ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 578/2003

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1783 din 19

decembrie 2000, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată de SC T. SRL București, a anulat dispoziția nr. 1655

din 11 octombrie 2000, emisă de Primarul General al municipiului București și a

respins cererile societății reclamante, de anulare a somației din 5 octombrie

2000, a adresei nr. 5099/2000, emisă de Prefectura municipiului București și de

recunoaștere a dreptului reclamantei, de a ocupa terenul situat în București,

precum și cererea de obligare a pârâților la plata de daune morale.

Recursul declarat împotriva acestei

sentințe de municipiul București, prin Primarul General, a fost admis de Curtea

Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, care prin decizia nr.

578 din 15 februarie 2002, a casat hotărârea primei instanțe și pe fond, a

respins acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut că acțiunea reclamantei a fost înregistrată la 6 noiembrie

2000, anterior datei de 8 noiembrie 2000, la care reclamația administrativă a

fost adresată autorității emitente, contrar dispozițiilor art. 5 din Legea nr.

29/1990 care prevăd obligația îndeplinirii procedurii administrative, anterior

formulării acțiunii în justiție.

Împotriva deciziei nr. 578 din 15

februarie 2002 și în temeiul art. 318 C. proc. civ., SC T. SRL a formulat

contestație în anulare, susținând că hotărârea atacată este rezultatul unei

greșeli materiale, pentru că reclamația administrativă a fost înregistrată la

Primăria municipiului București, la data de 6 noiembrie 2000, și nu la data de

8 noiembrie 2000, cum greșit a reținut instanța de recurs.

Curtea va respinge ca nefondată,

prezenta contestație în anulare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Greșeala materială invocată de

contestatoare a constat în faptul că reclamația administrativă a fost

înregistrată la Primăria municipiului București, la data de 6 noiembrie 2000,

și nu la data de 8 noiembrie 2000, cum s-a reținut de către instanța de recurs.

Această greșeală materială nu

justifică, însă, retractarea hotărârii atacate prin calea extraordinară de

atac, a contestației în anulare specială, prevăzută de art. 318 C. proc. civ.,

întrucât aceasta nu a fost determinantă pentru soluția pronunțată.

Acțiunea a fost înregistrată la

instanța de contencios administrativ, la data de 6 noiembrie 2000 și la acea

dată, instanța de recurs a stabilit corect că nu era îndeplinită procedura

prealabilă.

Susținerea contestatoarei privind

îndeplinirea acestei condiții prin reclamația administrativă înregistrată la

aceeași dată, la care a fost formulată acțiunea în justiție, nu a fost esențială

în soluția dată recursului, dat fiind că, și în acest caz, nu au fost

respectate dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, care prevăd că

instanța poate fi sesizată în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției

date reclamației administrative, dacă partea este nemulțumită de răspunsul

primit.

În consecință, constatând că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., Curtea va respinge

ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC T. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC T. SRL București, împotriva deciziei nr. 578 din 15 februarie

2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2003.