ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 506/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 4.013 din 1 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost

respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC V.R. SRL Craiova,

împotriva sentinței civile nr. 3.568 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a

reținut, în esență, că organul competent să efectueze controlul în domeniul gestionării

fondurilor comunitare este cel prevăzut de actul normativ aplicabil de la data

încheierii procesului - verbal de constatare.

Potrivit prevederilor O.G. nr. 49/2005, autoritatea

competentă este O.P.C.P. din cadrul M.F.P., neavând relevanță în speță, că în

anul 2004, la data solicitării de fonduri, nu exista această prevedere legală.

S-a mai reținut că O.G. nr. 79/2003 enumeră

autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, iar O.U.G. nr.

49/2005 stabilește organul competent să efectueze controlul utilizării

fondurilor europene.

S-a mai constatat că împrejurarea că SC M.E. SRL avea

datorii la bugetul de stat nu a fost contestată, iar recurentei nu i s-a

imputat faptul că nu avea cum să cunoască acest fapt.

Organele de control, precum și instanța de fond au

arătat că certificatul de atestare fiscală nu se regăsea în dosarul licitației.

În raport cu criticile formulate, s-a mai reținut că

din actele dosarului rezultă că la termenul de judecată din 5 noiembrie 2008, în

fața instanței de fond, nu s-a depus cerere de recuzare a completului de

judecată, astfel cum a afirmat recurenta.

Totodată, în cuprinsul procesului - verbal de

constatare din 10 iunie 2008 întocmit de intimatul-pârât O.P.C.P., se regăsește

referirea la faptul că licitația pentru componenta achiziției lucrării de

construcții a fost simulată, fiind cert că recurenta avea cunoștință de această

constatare și putea să formuleze contestație inclusiv pe acest aspect.

S-a mai reținut că prevederile contractului de grant

sunt în sensul că beneficiarul s-a obligat să ia toate măsurile necesare

evitării conflictului de interese (art. 4 Anexa II) și nu limitează acest

conflict la rudele de gradul II, astfel cum a susținut recurenta.

De asemenea, a mai constatat instanța de recurs, contestația

formulată împotriva procesului – verbal de constatare a fost soluționată

potrivit prevederilor art. 209 alin. (2) C. proc. fis., conform cărora

„contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se

soluționează de către organele fiscale emitente”, nefiind interzisă

soluționarea contestației de aceleași persoane care au întocmit procesul-verbal

de constatare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de

revizuire SC V.R. SRL Craiova, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei

atacate și rejudecarea recursului.

A susținut revizuenta că instanța de recurs a

pronunțat o hotărâre fără a lua în considerare elementele determinante asupra

situației de fapt și de drept, respectiv faptul că în momentul licitării au

fost întrunite condițiile cerute de lege, în sensul existenței certificatului

fiscal.

S-a mai opinat că intimata nu poate contesta un

înscris oficial emis de un departament al său și mai ales nu poate pune în

sarcina societății faptul că s-ar fi prezentat un înscris care conține date

eronate.

A mai susținut revizuenta că instanța de recurs nu

s-a pronunțat pe motivul de recurs relativ la necompetența intimatei în

emiterea deciziei contestate, respectiv faptul că aceasta nu este agenție de

implementare în sensul cerut de lege și, implicit, nu poate dispune de aceste

prerogative.

Analizând hotărârea atacată, în raport cu actele și

lucrările dosarelor atașate, cu motivele invocate de revizuent, precum și cu

dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire

este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din economia art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

rezultă că revizuirea privește hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul.

În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea

situației de fapt în urma analizei probelor, astfel încât, hotărârile prin care

se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile

de revizuire.

Condiția ca hotărârea atacată să evoce fondul

reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, ce rezultă din

dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Se constată că prin decizia ce face obiectul

prezentei cereri a fost respinsă cererea de recurs promovată de SC V.R. SRL

Craiova, astfel încât, prin prisma argumentelor arătate, această hotărâre nu

poate face obiectul cererii de revizuire.

Pe de altă parte, art. 322 C. proc. civ. stabilește

expres și limitativ motivele de revizuire, o altă condiție de admisibilitate a

acestei căi extraordinare de atac fiind aceea ca cererea să se sprijine pe unul

dintre aceste motive.

Se constată că și sub acest aspect cererea este

inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de către revizuent, nu se circumscriu

motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

invocat ca temei al cererii formulate.

Astfel, acest text de lege vizează inadvertențele

dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât,

avându-se în vedere trei ipoteze: instanța s-a pronunțat extra petita; instanța

s-a pronunțat minus petita; instanța s-a pronunțat plus petita.

Cum în speța dedusă judecății nu se regăsesc ipotezele

avute în vedere de legiuitor, cererea de revizuire întemeiată pe prevederea art.

322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., este inadmisibilă.

Ținând cont de faptul că, potrivit dispozițiilor art.

326 alin. (3) C. proc. civ., „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază” și având în vedere că, așa cum

s-a arătat, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC V.R.

SRL Craiova, împotriva Deciziei nr. 4.013 din 1 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2010.