ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 442/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1625 din 15 iunie 2009, a admis recursurile declarate de Primăria Sectorului 3 București, Primăria Sectorului 2 București și de Municipiul București, în contradictoriu cu B.G., Primăria Sectorului 1 București și Primăria Sectorului 6 București și a respins recursurile declarate de Primăria sectorului 5 București, modificând în parte sentința atacată, în sensul menținerii în sarcina recurenților pârâți, în solidar, Primăria Sectorului 4 și Primăria Sectorului 5, a obligației de atribuire către reclamantul B.G., a unei locuințe sociale conform art. 44 din Legea nr. 144/1996 și a respingerii, ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea pârâtului Municipiul București de a atribui reclamantului un spațiu comercial sau de prestări servicii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că este greșită obligarea Primăriilor Sectoarelor 2 și 3 București de a înscrie reclamantul pe lista celor cu drept la locuință socială atâta vreme cât, potrivit probelor administrate în cauză, acesta nu a avut, până la data promovării acțiunii, domiciliu legal pe raza celor două sectoare. S-a mai reținut, cu privire la recursul declarat de Municipiul București că, reclamantul este într-adevăr beneficiarul drepturilor prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004 dar numai în condițiile reglementate prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 242/2005 privind întocmirea unei liste de priorități, listă pe care reclamantul nu figurează, hotărârea instanței de fond fiind din acest punct de vedere nelegală și netemeinică.

În sfârșit, s-a apreciat că intimatul reclamant îndeplinește conform probatoriilor administrate în cauză, condițiile legale pentru a beneficia de o locuință socială, așa cum corect a reținut prima instanță și pe cale de consecință sunt nefondate recursurile declarate de Primăriile Sectorului 4 și 5 București. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul reclamant B.G. Recursul este inadmisibil. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare”. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum decizia nr. 1625 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind pronunțată în recurs și prin urmare irevocabilă, Curtea urmează a admite excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, urmând a-l respinge pentru acest motiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.G. împotriva deciziei nr. 1625 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.