ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 578/2003

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1783 din 19 decembrie 2000, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de SC T. SRL București, a anulat dispoziția nr. 1655 din 11 octombrie 2000, emisă de Primarul General al municipiului București și a respins cererile societății reclamante, de anulare a somației din 5 octombrie 2000, a adresei nr. 5099/2000, emisă de Prefectura municipiului București și de recunoaștere a dreptului reclamantei, de a ocupa terenul situat în București, precum și cererea de obligare a pârâților la plata de daune morale. Recursul declarat împotriva acestei sentințe de municipiul București, prin Primarul General, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, care prin decizia nr. 578 din 15 februarie 2002, a casat hotărârea primei instanțe și pe fond, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că acțiunea reclamantei a fost înregistrată la 6 noiembrie 2000, anterior datei de 8 noiembrie 2000, la care reclamația administrativă a fost adresată autorității emitente, contrar dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990 care prevăd obligația îndeplinirii procedurii administrative, anterior formulării acțiunii în justiție. Împotriva deciziei nr. 578 din 15 februarie 2002 și în temeiul art. 318 C. proc. civ., SC T. SRL a formulat contestație în anulare, susținând că hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale, pentru că reclamația administrativă a fost înregistrată la Primăria municipiului București, la data de 6 noiembrie 2000, și nu la data de 8 noiembrie 2000, cum greșit a reținut instanța de recurs.

Curtea va respinge ca nefondată, prezenta contestație în anulare, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Greșeala materială invocată de contestatoare a constat în faptul că reclamația administrativă a fost înregistrată la Primăria municipiului București, la data de 6 noiembrie 2000, și nu la data de 8 noiembrie 2000, cum s-a reținut de către instanța de recurs. Această greșeală materială nu justifică, însă, retractarea hotărârii atacate prin calea extraordinară de atac, a contestației în anulare specială, prevăzută de art. 318 C. proc. civ., întrucât aceasta nu a fost determinantă pentru soluția pronunțată.

Acțiunea a fost înregistrată la instanța de contencios administrativ, la data de 6 noiembrie 2000 și la acea dată, instanța de recurs a stabilit corect că nu era îndeplinită procedura prealabilă. Susținerea contestatoarei privind îndeplinirea acestei condiții prin reclamația administrativă înregistrată la aceeași dată, la care a fost formulată acțiunea în justiție, nu a fost esențială în soluția dată recursului, dat fiind că, și în acest caz, nu au fost respectate dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, care prevăd că instanța poate fi sesizată în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției date reclamației administrative, dacă partea este nemulțumită de răspunsul primit. În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc.

civ., Curtea va respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC T. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC T. SRL București, împotriva deciziei nr. 578 din 15 februarie 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.