ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 540/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 169 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara SC C.P. SRL împotriva rezoluției nr. 326/P/2008 din 13 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția din 9 aprilie 2009 dată de procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 439/II/2/2009 s-a respins plângerea formulată de petenta SC C.P. SRL împotriva rezoluției din 13 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 326/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul R.N.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., apreciind că faptele acestuia constau în neîndeplinirea activității asumate prin contractul de asistență juridică. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere în condițiile prev. de art. 278 1 C. proc. pen. petenta SC C.P. SRL care a reiterat motivele invocate la parchet. Curtea conchide în consens cu parchetul că, nerespectarea contractului de asistență juridică de către av. R.N. nu constituie vreo infracțiune și cu atât mai puțin aceea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. întrucât, așa cum reiese din adresa întocmită de Baroul Dâmbovița (fila 35 dosar instanță) intimatul a exercitat profesia de avocat în cadrul acestui barou în perioada 01 ianuarie 2000-31 mai 2007. Prin urmare, în condițiile existenței unui contract valabil încheiat între părți, orice nerespectare a unei clauze contractuale poate fi sancționată pe calea unei acțiuni civile.

Împotriva sentinței penale nr. 169 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal a declarat recurs petiționara SC C.P. SRL, solicitând casarea acesteia, admiterea plângerii sale și trimiterea cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală față de intimat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994. În motivarea recursului său, petiționara arată că instanța de fond nu a analizat sub toate aspectele materialul probator existent la dosar și din care rezultă în mod evident că faptele săvârșite de intimatul R.N., cu ocazia executării serviciilor de asistență juridică, îndeplinesc condițiile prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Petiționara a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 București cu o plângere penală împotriva intimatului R.N. - avocat în Baroul Dâmbovița, solicitând cercetarea acestuia întrucât la datele de 1 august 2003 și 19 septembrie 2003 a încheiat contracte de asistență juridică cu acesta, fiindu-i înmânate mai multe documente ale societății, iar intimatul a încasat o parte din onorariile menționate în contracte, fără a presta activitățile de asistență juridică, iar ulterior a refuzat restituirea documentelor.

Petiționara a mai arătat că primul contract cât și chitanțele ce i-au fost eliberate figurau ca fiind emise de Cabinetul Individual de Avocatură T.M. și nu de Cabinetul Individual R.N., ulterior aflând că primul cabinet aparținea socrului intimatului unde acesta activa în perioada stagiaturii, 2000-decembrie 2002. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că la datele de 1 august 2003 și 19 septembrie 2003 între petiționară și intimatul R.N. s-au încheiat contracte de asistență juridică, petiționara achitând onorariu conform chitanțelor depuse la dosar. Ulterior, datorită neînțelegerilor dintre părți, intimatul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, aspect care însă nu atrage răspunderea penală a acestuia, petiționara având la îndemână calea unei acțiuni civile îndreptate împotriva intimatului pentru nerespectarea obligațiilor contractuale.

Din adresa nr. 43 din 15 februarie 2007 a Baroului Dâmbovița rezultă că începând cu data de 6 martie 2003 intimatul R.N. figurează înscris pe Tabloul Asociațiilor Definitivi din Baroul Dâmbovița, ulterior acesta a solicitat transferul în Baroul București și nu a fost suspendat din exercițiul profesiei de avocat. Examinând plângerea reprezentantului petiționarei și declarațiile făcute la procuror, Înalta Curte reține că aceasta este nemulțumită de faptul că intimatul a încasat o parte din onorariu, nu a prestat activitățile stabilite în contractul de asistență juridică, iar ulterior a refuzat restituirea unor documente. Având în vedere cele susținute de persoana vătămată, cercetările au fost efectuate de procuror sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., concluzionându-se în mod corect că fapta nu există, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Faptul că ulterior prin plângerea formulată în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționara a solicitat efectuarea de cercetări și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 nu poate atrage casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la procuror, instanța având obligația să examineze dacă soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele sesizate, printre care nu se regăsește și cea de evaziune fiscală, este temeinică și legală. Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționară, pe care o va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC C.P. SRL împotriva sentinței penale nr. 169 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.