ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 442/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1625 din 15 iunie 2009, a admis recursurile declarate de Primăria Sectorului 3 București, Primăria Sectorului 2

București și de Municipiul București, în contradictoriu cu B.G., Primăria

Sectorului 1 București și Primăria Sectorului 6 București și a respins

recursurile declarate de Primăria sectorului 5 București, modificând în parte

sentința atacată, în sensul menținerii în sarcina recurenților pârâți, în

solidar, Primăria Sectorului 4 și Primăria Sectorului 5, a obligației de atribuire către reclamantul B.G., a unei locuințe sociale conform art. 44 din

Legea nr. 144/1996 și a respingerii, ca neîntemeiat a capătului de cerere

privind obligarea pârâtului Municipiul București de a atribui reclamantului un

spațiu comercial sau de prestări servicii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că este greșită obligarea Primăriilor Sectoarelor 2 și 3 București de a

înscrie reclamantul pe lista celor cu drept la locuință socială atâta vreme

cât, potrivit probelor administrate în cauză, acesta nu a avut, până la data

promovării acțiunii, domiciliu legal pe raza celor două sectoare.

S-a mai reținut, cu privire la recursul

declarat de Municipiul București că, reclamantul este într-adevăr beneficiarul

drepturilor prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004 dar

numai în condițiile reglementate prin Hotărârea Consiliului General al

Municipiului București nr. 242/2005 privind întocmirea unei liste de

priorități, listă pe care reclamantul nu figurează, hotărârea instanței de fond

fiind din acest punct de vedere nelegală și netemeinică.

În sfârșit, s-a apreciat că intimatul

reclamant îndeplinește conform probatoriilor administrate în cauză, condițiile

legale pentru a beneficia de o locuință socială, așa cum corect a reținut prima

instanță și pe cale de consecință sunt nefondate recursurile declarate de

Primăriile Sectorului 4 și 5 București.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs intimatul reclamant B.G.

Recursul este inadmisibil.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea pronunțată în primă instanță

poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare”.

De asemenea, în conformitate cu

prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum decizia nr. 1625 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu se

circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., fiind pronunțată în recurs și prin urmare irevocabilă, Curtea urmează a

admite excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, urmând a-l

respinge pentru acest motiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.G.

împotriva deciziei nr. 1625 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

ianuarie 2010.