sau agresat în legătură cu protestul său, nefiind incidente prevederile art. 239 C. pen. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 247 C. pen., Curtea de Apel a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece cererea petentului de înscriere la concurs a fost respinsă pentru că a fost tardiv introdusă, nu din cauză că petentul ar fi fost discriminat în raport cu alți colegi.

În mod corect s-a arătat în rezoluție faptul că inspectoratele de poliție nu fac parte din sfera persoanelor juridice care răspund penale, fiind exceptate de lege. Având în vedere aceste considerente, potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea petentului D.G., ca nefondată și a fost menținută Rezoluția din 09 martie 2009, Dosar nr. 520/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul D.G., criticând-o, arătând în scris că dosarul a fost strămutat fără temei serios de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, motivul fiind de fapt ascunderea faptelor celor care prin tortură psihologică subtilă au dorit racolarea sa sau distrugerea ca individ prin încercarea de a-i declanșa o boală psihică, întemeindu-și bănuiala legitimă că dosarul este vizat de persoane specializate în manipulare și care au dorit ca prin această măsură să nu poată să facă dovada infracțiunilor ale căror victimă a fost, neavând bani să se deplaseze în Timișoara, datorită unei destituiri cu violență fizică și psihică ce s-a produs după ce a făcut publice permanentele presiuni prin infracțiuni la care i-a fost supusă familia cât și el, rezervându-și dreptul legal de a motiva acest recurs în fapt și în drept în interiorul termenului prevăzut de procedura penală în art. 385 10 pct. 2. De asemenea, recurentul petiționar a mai solicitat urgentarea soluționării cauzei sale.

La termenul de astăzi, în recurs s-a prezentat intimatul H.l., lipsind recurentul petiționat D.G., procedura de citare fiind legal îndeplinită. Intimatul H.l., în dezbateri a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de petiționar și menținere a sentinței. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind hotărârea primei instanței ca fiind legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către intimat. Examinând recursul declarat de recurentul petiționar D.G. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.G. Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate și menținute în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numitul H.l., comisar-șef sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 239 și 247 C. pen. Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost examinate, în raport cu persoana și faptele pretins ca fiind comise de către acesta, procurorul constatând că la data de 13 noiembrie 2008, D.G.

din comuna Bascov, satul Glamboc, județul Argeș, a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, solicitând tragerea la răspundere penală a comisarului-șef de poliție H.l., șeful I.J.P.F. Arad, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 239 și art. 247 C. pen. În motivarea sesizării s-a arătat că, la data de 1 octombrie 2008, reclamantul a protestat în fața Prefecturii Județului Arad, față de lipsa de protecție a sa și a familiei sale din partea autorităților, precum și de aplicarea de „mijloace militare psihologice", în vederea manipulării sale, în scopul vădit de a-l obliga să comită fapte penale, context în care, ulterior, la solicitarea mass-media, comisarul-șef H.l.

a afirmat că D.G. suferă de boli psihice și că fapta sa aduce necinste instituției din care face parte. De asemenea, reclamantul a susținut că, datorită comportamentului discriminatoriu la care a fost supus, nu s-a putut prezenta la concursul organizat pentru ocuparea unor posturi de ofițer, la sediul I.G.P.F. București. Cu adresa din 24 noiembrie 2008, lucrarea a fost trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Din actele premergătoare efectuate a rezultat că sesizarea este vădit neîntemeiată, motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale față de comisarul-șef H.l. sub aspectul săvârșirii ambelor infracțiuni de comiterea cărora a fost acuzat.

Prin Încheierea Consiliului de Disciplină de pe lângă I.J.P.F. Arad, nr. 1662465 din 7 noiembrie 2008, agentul principal de poliție D.G. a fost sancționat disciplinar cu măsura destituirii din poliție conform disp. art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002, modificată și respectiv art. 17 lit. e) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I.

pentru combaterea abaterilor disciplinare comise în perioada 4 - 20 martie 2008, când a refuzat să se prezinte contrar solicitării medicului unității, la Spitalul Militar Timișoara în vederea unor evaluări psihologice, iar atunci când a primit ordinul de serviciu emis în acest sens, l-a aruncat într-o canalizare, la data de 1 octombrie 2008, când, aflându-se în timpul liber, dar îmbrăcat în uniforma de serviciu, a protestat purtând și o pancartă în fața Prefecturii Județului Arad, precum și la datele de 2 octombrie și 3/4 octombrie 2008, când a absentat nemotivat de la serviciu, conform rapoartelor de cercetare prealabilă din 31 octombrie 2008 și din 3 noiembrie 2008. Contestația formulată de D.G.

a fost respinsă de eșalonul superior, măsura disciplinară rămânând definitivă ca urmare a neatacării la instanța de judecată competentă. Fiind contactat de reprezentanții mass-media, comisarul-șef H.l. a afirmat că D.G. are probleme de comportament și că a fost trimis pentru consult psihiatric la Spitalul Militar. În ceea ce privește cererea de înscriere la concursul organizat de I.J.P.F. Arad pentru ocuparea funcției de ofițer C.T.P., aceasta a fost respinsă în contextul în care a fost depusă după încheierea termenului legal de depunere a cererilor, respectiv la 11 martie 2008, orele 15,00. Din încheierea Consiliului de Disciplină menționată a rezultat că subofițerul D.G. a mai fost sancționat disciplinar în anul 2004 cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 15%, pe 2 luni pentru neglijență în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Situația de fapt mai sus menționată se susține prin actele premergătoare existente în cauză și anume: declarația olografă a intimatului H.l.; înscrisuri concretizate în adrese semnate de intimat către petiționarul D.G.; fotocopia încheierii Consiliului de Disciplină de pe lângă I.J.P.F. Arad din 7 noiembrie 2008, prin care a fost declarată vinovăția agentului principal de poliție D.D.G. cu privire la faptele reținute în sarcina sa și a propus sancționarea polițistului cu „destituire din poliție", sancțiune disciplinară prevăzută de art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002 modificată și respectiv de art. 17 lit. e) din Ordinul M.A.I.

nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I.; a raportului de cercetare prealabilă privind pe agent de poliție D.D.G.; a adresei din 03 martie 2008 emisă de Poliția de Frontieră Arad către Spitalul de Urgență Militar Timișoara, prin care se menționează că se înaintează procesul-verbal de unitate privind pe domnul agent de poliție D.G., care prezintă următoarele diagnostice: în obs. Tulburare de comportament. Reacție agresivă. HTA es gr. I factor de risc ridicat. CID CCS II. Dislipidemie. Obezitate de aport gr. II. Totalizează la data de 27 februarie 2008 un număr de 10 zile incapacitate temporară de muncă, pentru aceeași afecțiune, în ultimele 365 zile calendaristice. Se va interna în Spitalul de Urgență Militar Timișoara pentru consult de specialitate psihiatric și efectuarea testelor psihologice clinice; a unor rapoarte, a unui proces-verbal, caracterizări, fotocopiile unor înscrisuri olografe și articole din ziare.

Procurorul în considerentele rezoluției emise a constatat că fapta comisarului H.l. de a face comunicările menționate și de altfel decente, către mass-media, exclude existența infracțiunii de ultraj care are un cu totul alt conținut incriminator, negăsindu-și incidența în speța de fată. Astfel, potrivit art. 239 alin. (1) C. pen. „amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii se pedepsește". Or, nefiind întrunite, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale acestei infracțiuni s-a constatat pur și simplu inexistența acesteia.

De asemenea, fapta comisarului-șef H.l. de a respinge ca tardivă cererea de înscriere a lui D.G. la concursul de ocupare a unui post de ofițer C.T.P. la nivelul I.J.P.F. Arad, în contextul în care a fost tardivă, exclude de asemenea, existența infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, nefiind întrunite din punct de vedere subiectiv elementele constitutive ale acesteia. Reclamantul nu a făcut dovada că o astfel de cerere i-a fost respinsă în legătură cu înscrierea la vreun concurs de promovare organizat la sediul I.G.P.F. București. Soluția dată de procuror a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care prin Rezoluția din 6 ianuarie 2010 în lucrarea cu nr. 1361/11/2/2009, a respins, ca neîntemeiată plângerea petentului D.G.

Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționar, în raport cu soluția dispusă de procuror, motivând, în mod judicios, inexistența infracțiunii de ultraj, în raport cu modul în care intimatul a comunicat presei faptul că petentul are probleme de comportament și a fost îndrumat pentru efectuarea unor controale psihologice și psihiatrice, iar referitor la infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi că nu sunt întrunitele elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât cererea petentului de înscriere la concurs a fost respinsă pentru că a fost tardiv introdusă și nicidecum din motive discriminatorii față de colegi, precum și faptul că inspectoratele de poliție nu fac parte din sfera persoanelor juridice care răspund penal, fiind exceptate de lege, așa încât își însușește argumentele primei instanțe.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare și corect menținute, în urma cărora s-a stabilit, legal și temeinic, că aspectele invocate de petiționarul D.G. nu sunt fondate. Înalta Curte apreciază că rezoluțiile date de procurori au fost motivate în fapt și în drept, fiind corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate. Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc.

pen., iar, pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul D.G. împotriva Rezoluției din 9 martie 2009 dată în Dosarul nr. 520/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care a menținut-o. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile generice formulate de către recurentul petiționar, nu sunt fondate. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar D.G. împotriva Sentinței penale nr. 83/PI din 22 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar D.G. împotriva Sentinței penale nr. 83/PI din 22 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 septembrie 2010.