ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3095/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3095/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 83/PI de la 22

martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 124/59/2010, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a

fost respinsă plângerea petentului D.G., ca nefondată și a menținut Rezoluția

din 09 martie 2009, Dosar nr. 520/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON,

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., înregistrată pe rolul

instanței la data de 08 februarie 2010 sub nr. 124/59/2010, petentul D.G. a

solicitat desființarea Rezoluției din 09 martie 2009, Dosar nr. 520/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În motivarea

plângerii petentul a arătat că este nemulțumit de soluția dată de către

procuror, deoarece împiedicarea acestuia să se prezinte la un concurs pentru

ocuparea unui post de ofițer i-au fost încălcate drepturile.

În cauză s-a

solicitat atașarea Dosarului nr. 520/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara, petentul nesolicitând alte probe.

Din analiza

materialului probator, Curtea de Apel a reținut în fapt următoarele:

Prin Rezoluția din 09

martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimat sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 239 și 247 C. pen. respectiv ultraj și abuz în

serviciu prin îngrădirea unor drepturi.

Această rezoluție a

fost menținută prin Rezoluția nr. 1361/11/1/2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

Prin plângerea

formulată inițial, petentul a solicitat condamnarea I.J.P.F. Arad pentru

infracțiunile arătate mai sus, deoarece la data de 01 octombrie 2008 a

protestat în fața Prefecturii Arad, urmare acestui fapt intimatul în calitate

de comisar-șef din cadrul I.J.P.F. Arad, declarând în presă că petentul ar

suferi de anumite afecțiuni psihice.

De asemenea, petentul

a mai arătat că a fost împiedicat să participe la un concurs pentru ocuparea

unui post de ofițer și că i se impune un program de lucru de 8 ore, ceea ce ar

constitui o discriminare în raport cu alți colegi.

În ceea ce privește

infracțiunea de ultraj în mod corect s-a reținut că, fapta intimatului de a

comunica presei faptul că petentul are probleme de comportament și că a fost

îndrumat pentru efectuarea unor controale psihologice și psihiatrice, exclude

infracțiunea imputată prin plângere.

Mai mult decât atât,

nu s-a făcut dovada că petentul a fost amenințat sau agresat în legătură cu

protestul său, nefiind incidente prevederile art. 239 C. pen.

Referitor la

infracțiunea prevăzută de art. 247 C. pen., Curtea de Apel a constatat că nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece cererea

petentului de înscriere la concurs a fost respinsă pentru că a fost tardiv

introdusă, nu din cauză că petentul ar fi fost discriminat în raport cu alți

colegi.

În mod corect s-a

arătat în rezoluție faptul că inspectoratele de poliție nu fac parte din sfera

persoanelor juridice care răspund penale, fiind exceptate de lege.

Având în vedere

aceste considerente, potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. a fost respinsă plângerea petentului D.G., ca nefondată și a fost

menținută Rezoluția din 09 martie 2009, Dosar nr. 520/P/2008 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata

sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul D.G., criticând-o,

arătând în scris că dosarul a fost strămutat fără temei serios de la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, motivul fiind de fapt ascunderea faptelor celor care prin tortură

psihologică subtilă au dorit racolarea sa sau distrugerea ca individ prin

încercarea de a-i declanșa o boală psihică, întemeindu-și bănuiala legitimă că

dosarul este vizat de persoane specializate în manipulare și care au dorit ca

prin această măsură să nu poată să facă dovada infracțiunilor ale căror victimă

a fost, neavând bani să se deplaseze în Timișoara, datorită unei destituiri cu

violență fizică și psihică ce s-a produs după ce a făcut publice permanentele

presiuni prin infracțiuni la care i-a fost supusă familia cât și el,

rezervându-și dreptul legal de a motiva acest recurs în fapt și în drept în

interiorul termenului prevăzut de procedura penală în art. 385

10

pct. 2.

De asemenea,

recurentul petiționar a mai solicitat urgentarea soluționării cauzei sale.

La termenul de astăzi, în recurs s-a prezentat

intimatul H.l., lipsind recurentul petiționat D.G., procedura de citare fiind

legal îndeplinită.

Intimatul H.l., în

dezbateri a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de

petiționar și menținere a sentinței.

Reprezentantul

Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat,

apreciind hotărârea primei instanței ca fiind legală și temeinică, întrucât din

actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la

săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către intimat.

Examinând recursul

declarat de recurentul petiționar D.G. împotriva sentinței pronunțată de prima

instanță, conform art. 278

1

alin. (10) cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei

rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul D.G.

Înalta Curte

consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate și

menținute în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale

față de numitul H.l., comisar-șef sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 239 și 247 C. pen.

Așa cum a rezultat

din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost

examinate, în raport cu persoana și faptele pretins ca fiind comise de către

acesta, procurorul constatând că la data de 13 noiembrie 2008, D.G. din comuna

Bascov, satul Glamboc, județul Argeș, a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, solicitând tragerea la răspundere penală a comisarului-șef de

poliție H.l., șeful I.J.P.F. Arad, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

ultraj și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 239

și art. 247 C. pen.

În motivarea

sesizării s-a arătat că, la data de 1 octombrie 2008, reclamantul a protestat

în fața Prefecturii Județului Arad, față de lipsa de protecție a sa și a

familiei sale din partea autorităților, precum și de aplicarea de „mijloace

militare psihologice", în vederea manipulării sale, în scopul vădit de a-l

obliga să comită fapte penale, context în care, ulterior, la solicitarea

mass-media, comisarul-șef H.l. a afirmat că D.G. suferă de boli psihice și că

fapta sa aduce necinste instituției din care face parte.

De asemenea,

reclamantul a susținut că, datorită comportamentului discriminatoriu la care a

fost supus, nu s-a putut prezenta la concursul organizat pentru ocuparea unor

posturi de ofițer, la sediul I.G.P.F. București.

Cu adresa din 24

noiembrie 2008, lucrarea a fost trimisă spre competentă soluționare la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Din actele

premergătoare efectuate a rezultat că sesizarea este vădit neîntemeiată, motiv

pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale față de comisarul-șef

H.l. sub aspectul săvârșirii ambelor infracțiuni de comiterea cărora a fost

acuzat.

Prin Încheierea

Consiliului de Disciplină de pe lângă I.J.P.F. Arad, nr. 1662465 din 7

noiembrie 2008, agentul principal de poliție D.G. a fost sancționat disciplinar

cu măsura destituirii din poliție conform disp. art. 58 lit. d) din Legea nr.

360/2002, modificată și respectiv art. 17 lit. e) din Ordinul M.A.I. nr.

400/2004, privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I. pentru

combaterea abaterilor disciplinare comise în perioada 4 - 20 martie 2008, când

a refuzat să se prezinte contrar solicitării medicului unității, la Spitalul

Militar Timișoara în vederea unor evaluări psihologice, iar atunci când a primit

ordinul de serviciu emis în acest sens, l-a aruncat într-o canalizare, la data

de 1 octombrie 2008, când, aflându-se în timpul liber, dar îmbrăcat în uniforma

de serviciu, a protestat purtând și o pancartă în fața Prefecturii Județului

Arad, precum și la datele de 2 octombrie și 3/4 octombrie 2008, când a absentat

nemotivat de la serviciu, conform rapoartelor de cercetare prealabilă din 31

octombrie 2008 și din 3 noiembrie 2008.

Contestația formulată

de D.G. a fost respinsă de eșalonul superior, măsura disciplinară rămânând

definitivă ca urmare a neatacării la instanța de judecată competentă.

Fiind contactat de

reprezentanții mass-media, comisarul-șef H.l. a afirmat că D.G. are probleme de

comportament și că a fost trimis pentru consult psihiatric la Spitalul Militar.

În ceea ce privește

cererea de înscriere la concursul organizat de I.J.P.F. Arad pentru ocuparea

funcției de ofițer C.T.P., aceasta a fost respinsă în contextul în care a fost

depusă după încheierea termenului legal de depunere a cererilor, respectiv la

11 martie 2008, orele 15,00.

Din încheierea

Consiliului de Disciplină menționată a rezultat că subofițerul D.G. a mai fost

sancționat disciplinar în anul 2004 cu diminuarea drepturilor salariale pentru

funcția îndeplinită cu 15%, pe 2 luni pentru neglijență în îndeplinirea

sarcinilor de serviciu.

Situația de fapt mai

sus menționată se susține prin actele premergătoare existente în cauză și

anume: declarația olografă a intimatului H.l.; înscrisuri concretizate în

adrese semnate de intimat către petiționarul D.G.; fotocopia încheierii

Consiliului de Disciplină de pe lângă I.J.P.F. Arad din 7 noiembrie 2008, prin

care a fost declarată vinovăția agentului principal de poliție D.D.G. cu

privire la faptele reținute în sarcina sa și a propus sancționarea polițistului

cu „destituire din poliție", sancțiune disciplinară prevăzută de art. 58

lit. d) din Legea nr. 360/2002 modificată și respectiv de art. 17 lit. e) din

Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I.;

a raportului de cercetare prealabilă privind pe agent de poliție D.D.G.; a

adresei din 03 martie 2008 emisă de Poliția de Frontieră Arad către Spitalul de

Urgență Militar Timișoara, prin care se menționează că se înaintează

procesul-verbal de unitate privind pe domnul agent de poliție D.G., care

prezintă următoarele diagnostice: în obs. Tulburare de comportament. Reacție

agresivă. HTA es gr. I factor de risc ridicat. CID CCS II. Dislipidemie.

Obezitate de aport gr. II. Totalizează la data de 27 februarie 2008 un număr de

10 zile incapacitate temporară de muncă, pentru aceeași afecțiune, în ultimele

365 zile calendaristice. Se va interna în Spitalul de Urgență Militar Timișoara

pentru consult de specialitate psihiatric și efectuarea testelor psihologice

clinice; a unor rapoarte, a unui proces-verbal, caracterizări, fotocopiile unor

înscrisuri olografe și articole din ziare.

Procurorul în

considerentele rezoluției emise a constatat că fapta comisarului H.l. de a face

comunicările menționate și de altfel decente, către mass-media, exclude

existența infracțiunii de ultraj care are un cu totul alt conținut

incriminator, negăsindu-și incidența în speța de fată.

Astfel, potrivit art.

239 alin. (1) C. pen. „amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de

comunicare directă contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce

implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori

pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii se pedepsește". Or,

nefiind întrunite, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv

elementele constitutive ale acestei infracțiuni s-a constatat pur și simplu

inexistența acesteia.

De asemenea, fapta

comisarului-șef H.l. de a respinge ca tardivă cererea de înscriere a lui D.G.

la concursul de ocupare a unui post de ofițer C.T.P. la nivelul I.J.P.F. Arad,

în contextul în care a fost tardivă, exclude de asemenea, existența

infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, nefiind

întrunite din punct de vedere subiectiv elementele constitutive ale acesteia.

Reclamantul nu a

făcut dovada că o astfel de cerere i-a fost respinsă în legătură cu înscrierea

la vreun concurs de promovare organizat la sediul I.G.P.F. București.

Soluția dată de

procuror a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, care prin Rezoluția din 6 ianuarie 2010 în lucrarea

cu nr. 1361/11/2/2009, a respins, ca neîntemeiată plângerea petentului D.G.

Înalta Curte

consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare

efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționar, în raport cu

soluția dispusă de procuror, motivând, în mod judicios, inexistența

infracțiunii de ultraj, în raport cu modul în care intimatul a comunicat presei

faptul că petentul are probleme de comportament și a fost îndrumat pentru

efectuarea unor controale psihologice și psihiatrice, iar referitor la

infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi că nu sunt

întrunitele elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât cererea

petentului de înscriere la concurs a fost respinsă pentru că a fost tardiv

introdusă și nicidecum din motive discriminatorii față de colegi, precum și

faptul că inspectoratele de poliție nu fac parte din sfera persoanelor juridice

care răspund penal, fiind exceptate de lege, așa încât își însușește

argumentele primei instanțe.

Totodată, Înalta

Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra

actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză

au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare și corect menținute, în

urma cărora s-a stabilit, legal și temeinic, că aspectele invocate de

petiționarul D.G. nu sunt fondate.

Înalta Curte

apreciază că rezoluțiile date de procurori au fost motivate în fapt și în

drept, fiind corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile

formulate de recurent nu sunt întemeiate.

Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în

mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228

raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, în mod

legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de către petentul D.G. împotriva Rezoluției din 9 martie 2009 dată în Dosarul

nr. 520/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care a

menținut-o.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță

este legală și temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile generice

formulate de către recurentul petiționar, nu sunt fondate.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

petiționar D.G. împotriva Sentinței penale nr. 83/PI din 22 martie 2010 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În conformitate cu

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar D.G. împotriva Sentinței penale nr.

83/PI din 22 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 9 septembrie 2010.