ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2670/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea de ședință din 8 iunie 2010 dată în cursul judecății în apel în dosar nr. 29414/3/2009 (562/2010) - după rezolvarea în fond prin condamnare a acțiunii penale, pendinte - a amânat din motive de ordin procedural soluționarea apelului la data de 3 august 2010, interval de timp în care a menținut arestarea preventivă a inculpatului-apelant V.G. în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Dispunând astfel, instanța de control judiciar a constatat că temeiurile ce au impus arestarea preventivă în cauză a inculpatului în baza art. 143 rap.

la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. c) din CEDO [motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune pedepsită peste 4 ani închisoare; protejarea ordinii publice, periculozitatea acestuia atestată de statutul de recidivist post-condamnatoriu] se mențin nemodificate și justifică în continuarea menținerea măsurii preventive amintite potrivit art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. dată fiind condamnarea acestuia în primă instanță prin sentința penală nr. 110/F din 15 februarie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

[la data de 26 mai 2009, în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate pentru condamnarea definitivă anterioară pentru fapte ilicite de același gen, a vândut colaboratorului cu nume de cod „M.F.” cantitatea de 1 kg. heroină pentru suma de 18.000 Euro] la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare cu executarea într-un loc de deținere potrivit art. 57 alin. (1) C. pen. 2. Împotriva încheierii amintite a declarat recurs inculpatul V.G., cale de atac referitor la care procurorul de ședință a invocat excepția tardivității acesteia în raport cu termenul legal procedural și imperativ „de 24 ore (.) de la comunicare” prevăzut de art. 141 alin. (1) C. proc. pen. Excepția amintită este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen. „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen”. În speță, potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen.

„încheierea dată (.) în apel (.) prin care se dispune menținerea arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs de inculpat în termen de 24 ore de la pronunțare, pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă”, din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că prin grefa instanței de apel, comunicarea copiei de pe dispozitivul încheierii prin administrația Penitenciarului Rahova i-a fost făcută inculpatului la data de 10 iunie 2010 act procedural atestat prin semnătura acestuia de primire cu mențiunea expresă „nu fac recurs” / iar declarația pe baza căreia este solicitat controlul judiciar pendinte a fost întocmită la 29 iunie 2010 la interval de 17 zile de la împlinirea termenului procedural / legal/ imperativ de 24 ore ce a avut loc la 12 iunie 2010 / în plus susținerea inculpatului din declarații separate de recurs amintite „că a semnat altcineva în locul său” este contrazisă de verificarea prin comparația cu celelalte înscrisuri aflate la dosar și recunoașterea sa în cadrul dezbaterilor astfel că recursul se va respinge ca tardiv în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza I C. proc.

pen. rap. la art.141 alin. (1) și art. 185 alin. (1) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva încheierii din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 29414/3/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2010.