ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2670/2010

Deliberând asupra recursului de

față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul

cauzei constată următoarele:

secția I penală, prin încheierea de ședință din 8 iunie

2010 dată în cursul judecății în apel în dosar nr. 29414/3/2009

(562/2010) - după           rezolvarea în fond prin condamnare a

acțiunii penale, pendinte - a amânat din motive de ordin procedural

soluționarea apelului la data de 3 august 2010, interval de timp în care a

menținut arestarea preventivă a inculpatului-apelant V.G. în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel, instanța de

control judiciar a constatat că temeiurile ce au impus arestarea

preventivă în cauză a inculpatului în baza art. 143 rap. la art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. c) din CEDO [motive

verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune

pedepsită peste 4 ani închisoare; protejarea ordinii publice,

periculozitatea acestuia atestată de statutul de recidivist

post-condamnatoriu] se mențin nemodificate și justifică în

continuarea menținerea măsurii preventive amintite potrivit art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. dată

fiind condamnarea acestuia în primă instanță prin sentința

penală nr. 110/F din 15 februarie 2010 a Tribunalului București,

secția I penală, pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. [la data de 26 mai 2009,

în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate pentru

condamnarea definitivă anterioară pentru fapte ilicite de același

gen, a vândut colaboratorului cu nume de cod „M.F.” cantitatea de 1 kg. heroină pentru suma de 18.000 Euro] la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare cu

executarea într-un loc de deținere potrivit art. 57 alin. (1) C. pen.

declarat recurs inculpatul V.G., cale de atac referitor la care procurorul de

ședință a invocat excepția tardivității acesteia

în raport cu termenul legal procedural și imperativ „de 24 ore (.) de la

comunicare” prevăzut de art. 141 alin. (1) C. proc. pen.

Excepția amintită este

întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 185 alin. (1) C. proc. pen. „când pentru exercitarea unui drept procesual

legea prevede un anumit termen nerespectarea acestuia atrage decăderea din

exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen”.

În speță, potrivit art. 141

alin. (1) C. proc. pen. „încheierea dată (.) în apel (.) prin care se

dispune menținerea arestării preventive poate fi atacată separat

cu recurs de inculpat în termen de 24 ore de la pronunțare, pentru cei

prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă”, din verificarea

lucrărilor dosarului rezultă că prin grefa instanței de

apel, comunicarea copiei de pe dispozitivul încheierii prin administrația

Penitenciarului     Rahova i-a fost făcută inculpatului la data de 10

iunie 2010 act procedural atestat prin semnătura acestuia de primire cu

mențiunea expresă „nu fac recurs” / iar declarația pe baza

căreia este solicitat controlul judiciar pendinte a fost întocmită la

29 iunie 2010 la interval de 17 zile de la împlinirea termenului procedural /

legal/ imperativ de 24 ore ce a avut loc la 12 iunie 2010 / în plus

susținerea inculpatului din declarații separate de recurs amintite „că

a semnat altcineva în locul său” este contrazisă de verificarea prin comparația

cu celelalte înscrisuri aflate la dosar și recunoașterea sa în cadrul

dezbaterilor astfel că recursul se va respinge ca tardiv în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. rap. la art.141 alin. (1) și art. 185 alin.

(1) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

inculpatul V.G. împotriva încheierii din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 29414/3/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 6 iulie 2010.